Am vorbit cu Dan Costea de la Coma despre cum e să fii tată și rockstar în același timp

Probabil știi foarte bine cu ce se mănâncă viața de rockstar. Oameni care se hrănesc cu droguri, băutură, petreceri interminabile și aventuri fără număr. Într-un fel e viața perfectă. Tot ce trebuie să faci e să freci niște corzi sau să bați în tobe și lumea va crede că ești un zeu. Asta pe lângă faptul că îți sunt iertate toate păcatele, dacă sari coarda, spre exemplu, să fumezi în interior, pentru că, plm, asta ar trebui să faci. E în contractul de muncă.

Problema e că orice petrecere se termină la un moment dat. Poate te lasă inspirația, talentul, vocea, ficatul sau pur și simplu îl întâlnești pe Dumnezeu și îți dai seama că ai ars-o ca un păcătos care urmează să o ardă în flăcări.

Mai sunt și rockeri care trag de stilul ăsta de viață indiferent de vârstă sau alte preocupări de oameni mari. Cel mai bun exemplu din categoria asta e Dan Costea, vocalist și chitarist în Coma, una dintre cele mai în vogă trupe din România în prezent. Și-au lansat la finalul lunii noiembrie noul album, în cadrul unui concert sold-out la Arenele Romane. Nu dau semne că se opresc sau se călugăresc, cu toate că barba lui Dan i-ar putea da free entry la altar.

Pe lângă gig-ul cu formația, mai are și un job. Și o soție. Și de șase luni e tătic. Oare mai are timp să arunce diferite dispozitive electronice de la fereastra unui hotel? Nu i-ar sta bine unui tătic să facă asta. Am vrut să aflu cum reușește să amestece stilul de viață de rockstar cu noul lui rol parental, așa că l-am luat la întrebări despre treaba asta.

VICE: De cât timp ești tătic?
Dan Costea: Sunt tată de șase luni și două săptămâni. Sunt super fresh. Prima reacție pe care am avut-o când am aflat că o să fiu tată a fost să mă bucur enorm.

Când s-a născut cum ai reacționat?
Nu am plâns, dar nici nu eram departe. E o fericire extraordinară. Cred că am respectat toate etapele unui tată când se naște fiul tău. Faci poze tot timpul, zici cât de frumos e cu toate că e super smochinit așa și mic, și ud. Al meu s-a născut la 4,2 kilograme și imediat după noi a venit cineva care s-a născut cu 2,2 kilograme. Eram jumătate din al meu, îți dai seama. Ăsta era gras, nu i se vedeau ochii, umflat așa. Am zis: „Bravo, măi, băiatule".

Ce s-a schimbat în viața ta de când ești tătic?
Știi la ce nu m-am așteptat? Să nu putem să dormim. E rău să-mi asum eu treaba asta, pentru că soția o simte mai rău. Nu eu îl alăptez. Dar nici pe mine nu mă lăsa să dorm. Și știi ce e nasol? Că nu se termină în weekend. Adică obosești foarte rău și aștepți să vină weekendul, să scapi de oboseală, dar nu se întâmplă. E fuckin' forever. Și chestia asta e copleșitoare.

Dintr-o dată nu ești tu cel mai important pentru tine. Acum toată povestea e despre fiul meu și asta îmi ghidează fiecare acțiune. Vreau să ajung acasă să stau cu el. Deci eu chiar respect pattern-ul de tată. Nu-mi vine să cred, dar chiar fac asta. Sunt disperat să-l văd. Și când se scoală dimineața și când borăște pe mine, și când se cacă, tot.

Și nu mă gândeam că o să fie așa. Când am aflat că e gravidă, mi-a zis nevasta că eu o să-l schimb. Am zis „nu mă bag la astea". Pe dracu'. Cred că primul rahat eu i l-am schimbat. Mă rog, după ce a venit acasă de la spital. Nu ai stresul ăla că nu faci destul. Vrei să faci asta că e făcut din tine.

Îi pui ceva piese sau albume ca să adoarmă?
Inițial am încercat cu Deftones, Tool, Red Hot Chilli Peppers în variantele alea pentru copii. Alea Rockabye Baby. Nu l-au interesat prea tare. La un moment dat, se plictisește și începe să plângă. Dar i-am cântat la ukulele și i-am văzut că-i place. Cred că-i amintește de perioada când era în burtă. Eram în vacanță, în Republica Dominicană, cum ți-am mai povestit, și îi cântam din când în când. Nu știu dacă-și amintește, dar cumva se blochează când îi cânt la instrument.

În mod ciudat, îl liniștește și sunetul de aspirator. Cu ăla dormim noaptea. Dar nu aspiratorul pornit că ne-ar consuma foarte mult. Sunt aplicații pe telefon cu sunete de râu, de cascadă, de aspirator. E un white noise. Dai drumul la ăla și merge în fundal toată noaptea.

Piese de la Coma îi cânți?
Nu, dar i-am pus piese de pe ultimul album. Un preview ca să văd ce reacție are. Nu l-a interesat. Era așa „meh".

Îl duci la repetiții sau la concerte?
La repetiții nu l-am dus niciodată, dar l-am dus la concerte. Prima oară când am cântat la Natura Fest. Un gig dintr-un parc în București. A fost într-o seară de vară. S-a potrivit să vină și el. A stat mai departe de scenă, să nu îi rupem creierii. I-a plăcut. Apoi l-am dus la Padina Fest și pe la mai multe concerte. Cred că îi place zgomotul foarte mult. Nu știu dacă e o chestie universală la copii, dar dacă aude un zgomot puternic, face ochii mari și se liniștește.

