FYI.

This story is over 5 years old.

Foto

Fotografii vechi cu punkeri francezi care-s mai hipsteri decât vei fi tu vreodată

Amintirile au fost păstrate cu ajutorul cabinelor fotografice – la fel ca în filmul Amélie, dar punk.

Helno

E 2017 și încă suntem însetați după comori din trecutul muzicii punk. Era culturală și politică în care ne aflăm ne aduce aminte de atmosfera de la sfârșitul anilor '70 – era care a dat naștere punkului. A fost tumultuoasă, puternic divizată și marcată de creșterea inegalității, dar și de o nouă conștiință și rezistență. Conversațiile despre punk încep, de obicei, cu Anglia, dar și Franța a avut o scenă foarte valoroasă, chiar dacă mai puțin documentată. Totuși, dacă sapi destul de adânc și știi unde să cauți, găsești și aici comori – cum e această serie de fotografii din cabine foto, făcute și păstrate de un grup de prieteni care acum își postează fotografiile punk din tinerețe pe Facebook. E o colecție de imagini care surprind bucuria și libertatea de a trăi într-o  familie muzicală rebelă. I-D France l-a contactat pe Laul, unul dintre tipii din fotografii și fost membri al trupei de punk/nu wave Lucrate Milkd, care ne-a oferit mai multe fotografii din arhiva personală și ne-a povestit cum era să fii un tânăr punkist din Paris.

Publicitate

Masto

Mai ții minte când ai simțit prima dată că ești punk?
Da, cred că în timp ce mă uitam la un concert la TV în 1976 sau 1977. Mă uitam la trupe la Sex Pistols și The Damned care cântau live și-mi ziceam: „Căcaaat, cât de direct o dau! Acum înțeleg!" Punk-ul era visceral. Tipii ăștia dădeau totul din ei, fără armonie și cu multă furie. Nu era nevoie să înțelegi versurile ca să le simți furia.

Ce a însemnat această mișcare pentru tine?
Eu am avut parte de o educație strictă. Așa că punk-ul a reprezentat o evadare. Îmi plăcea deja să mă deghizez, să-mi explorez părți ascunse ale identității. La început, mișcarea  nu însemna doar să porți piele și să ai creastă. Era foarte creativă și fiecare o interpreta în felul său.

Citește și: Viața solistei trupei de grunge-punk Bully

Cum te îmbrăcai?
Furam haine de la tata și bunicu' și le personalizam. Aveam o jachetă în care țineam un ceas de buzunar, dar până la urmă l-am dezmembrat și mi-am decorat jacheta cu componentele lui. Purtam felii de cârnat în loc de cercei sau felii de șuncă presată ca brățări. Ne plăceau mai mult șlapii decât pantofii Dr. Martens. Era foarte riscant să iau metroul, puteam lua bătaie de la rockeri, skinheadși sau polițiști. Dar ne plăcea să fim diferiți și nu ne deranja să fim insultați, era ca un joc.

Fotografii de Francis Campiglia

Ai avut o trupă?
Da, am fost în Lucrate Milk, o trupă foarte ciudată, artistică și decadentă. Eram un mic grup de artiști, Masto și Gaboni erau fotografi, Nina era pictoriță, iar eu eram graphic designer. Voiam să fim împreună, nu voiam să facem pe plac nimănui și făceam videoclipuri, dar nu pentru TV. În timp ce majoritatea punkiștilor aveau părul închis la culoare și idei pacifiste, noi ne-am făcut părul blond și cântam: „Trăiască războiul, jos pacifiștii". Era o provocare. Eram obraznici. „Până la urmă ne-am despărțit pentru că nu căutam faimă și toată lumea începuse să ne placă, meh." Nina era extraordinar de temperamentală și făcea faze gen: „Fără concerte sâmbăta, mă uit la Dallas." E grozavă, acum e pictoriță și cred că-i merge bine.

Publicitate

Citește și: Punkiștii din Cuba care s-au infectat cu HIV ca să trăiască liberi

Deci tu și prietenii tăi o ardeați des prin cabine foto…
Erau populare și accesibile tuturor. Mereu găseai câte una. Fețele sunt efemere pentru că toți murim, așa că am vrut să lăsăm o urmă, cum e graffitti. Te poți distra maxim într-o cabină foto: pozezi, te scălâmbăi, încerci să încapi cu cât mai mulți prieteni. Noi făceam mereu concurs: cine aduce cel mai amzuant lucru în cabina foto – o păpușă, un câine etc. Până când Masto a adus un bebeluș dintr-un cărucior din apropierea cabinei și și-a luat bătaie de la mama bebelușului. Adăugam și efecte speciale înainte să se usuce fotografiile, de exemplu le îndoiam ca să creăm o dublă expunere. Recuperam și fotografiile pierdute de alții prin cabină sau în jurul ei.

Cine sunt oamenii din fotografii?
Îmi sunt ca o familie pe care am ales-o. Fotografiile sunt ca un album de familie. Făceam schimb de fotografii între noi, nu ne opream niciodată. Sunt amintiri reale care fac parte din istorie.

LauL

Ce îți amintești din vremea aceea?
Eram în căutarea extazului non-stop. Eram puerili și ne plăcea să explorăm locuri noi, clădiri abandonate, cimitire, spitale, catacombe, locuri fotogenice. Ne strecuram cu scara în cimitirul Père Lachaise și făceam curse pe morminte, fără să atingem solul. Era distractiv și riscant. Adrenalina e cel mai ieftin drog. Eram ca în filmul Amélie, varianta punk.

Publicitate

Citește și: Fotografii cu punkerii adevărați din anii 70, nu ca acum

Mai e posibil să fii punk în 2017?
Mă gândeam la asta chiar azi dimineață. Punk-ul a influențat tot: muzica, designul, publicitatea și moda. Toți suntem sub influența lui. În mod logic, toată lumea ar trebui să fie punk, dar astăzi trebuie să fii punk și eco, punk și vegan. Punk-ul e despre trezirea conștiinței, dar n-ar trebui să fie o mișcare care să te oblige să fii într-un fel sau altul. Fiecare persoană ar trebui să aibă propria versiune de punk. N-ar trebui să aștepte după alții. Tre' să fii prost ca să nu fii punk azi.

Nina Childress

LauL

LauL

Trupa Lucrate Milk

Nina, Masto, Gaboni, Laul, Helno și alții din Raya

Lucrate Milk

Frații Ripoulain cu Nina și Masto

Koja

Helno

Masto

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia