Un festival ca TIFF poate fi extrem de frustrant. Uită-te un pic pe programul ediției de anul ăsta și o să descoperi 200 de filme din 45 de țări, fără să iei în calcul toate concertele, discuțiile, petrecerile și restul evenimentelor care au loc în același timp.
Pe de-o parte, ai toate filmele noi, majoritatea proiectate pentru prima dată acum, la Cluj. Dar apoi ai și toate retrospectivele unor regizori ca Sidney Lumet sau Jean-Luc Godard, pe care n-o să ai ocazia să le mai prinzi prea curând. Greu de ales, nu?
Videos by VICE
Și, desigur, sunt și filmele românești. O parte din ele au rulat deja în cinematografe, în timp ce altele se văd pentru prima dată la TIFF după ce au fost proiectate la cele mai șmechere festivaluri de-afară – se regăsesc în secțiunea Zilele Filmului Românesc, care începe joi, 15 iunie.
Selecția din 2023 cuprinde nouă lungmetraje și 16 scurtmetraje, așa că ai de unde alege. În caz că nu știi de unde să le apuci, ți-am zis mai multe despre cinci dintre ele. Pe final, nu uita, dacă ești la Cluj, să nu te dai peste cap ca să intri cu tot dinadinsul la petrecerile de la TIFF. Organizatorii o să-ți mulțumească.
Dacă credeai că știi cum stă treaba cu filmul românesc, cele selectate anul ăsta la TIFF o să te surprindă
Tigru (regia Andrei Tănase)
Pentru Vera, vestea că soțul o înșală se suprapune cu venirea unei noi rezidente la grădina zoologică dintr-un oraș de provincie unde lucrează ca veterinar. E vorba despre o tigroaică pe nume Rihanna, confiscată de la un interlop local. Într-un moment de neatenție, reușește să evadeze, iar tot orașul începe o căutare disperată. Bănuiesc că și tu te-ai panica dacă un animal sălbatic înfometat ar fi liber la tine-n cartier. În timpul ăsta, Vera încearcă să înțeleagă mai bine ce are de făcut cu propria viață.
Regizorul Andrei Tănase spunea într-un interviu pentru Films in Frame că scenariul e inspirat de o întâmplare din realitate: în 2011, o tigroaică evadată de la grădina zoologică din Sibiu a fost împușcată de vânători, deși tocmai fusese tranchilizată. „La ştiri arătau imagini cu tigrul într-o pădure românească. Apoi, vedeai nişte poliţişti şi nişte gură-cască. Era o mare disonanţă”, își amintește el.
Unul dintre cele mai mari challenge-uri ale filmului e că au lucrat cu un tigru pe bune, care de altfel e și o vedetă în lumea felinelor de talie mare, pentru că are în CV un rol în oscarizatul Life of Pi. Ah, și mai joacă și Alex Velea în el.
Arsenie. Viața de apoi
Regizorul Alexandru Solomon, pe care-l știi din documentare ca Marele jaf comunist, Kapitalism: Rețeta noastră secretă sau Ouăle lui Tarzan, a pus la cale un road movie atipic. Mai precis, a făcut casting pentru 20 de pelerini, cu care pleacă într-un pelerinaj fictiv pe urmele lui Arsenie Boca. Da, figura creștină care continuă să fascineze generații, a cărui imagine o regăsești peste tot, de la mănăstiri la buticul de la colț.
Pe parcurs, aceștia reconstruiesc și chestionează presupusele miracole înfăptuite de acest călugăr urmărit de Securitate, a cărui carismă pare că a rezistat propriei morți. În Arsenie Boca. Viața de apoi, Alexandru Solomon încearcă să deslușească originile influenței nesănătoase a Bisericii în societate, dar și modurile în care se manifestă credința.
După cum explica în interviul acordat VICE, „credința în sine nu e o problemă. Ce e îngrijorător e că oamenii o transformă în norme social-politice care ne condiționează pe toți. Mă refer, de exemplu, la modul în care se face educație religioasă în școli sau la medicii care refuză să facă avort”.
Încă două lozuri (regia Paul Negoescu)
Cu Două lozuri, Paul Negoescu a demonstrat că știe foarte bine cum se face o comedie deșteaptă de public și nu a dezamăgit de-atunci – uită-te numai la Oameni de treabă, cel mai recent film al lui lansat în cinema, care a ras cam toate premiile importante la ultima ediție a Premiilor Gopo.
La vremea lui, în 2016, Două lozuri a avut încasări și un număr de spectatori record, așa că nu e de mirare că s-a pus și de un sequel, care va putea fi văzut în premieră la TIFF. În primul film era vorba despre trei tipi dintr-un orășel din România cât de cât profundă, care își văd visul de îmbogățire rapidă distrus la fel de rapid cum fusese îndeplinit, după ce unuia dintre ei i se fură borseta în care avea un bilet loto câștigător.
Continuarea păstrează cei trei protagoniști, dar și structura poveștii – doar că, de data asta, acțiunea gravitează în jurul unui stick USB și sunt și niște criptomonede la mijloc.
Între revoluții (regia Vlad Petri)
Regizorul Vlad Petri a construit din imagini din arhivă poveștile în oglindă a două femei care s-au cunoscut în anii ‘70 la Facultatea de Medicină din București, unde au fost colege. Le cheamă Maria și Zahra – una e româncă, cealaltă iraniancă, așa că trăiesc în niște societăți foarte diferite, dar cumva extrem de asemănătoare.
Filmul le urmărește destinele, așa cum reies dintr-un schimb de scrisori care nu a avut de fapt loc în realitate – acestea au fost scrise de scriitoarea Lavinia Braniște, care s-a inspirat din documente desecretizate din arhiva Securității. Între revoluții e un film construit din imagini de arhivă, care combină ficțiunea cu documentarul și-ți arată felul în care istoria mare le influențează pe cele personale.
Libertate (regia Tudor Giurgiu)
La atâția ani de la Revoluție, cel mai important eveniment din România recentă continuă să fie un subiect extrem de fertil atât pentru istorici, cât și pentru artiști. Libertate, noul film al lui Tudor Giurgiu, e bazat pe niște întâmplări, dar mai puțin cunoscute, care au avut loc la Sibiu în decembrie 1989.
Atunci, în vâltoarea evenimentelor, au fost reținuți abuziv peste 500 de oameni, sub pretextul că ar fi „teroriști”. Povestea filmului e spusă din perspectiva lui Viorel, un căpitan de Miliție capturat de armată.
Pentru Libertate, Tudor Giurgiu a spus că a „intrat cu bocancii în sufletul și viața unor oameni care nu mai voiau să își amintească ce s-a întâmplat la Sibiu în decembrie ‘89. Am plâns cu ei, m-am încărcat cu toată energia și supărarea lor că timpul a trecut și nimeni nu le-a făcut dreptate. Am colindat toată țara încercând să găsesc foști soldați şi milițieni implicați în incidentele de atunci”.