Anul viitor vreau să-l iau cu mine în turneu. Să vină să-mi care sculele pe scenă că nu mai pot. Mă doare spatele.

Soția ta nu îți face scandal când pleci în turneu și o lași pe ea singură cu copilul?
Urmează să am un concert la Cluj și cred că abia așteaptă să-mi dea niște pumni în gură înainte de plecare. Glumesc, desigur. Cred ca am parte de cea mai înțelegătoare soție din lume. De când ne-am hotărât, în martie, că o să lansăm un album și că trebuie să facem cinci piese ca să-l terminăm, am pus-o în temă și i-am zis „o să am nevoie de sprijinul tău. Chiar dacă o să se nască domnul Gruia, care e cel mai important pentru noi, eu va trebui să termin și albumul ăsta." Mă rog, nu eram plecat tot timpul, dar mă întorceam noaptea de la tras voci și nu prea mă vedea pe acasă. Dar a fost foarte înțelegătoare.

Sunt șase luni de când s-a născut. Pe atunci nu era gata albumul. Crezi că nașterea lui te-a influențat cumva în procesul creativ?
Cu siguranță. Avem și niște piese care au o abordare ușor mai happy și mai uplifting. Cred că a contat faptul că sunt tată. Și colegul meu Cătălin urmează să fie tată. A aflat și el de sarcină acum câteva luni. E un vibe mai pozitiv în trupă. Se simte asta și pe piesa „Cel mai frumos loc de pe pământ". Și nu e o chestie pe care o faci conștient. Pur și simplu vine de la sine.

Să fii tată e un lucru imens. O responsabilitate foarte mare de care nu ești conștient, pentru că viața asta de rock and roll te face să fii așa mai high un pic. Și mai copil, cu toate că avem aproape 40 de ani, dar o ardem ca la 25. Suntem prin turnee, ne doare-n cur, bem, râdem, glumim. Suntem tineri în gândire și în comportament.

Crezi că se va schimba asta acum că ești tată?
Sper că nu. Aș vrea să-mi cresc copilul tot în spiritul ăsta. Îl luăm la concerte prin țară. La anul o să mergem la un concert System Of A Down în Berlin. Deci nu vrem să stăm în casă, să fim niște părinți încuiați. Vrem să fim liberi în continuare, să mergem la Electric Castle, la Blaj Alive, sunt niște festivaluri prin țară unde aș vrea să-l aduc și pe Gruia cu noi. Așa trebuie să se învețe. Cum e la cort. Cum e să te speli pe dinți, dacă i-or crește până atunci, cu sticla să-și toarne pe periuță în fața cortului.

Acum, după concert, merg mai repede acasă. Nu plec instantaneu. Poate un om responsabil ar face asta, dar dacă aflu că a adormit în brațele mamei lui, mă gândesc că mai pot să stau un pic să semnez niște autografe, să mai bem o bere. Dar, mai nou, când se termină un concert și sunt plecat prin țară, vreau să dorm foarte mult după. Abia aștept să merg să mă culc după concertul de la Cluj.

Cât de greu ți-e să stai departe de copilul tău?
Mamă, deci au fost câteva zile acum recent, când eram pe finalizarea albumului, când trebuia să tragem maxim. Trebuia să predăm materialul lui Marius Costache să-l mixeze și fizic nu mai aveam timp să îl terminăm. Trebuia să stăm cu nopțile în studio. Și au fost vreo două zile în care l-am văzut doar la micul dejun, vreo 20 de minute pe fugă. A fost oribil.

Mi se părea că nu-l văd. Mă încărca cu un stres când îl vedeam cum se bucură când mă vede dimineața și era clar că îi era dor de mine. Mă simțeam oribil că nu puteam să-i dau mai mult în momentul ăla. Era gen: „Hei, bă, pula mea, mai ții minte cine sunt eu? Sunt fiul tău. Unde căcat ai fost până acum?". Dar o să se regleze lucrurile astea.

Ai vrea să meargă și el într-o direcție artistică?
I-am luat deja un shaker și o pianină. Dă cu pumnii în taste și se aud zgomote, ceea ce i se pare awesome. Se uită apoi la noi și se așteaptă să-l aplaudăm. Probabil crede că e primul lui spectacol sau ceva de genul.

Mi-ar plăcea să meargă în direcția asta. Nu o să-l forțez, asta-i clar, dar dacă-l văd că e atras, o să-i ofer tot ce pot eu ca să-i fie mai ușor.

Te-ai gândit vreodată să renunți la Coma pentru a avea mai mult timp pentru fiul tău?
Nu. La Coma nu o să renunț niciodată. Dacă e până acolo, mai repede renunț la job. Am și avut o ofertă din străinătate și m-am gândit serios să plec. Să merg să fac niște bani faini în Berlin, unde locuiește și tatăl meu deja de 17 ani. Să știu că familia mea o să aibă un trai mai sigur acolo. Aproape că am bătut palma. Dar mi-am dat seama că singurul lucru care mi-ar lipsi acolo e trupa. Mai exact, bucuria pe care mi-o oferă trupa e una pe care nu pot să o am din altă parte.

Și am zis „fuck it".

Citește mai multe despre:
Carla's Dreams a făcut un cover după Coma și a ieșit ceva mai misterios decât identitatea lui
Urmărește-n premieră noul clip Coma, ca să ai la ce să te uiți până-i vezi în Vamă, de 1 mai
Coma a făcut un cover rock după Carla's Dreams care o să-ți intre sub piele și în creier