Neanderthalii știau să-și trateze durerile mai bine decât o fac cei care cred în homeopatie

Placa dentară, stratul plin de bacterii despre care te bate la cap dentistul tău, nu este perceput de obicei într-o lumină pozitivă. Dar pentru cercetătorii care studiază neanderthali, cele mai apropiate rude apuse ale umanității, placa dentară preistorică poate fi un dar de la Dumnezeu.

La fel ca rășina de pe copaci, care captează ecosisteme antice în chihlimbar, placa poate conserva microbi care au proliferat în gurile verilor noștri din Neanderthal, cu care primii oameni s-au mai combinat ocazional înainte ca specia misterioasă să crape de tot, acum 40 de mii de ani. Tartrul întărit și placa, numită„tartru dentar", poate oferi o gamă foarte mare de informații utile despre dieta, stilul de viață și mediul comunităților neanderthale, potrivit unui nou studiu publicat recent în Nature.

Autorii studiului, condus de paleo-microbiologul de la Universitatea Adelaide, Laura Weyrich, a arătat că dieta neanderthalilor varia enorm în funcție de regiune, de la un meniu bogat în carne din Peștera Spy, Belgia, la un bufet vegetarian din seria de peșteri El Sidron, Spania. De asemenea, echipa a identificat un individ neanderthal care cel mai probabil se trata cu analgezice preistorice și antibiotice și a cărui gură conține cele mai timpurii exemple identificate, de secvență de genomuri microbiene.

Weyrich și colegii ei au fost în stare să reconstituie toate aceste detalii fascinante prin extragerea ADN-ului microbian din tartru dentar al neanderthalilor belgieni și spanioli. Gașca belgiană a prezentat semne microbiene de rinoceri lânoși, oi sălbatice și ciuperci gray shag, care aveau tulpini lungi și capace plisate.

Aceste descoperiri se pupă cu niște oase dezgropate de rinoceri lânoși, reni, mamuți și cai din Peștera Spy. Aceste animale probabil au fost vânate de neanderthali, care apoi țineau rămășițele în peșterile în care locuiau.

În contrast, duzina de neanderthali spanioli trăiau din ciuperci spit gill, care creșteau în mănunchiuri apropiate, în mod normal pe lemne putrezite. Ciupercile astea au tulpini foarte scurte și sunt înrudite cu ciupercile gray shag. În meniul neanderthalilor din El Sidron mai găseai nuci de pin, mușchi de pădure și scoarță de plop. Nu se știe prea mule despre rezidenții peșterilor spaniole, care au trăit în jur de 48-49 de mii de ani în urmă. Descoperirea acestei diete, în mare parte vegetariană, acoperă niște lacune importante despre stilul lor de viață.

„Există foarte puține informații contextuale despre neanderthalii din El SIdron", mi-a spus Weyrich într-un mail. „Ăsta e un aspect grozav despre această abordare nouă: putem afla informații culturale și despre regimul alimentar al hominidelor străvechi!" Aceste descoperiri sugerează că neanderthalii se puteau adapta ușor la medii diferite și nu depindeau neapărat de consumul de carne, pentru a supraviețui.

E interesant că tartrul dentar al celor mai bine conservate specimene spaniole, numite El Sidron 1, au divulgat dovezi de auto-medicamentație. Un individ în particular suferea de un abces cronic la un dinte și un microb la stomac numit Enterocytozoon bieneusi, care cel mai probabil cauza diaree, pe lângă alte posibile simptome. Echipa lui Weyrich s-a folosit de mostrele de tartru pentru a demonstra că neanderthalii mestecau scoarță de plop, care conține acid salicilic, un ingredient important din aspirină.

Cercetătorii au mai detectat resturi al mucegaiului Penicilină, care acum e folosit pentru a produce antibioticul penicilină. Vorbim de niște tratamente relativ sofisticate pentru Paleoliticul superior și sugerează că neanderthalii erau destul de conștienți de proprietățile medicinale ale anumitor ingrediente disponibile în habitatul lor.

Dinții murdari ai neanderthalilor El Sidron 1 au dus la o altă descoperire majoră: cea mai veche secvență de genom microbian, ce aparține microbului Methanobrevibacter oralis. Microbul ăsta e de obicei un semn de o boală la gingii și a fost atât de bine conservat în specimen încât aproape tot genomul a putut fi reprodus de Weyrich și colegii ei. (Cercetătorii nu pot spune cu exactitate dacă neanderthalul suferea de gingivită, deși M. oralis este asociat cu această condiție.)

„Acesta e cel mai vechi genom până în ziua de azi, de acum 43 de mii de ani, deci chiar este mai în vârstă decât orice microb care a mai fost examinat", mi-a spus ea. Această imagine genetică timpurie ajută la clarificarea cronologiei schimbului patogenic dintre oameni și neandertali și oferă un etalon pentru înțelegerea evoluției microbiomului hominid. În acest sens, Weyrich lucrează la extinderea setului de date al plăcii dentare de la mai multe rude umane, ca să extragă toată informațiile interesante pe care le conține.

„Ne-am dori să analizăm și alte specii de hominide", spune ea. „Noi ne ocupăm și de analizarea calcului dentar antic de la mii de oameni străvechi, în ideea de a reconstitui stilurile de viață și bolile antice din jurul lumii, de acum 20 de mii de ani. O să avem multe povești de spus, sau mai bine zise, străbunii noștrii vor avea multe povești să ne spună. Sunt sigură!"

Traducere: Diana Pintilie