Românii care comentează despre fetița care a scris pe Coloana Infinitului sunt moartea culturii

Ieri, internetul a fost invadat de o știre despre o copilă de 12 care a vandalizat Coloana Infinitului. Mă rog, n-a dărâmat nimic, a făcut mârșăvie tipică vârstei și a mâzgălit acolo nișite inițiale sub ochii părinților care au aprobat gestul. Poate că n-ar fi fost povestea atât de virală, dacă mama copilei nu ar fi trântit-o pe aia cu „am observat niciun panou care să interzică asemenea gesturi", atunci când s-a trezit cu o amendă de cinci sute de lei.

Per total, lumea a căzut de acord că părinții sunt de vină pentru educația dată copilei. Mulți au considerat mustrarea ca fiind prea blândă, că doar Brâncuși valorează mai mult de cinci sute de lei. Asta e, Brâncuși nu a fost și al copilei de 12 ani. Alții au dat-o-n extreme și își doresc ca fata aia să fie arsă pe rug sau ceva.

Cu toate astea, am dat și peste câțiva „gică contra" care au considerat că amenda aia nu-și are rostul și polițiștii nu fac altceva decât să te ciupească de bani. Dar nu numai, delirul tipic românesc din secțiunea de comentarii a fost la locul lui. Am adunat câteva răspunsuri esențiale, ca să înțelegi și tu de ce mulți români consideră că e perfect în regulă să scrijelești monumente, mai ales când se întâmplă cu acordul părinților.

M-am obișnuit ca de fiecare dată când urmăresc reacțiile românilor pe internet, să-l găsesc și pe Iohannis băgat cu forța în context. Am ajuns la concluzia că o discuție pe Facebook nu este completă, până nu vine unul să-l pomenească pe președinte, așa, din neant. Normal, el este mereu de vină, dar nu o să vorbesc acum despre cât de mult a încălcat sau nu legea atunci când s-a așezat la Masa Tăcerii.

Important e că gestul ăla, aparent, ar trebui să scuze orice persoană care provoacă stricăciuni pe un monument. Ce, dacă Iohannis și-a pus fundul pe un scaun de piatră, e clar că o copilă are voie să atingă un nou nivel, adică să-și bage unghia în Coloana Infinitului.

Cum, nu știai? Bucata aia înaltă de piatră de la Târgu Jiu este ceva rocă adusă din Alpi care nu are nimic de a face cu Brâncuși. Pe bune, secțiunea de comentarii de pe Facebook este o sursă infinită de conspirații care să te dea peste cap. Afli chestii noi în fiecare zi.

Ai naibii francezi ne-au prostit, ne-au dat piatră din munți și ne-au convins că e opera lui Brâncuși. Poate de-aia și-au luat părinții fetei o amendă atât de mică, pentru că nu a fost vandalizată adevărata Coloană a Infinitului. Totul se leagă acum, nu cred că ar trebui să mai fii supărat pe suma aia ridicolă.

Românul e bun la toate și se descurcă în orice situație mai delicată. Vine cu soluții chiar și pentru restaurarea unei sculpturi. Puțin vinarom, o tencuială lipită cu scuipici și gata, Coloana Infinitului e ca nouă. Îți dai seama, de 500 de lei cât a fost amenda, restaurezi toate operele lui Brâncuși și îți mai râmâne ceva de rezervă, în cazul în care-l mai mănâncă pe unul în cur să-și scrie numele pe ceva monument istoric.

La polul opus, sunt ăștia care n-au nicio problemă cu amenda, dar se așteaptă ca o copilă de 12 ani să o plătească din buzunarul ei. Tot după logica asta, părinții n-au nicio vină că și-au educat copilul în așa fel încât să creadă că e normal să scrii litere pe un monument. Dar mă întreb cum se gândește cetățeanul de mai sus că o fată de 12 ani poate plăti o amendă de cinci sute de lei.

Sunt și oameni care pun la îndoială amenda aia, în sensul că nimeni nu poate avea certitudinea că au fost într-adevăr pedepsiți. Mai mult decât atât, poliția nu este în măsură să-i mustreze, pentru că este datoria cetățenilor indignați să-și facă dreptate.

Uite, ăsta este motivul pentru care nu e OK să faci publică identitatea minorilor. Te poți trezi oricând cu câte un turbat de-ăsta care visează la un proces public în care să decidă pulimea cum s-o urecheze pe copilă.

Normal, poate că mai multă pază n-ar strica pe acolo, dar nu poți nici să zici că statul a vandalizat, de fapt, opera lui Brâncuși. Statul ți-a restaurat și ți-a pus la dispoziție Coloana Infinitului, ca să vii și să-ți clătești ochii la ea. E puțin ridicol să mergi pe premisa că cei mici strică chestii, pentru că n-au stat autoritățiile în curul lor să-i păzească.

Dar atunci când o să primești un bulgăre în freză sau o să-ți pună piedică vreun mucos de-ăsta răsfățat, să nu te gândești că părinții lui sunt de vină. Mai bine înjură statul, că nu a desemnat un om să-l păzească pe ăla micu'.

Dar sunt foarte mulți care cred că amenda aia este nejustificată. Copiii sunt prost crescuți, pentru că Primăria nu a trimis o armată de oameni să-și asume niște responsabilități care sunt, de fapt, ale părinților. Pe lângă asta, primăria nu se gândește că opera aia poate fi atacată și de animale. Gen porumbei care se cacă din zbor pe Coloana Infinitului. Îngrozitor ce se întâmplă cu lucrările lui Brâncuși.

Argumentul mamei, că nu scria nicăieri că n-ai voie să scrijelești opere, este și ăla susținut de unii români. Pe principiul că, dacă nu scrie pe stradă că nu-i frumos să te caci pe trotuar, înseamnă că e perfect ok s-o faci. De fapt, asta explică multe probleme legate de curățenia și atitudinea unor români. Asta e, nu le-a zis nimeni până acum că nu-i bine să fii nesimțit.

Dar îmi place încheierea doamnei de mai sus. Practic, fapta e consumată, stricăciunea s-a produs, ce rost mai are să-i mustrezi pe părinți? Adevărul e că e și un sâmbure de adevăr acolo, pentru că, în fond, nu știu zău cât au băgat la cap cu o amendă de cinci sute de lei.

E deja o atitudine clasică să dai vina pe poliție pentru orice chichiță. Poate că ar fi trebuit să stea pe acolo câțiva agenți, poate că e nevoie de pază, garduri, egal. Dar tot nu pot să înțeleg nevoia asta de a arunca vina exclusiv pe o instituție, pentru că niște cetățeni n-au cei șapte ani de acasă. Pentru fiecare copil care sare calul, e nevoie de un polițist care să aibă „grije".

Și mai e chestia asta cu amenda, că rolul polițiștilor este să taxeze oameni care comit nasoale și să le fie rușine pentru asta. Da, într-adevăr ăsta este unul din rolurile poliției. Mă gândesc că nu poți fi pe fază ori de câte ori cineva atentează la o operă, că există ghiolbani peste tot și, aparent, de orice vârstă. După logica asta, ar fi trebuit să-i lase în pace, dacă tot „le-a scăpat" din ochi și n-au fost pe fază să-i oprească. Hei, m-ați păcălit, stricăciunile sunt acum din partea casei!