Oameni care au supravegheat alegerile din România mi-au povestit cum s-a încălcat legea din lene

În timp ce tu ți-ai văzut de treabă în ziua alegerilor, unii s-au trezit cu noaptea în cap și s-au dus să observe alegerile, după cum te băteam și pe tine la cap acum o lună, când încercam să-ți explic de ce naiba e important să stai cu ochii pe urnă.

Am vorbit cu cinci dintre oamenii ăștia, care s-au adunat să facă lucruri civice în grupul Geeks for Democracy, vinovat și pentru Fiecare Vot, să văd ce anume i-a împins să-și petreacă frumoasa duminică de alegeri colindând secțiile cu legea în mână și ce-au văzut acolo.

VICE: Cum ai ajuns observator?
Andrei: M-a întrebat un prieten dacă vreau să fiu observator, iar când am aflat că există și echipe mobile, am acceptat. Am mai fost observator în 2009 din partea PSD, dar am observat așa cum trebuie, nu cum se „recomanda" atunci. Încă mai am de luat 50 de lei din acel milion vechi promis de Sorin Iacoban (PSD Iași). Probabil aia a fost pierderea mea, iar eu am fost pierderea lor. Cred că suntem chit, nu?

La cât te-ai trezit și la cât te-ai culcat?
Alex venise cu o zi înainte la mine ca să-și lase mașina și să bem o bere. Ne-am uitat pe formulare, am văzut adresele secțiilor, adresele unde votam fiecare (da, pentru asta ne-am schimbat buletinele, eu l-am ridicat sâmbătă de la Poliție). Ne-am făcut un plan de atac și am stabilit ora de trezire, 5:30. M-am culcat la trei, a doua zi. Între timp, am schimbat trei tricouri. Emoții, căldură, d-astea.

Faze amuzante? Nasoale? Penale?
Faze amuzante au fost. Dar nu prea a fost râsul nostru. Cele mai amuzante au fost chiar de la președinții de comisie. O doamnă ștampila cu dreapta și avea tușiera în stânga, peste teancul de buletine de vot. Probabil voia să-și ocupe întreaga zi. O altă doamnă, din cauza oboselii – să zicem, era surprinsă că, dacă din 409 scădea pe rând șapte, apoi doi, îi dădea 400. A fost nevoie de confirmarea unui membru al comisiei.

Cum arată România din secția ta de votare?
Am avut secție atât la sat, cât și la oraș. Diferențele sunt mari, comportamentul este același. Este o combinație între oamenii din piață și oamenii din trafic. Este piața Obor pusă în intersecția din piața Unirii, la o oră de vârf – piața Unirii Oborului. Găsești țărani de oraș, șmecheri, glumeți, tupeiști, hoți, golani, dar găsești și țărani curați, sinceri prin naivitate, care respectă reguli, care te ajută, care te așteaptă, oameni buni. Din secția mea de votare, România este goală. Și unde e gol, e loc de haos. Așa e România mea.

Ce ai învățat din asta?
Am învățat că, în afara bulei mele în care aproape totul e perfect, mai există viață. Există o societate din care facem parte – fie că vrem sau nu. Nu vreau să mă lungesc, dar știu că – cel puțin la sate, oamenii trăiesc în turme. Oamenii nu mai pot simți singuri cum le e mai bine, ci fac după cum se lasă învățați, după cum „știu ei". Nu mai gândesc, o fac din instinct. D-aia, cred eu, că o șansă încă mai este pentru ei. O șansă mare, o șansă de mai bine.

VICE: Cum ai ajuns să fii observator?
Manafu: Cătălin Teniță m-a invitat în grupul Geeks for Democracy. Când lucrezi în zona comercială, mereu spui că îi admiri pe cei care fac voluntariat sau sunt activi în ONG-uri, dar niciodată nu ai timp să faci și tu ceva. Mă uitam la Cătălin cum își punea pe masă resursele, timpul, experiența, aproape tot suflul lui și mă gândeam că măcar atât pot să fac și eu. Pe unul dintre grupurile de Facebook, am văzut statusul unui român plecat în Anglia, că vine să fie observator în România. Atunci am luat decizia. Era ziua mea de naștere. A fost cel mai bun cadou pe care puteam să mi-l fac!

Și cum s-a desfășurat ziua de duminică pentru tine?
„Nu pleca fără să votezi!", mi-au spus cei cu experiență. Am început de la 6.15, la secția unde urma să votez. Apoi, timp de trei ore am călătorit către Craiova. Dolj este unul din județele alea care apar în topuri mai puțin flatante. Am trecut prin trei secții și m-am oprit cu două ore înainte de închidere în Agronomie. Era pe un hol al clădirii, nu într-o sală. Am stat în picioare două ore, până când s-a închis secția și a început numărarea voturilor. A ieșit un vot în plus. Sistemul informatic nu permitea închiderea procesului. Voturile erau deja strânse, legate și depozitate în saci. Președintele și locțiitorul s-au întors către mine: „Ce facem?". „Trebuie să le renumărăm!". Am fost inspirați să ne consultăm notițele și din ele am descoperit unde era eroarea. Am reușit să încheiem tot puțin după ora trei dimineața.

Ai văzut vreo neregulă?
La Craiova, la secția de vizavi, pe care o vedeam de pe geam, oamenii păreau că și-au împărțit buletinele și numărau în grup. Nu puteam ieși din secție, așa că am filmat ce se vedea de la distanță. E o practică cunoscută, un fel românesc de a rezolva problema, chiar dacă regulamentul cere numărarea buletin cu buletin de către președinte.

Cum arată România din secția ta de votare?
Te întorci în timp, mai ales dacă nu ai contact zi de zi cu viața reală. Cred că ar trebui, înainte de toate, să înțelegem ce îi face pe ceilalți să ia decizii și ce înseamnă schimbarea pentru ei. Ne place să credem că au rămas în urmă doar pentru că noi am evoluat. Dacă le înțelegem nevoile și promovăm binele comun, nu doar în timpul alegerilor, reușim să comunicăm mai bine cu ei și să ne facem înțeleși. Altfel, rămânem doar să ne plângem pe Facebook. Oamenii ăștia pe care îi blamăm pentru rezultate vor rămâne în țară. Alături de ei vom trăi în continuare, dacă rămânem și noi. Fără ei nu putem aduce schimbarea.

Cu ce crezi că te-a ajutat experiența asta?
M-am agitat în ultimii ani să iasă oamenii la vot sau în stradă. Ca observator am făcut un pas înainte spre a înțelege mai bine tot fenomenul alegerilor. Pe unde am ajuns, prezența observatorilor a fost foarte slabă. Fie eram singurul, fie am fost alături de o persoană care era plătită de un partid. Sunt foarte mulțumit de decizia mea. Voința celor mulți - nu doar a celor care se prezintă la vot - este cea care poate asigura o reprezentare democratică.

VICE: De ce te-ai făcut observator?
Cătălina: M-am înscris observator independent din partea Expert Forum, a fost prima oară. Mi s-a părut inițial extrem de complicat, dar bucuria și mândria pe care le-am simțit la finalul zilei (de fapt, luni, pe la cinci jumate dimineața) au egalat sentimentul pe care l-am avut după ce am terminat primul semimaraton. E un gest necesar ca să nu mai comentez de pe margine. Cred că în 2013, odată cu Roșia Montană, s-a trezit spiritul civic și în mine, extrem de târziu, dar mi se pare normal ca în tot ce fac să fie o părticică pe care să o întorc societății, că doar așa o putem dezvolta. Vreau să mă implic și la următoarele alegeri.

Cum a fost?
Am observat alegerile inițial la secția la care am fost arondată să votez, în București, apoi am stat aproximativ 20 de ore la cea mai mare secție din Otopeni (cu 1 905 înscriși pe liste). Din momentul trezirii până când am pus din nou capul pe pernă, au trecut fix 25 de ore. Mi-amintesc că apunea luna, era enormă și mașina care mă ducea acasă se îndrepta spre ea, m-am simțit E.T.

Și în secțiile în care ai observat?
E mereu fascinant să vezi oameni din generație cu tine, sau pe acolo, total neinformați: reprezentantul PSD din comisie, o doamnă la 37 de ani, nu auzise vreodată de USR – a fost surpriză enormă că, la un moment dat, strânsese mai multe voturi decât partidul pe care îl reprezenta. Au fost două momente mai tensionate: două alegătoare care au vrut să intre cu părinții nonagenari în cabine – președinta secției s-a opus, dar deloc vehement, membrul de la PSR a zis că e ok, vicepreședinta aproape a cedat, dar am țipat că le fac referat și chem poliția, așa că s-au potolit. De asemenea, domnul de la PSR a zis că s-au făcut mereu din astea și e ok. Dar a fost vorba de două cazuri din 1 037. Mi-a plăcut că au fost mulți oameni care au venit cu copiii (care aveau de la 2 la 17 ani), intrau cu ei în cabină, îi lăsau să bage votul în urmă – ai mei nu au făcut asta cu mine, cred că e important în anii următori să începem de aici – o educație civică mai bună, așa poate nu vom mai avea absenteism masiv.

Ai văzut și vreo fază amuzantă?
Era doamna care nu a putut să voteze pentru că venise cu cardul de credit. Sau doamna care a aflat atunci că are buletinul expirat de un an jumate.

VICE: Ce te-a mânat în lupta asta de a observa alegerile?
Ruxandra: E prima dată când fac asta și n-am văzut-o ca pe o luptă, ci mai degrabă ca pe un minim extra efort pentru un viitor mai bun, alături de vot, desigur. Via Fiecare Vot / Expert Forum, am fost repartizată într-o echipă mobilă și am mers la vreo zece secții în sectorul 1 și în Ilfov.

Cum ai început ziua și cam când ai terminat-o?
M-am trezit la cinci în ziua votării, după doar vreo trei ore de somn, m-am culcat pe la șase a doua zi. Prima secție la care am mers a fost chiar la școala unde am învățat – am votat prima!

Ceva întâmplări pe care ți le vei aminti de la prima ta experiență? Ceva faze amuzante?
Faze haioase nu prea am văzut, poate și pentru că eram mai degrabă concentrată să observ ce e și ce nu e în regulă. M-a impresionat un domn care avea de urcat un etaj pe scări, până la secția lui de votare, și pe care soția l-a mobilizat punându-l să facă niște conjugari în latină, lucru pe care domnul l-a executat ca un școlar cuminte: treapta și forma conjugată, și a ales verbul „a merge" - asta mi s-a părut amuzant. Pe parcursul zilei am observat și câteva alunecări minore în afara legii, dar nu cred că au fost făcute cu intenții necurate.

Adică, ce s-a întâmplat?
Nasol a fost în secția în care am asistat la numărătoare. Jumătate din ei au fost chiar agresivi și, cu toate că au admis că nu citiseră legea, pretindeau că știu ei mai bine cum se face, că au mai fost la alegeri. Au avut ghinion cu mine, că eu știam legea, iar președintele secției a ales varianta corectă… parțial, că s-au mai sărit niște etape. Sunt totuși convinsă că nu a fost cu intenția de a frauda – până la urmă, ce să furi din cinci sute și ceva de voturi cu zece perechi de ochi și o cameră care te urmăresc?! – ci doar dorința de a termina repede. Fușereală tipic românească!

Ce ai învățat?
Am învățat că nu furtul e determinat pentru rezultatul alegerilor – cel puțin nu la tura asta!; că am mai multă răbdare și rezistență decât estimam, că unii oameni din BESV-uri ignoră cu grație responsabilitățile ce decurg din funcție, că implicarea crește direct proporțional cu vârsta la votanți și că, pentru unii, conceptul de observator voluntar și neplătit pare utopic. A fost o experiență grea și obositoare, dar n-aș ezita s-o repet pentru că, oricâte frustrări am adunat din interacțiunea cu cei cărora nu le pasă dacă fac lucrurile incorect, eu sunt mai ok cu mine după asta, iar apartenența la un grup de oameni care se implică civic, și nu numai, reprezintă infuzia de energie și optimism fără de care luni dimineață m-aș fi gândit serios unde emigrez.

VICE: De ce să te trezești duminică la o oră inumană?
Irina: M-am trezit la patru și am ajuns acasă luni, la cinci jumate. Au fost colegi care au avut și 30 de ore de nedormit. Am fost unul din tinerii care mult timp nu au votat. Nu știu ce m-a motivat să fiu observator… cred că nevoia de a face ceva, chiar dacă nu știam ce, ca să schimb, măcar puțin, starea lucrurilor.

Cum fuse și se duse?
Prima secție din Călărași în care am fost (care la locale avusese cel mai mare procent de voturi nule) era undeva la periferie, lângă un cimitir (oh, the irony). O baracă de metal într-o piață, unde era sediul administrației. Un spectacol dezolant, semăna cu priveliștea de pe Valea Cascadelor, unde e talciocul. Secția extrem de mică, cu cabinele pe margine, membrii BESV la fel, și urna în mijlocul lor, unde aveai loc cam un metru să te miști.

Păi și s-a întâmplat ceva wow în spațiul ăsta?
Recunosc că aș fi vrut să am chestii gen James Bond de povestit. În unele secții oamenii ne priveau ca pe niște „vânători de greșeli", nu cumva să descoperim vreo neregulă și să facem vreo sesizare. În secția unde am participat la numărătoare am fost respectată, am sesizat acolo unde au fost nereguli (care s-au făcut din neglijență sau necunoștință de proceduri). La un moment dat mă și întrebau când nu știau ceva sau îmi cereau confirmarea din lege. Dar undeva, la final, mă blestemau în sinea lor. Și sincer, și eu. La final n-au mai respectat atât de strict, dar eram toți atât de obosiți că n-am mai avut inimă să le zic nimic. Și mie, pe la unu, îmi cădea capul în poală de oboseală, am reușit să mă redresez cu niște ciocolată.

Te mai duci?
Încă sunt afectată de oboseală și nu mă simt atât de inspirată ca alți colegi. Poate pentru că nu am întâlnit nereguli mari și nu am simțit că am fost atât de mult de folos. Pentru mine toate lucrurile astea care țin de implicarea în „viata cetății" încă sunt experimente sufletești, simt că nu știu suficiente cât să-i conving pe alții. În final cred că scopul nu este să ne judecăm și să aruncăm cu noroi în cei care sunt diferiți de noi, ci dimpotrivă, să ne înțelegem și să ne ridicăm unii pe alții.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre alegeri:
Toate reacțiile românești care au inundat Facebook-ul după victoria zdrobitoare a PSD-ului
Opt motive pentru care ar trebui să te înfurie că Liviu Dragnea a ajuns omul momentului în România
[Fotografiile astea cu pensionari care votează pe bicle o să te facă să te simți ca ultima loază ](http://www.vice.com/ro/read/pensionari-din-romania-care-voteaza-pe-biciclete)