Am aflat de povestea de dragoste dintre Margaret Howe Lovatt și delfinul Peter dintr-un articol pe VICE. M-a fascinat și am început să caut pe net toate articolele și documentarele pe tema asta. Ce s-a întâmplat: în anii '60, John Lilly, un neurolog pasionat de delfini și de LSD, a convins NASA să-i finanțeze un proiect experimental în care spera să-i învețe pe delfini să vorbească limba engleză.

Scopul pe termen lung era să exploreze comunicarea dintre oameni și alte specii - de exemplu, extratereștrii. Cum NASA era foarte interesată de faza asta cu extratereștrii, i-a dat omului fonduri să-și înființeze un super laborator acvatic în care acesta a cazat o tânără de 23 de ani, pe Margaret Howe Lovatt, și trei delfini: Peter, Pamela și Sissy. Margaret trebuia să fie profesoara lor de engleză, dar a sfârșit prin a fi iubita lui Peter. După încheierea proiectului, când cei doi au fost separați, Peter s-a sinucis.

Nu e o poveste pe care o întâlnești pe toate drumurile, nu? Așa că am fost super bucuroasă când am auzit că la Centrul Dansului din București o să aibă loc un spectacol despre această poveste de dragoste, intitulat „Delfinul care m-a iubit". La fața locului am fost și mai tare dată peste cap.

Regizoarea poloneză Magdalena Szpecht a creat un performance interdisciplinar care combină teatrul documentar, noile medii și exercițiile de mișcare. Iar coloana sonoră a acestui proiect a fost compusă din înregistrări originale ale sunetelor produse de delfini sub apă, precum și din fragmente din lecțiile oferite de Margaret.

În seara spectacolului, m-am așezat pe scaun entuziasmată și… recunosc, n-am înțeles nimic în primele zece minute. M-am gândit că cei trei performeri în costume de baie vor să imite delfinii. Nici nu dansau, nici tocmai aerobic nu se poate spune că făceau. Dar în scurt timp, am fost hipnotizată de mișcările lor autiste și repetitive și i-am privit, ca în transă, în timp ce deveneau tot mai roșii și mai uzi de transpirație.

Delfinul Peter era cel mai tânăr, abia ieșit din adolescență, așa că nu avea prea multe în cap în afară de sex. De unde am dedus că până și ființele inteligente și emoționale precum delfinii își pierd răbdarea după vreo două lecții de engleză și vor să se frece de obiectele din jur și de masă. Sau de corpul cald al profesoarei.

„Hello!" s-a auzit, la un moment dat, în fundal, vocea lui Margaret în niște înregistrări vechi. „E-o!", i-a răspuns Peter de sub apă. Vocea profesorului Lilly ne-a explicat că delfinul reușea să pronunțe aproape perfect vocalele limbajului uman și să imite tonalitatea vocii umane, dar stătea cam prost la capitolul „consoane".

Ascultând înregistrările, nu poți să nu te gândești că pare destul de natural să se nască o idilă între două specii sensibile și inteligente.

După ce a aflat că Peter s-a sinucis, Margaret a început să aibă mustrări de conștiință că s-a jucat cu sentimentele sale. A fost pe cale să se sinucidă și ea. Echipa de performeri polonezi a sunat la Linia de Ajutor pentru Sinucigași din Statele Unite și a descoperit că experții în psihologie nu știu ce ajutor să-ți ofere dacă le spui că ești îndrăgostit de un delfin. Ba chiar au avut impresia că e o farsă și i-au amenințat că o să cheme poliția.

Într-un documentar despre povestea lor, Margaret povestea despre Peter cu nostalgie, ca despre un fost iubit din tinerețe, iar lacrimile îi curgeau șiroaie. Pe mine m-a înduioșat când l-am văzut pe scenă pe Peter, sătul de toată daravera asta, de tot circul de căcat pe care e silit să-l execute zi de zi, cum trage un recital spectaculos, în care interpretează piesa „Mad World" în toate felurile posibile, până la nebunie, până la os.

Știai că majoritatea delfinilor din delfinarii suferă de depresie? Din acest motiv, delfinariile din toată lumea se închid. Ei bine, în Polonia tocmai urmează să se deschidă un delfinariu maaaare și glorios. A fost și asta o miză a spectacolului. Când toată lumea de acolo e încântată, tinerii ăștia au făcut reprezentația la care iau parte și au plecat cu ea prin lume. E și ăsta un fel de protest.

La discuțiile de după spectacol, am observat că toată lumea evita să deschidă subiectul „sex". Toți vorbeau despre Margaret și Peter ca despre Romeo și Julieta. E adevărat că Margaret n-a făcut sex propriu-zis cu Peter, dar între ei au avut loc și interacțiuni sexuale. Tocmai despre asta nu se putea vorbi. Pentru că intră în categoria „zoofilie", iar oamenii se tem de zoofilie.

„Povestea lor a fost unică și specială și nu se încadrează la zoofilie", ne-a asigurat moderatoarea. Am intrat și eu în discuție. „Dacă tot a fost vorba despre iubire, ce ar fi fost greșit dacă ar fi făcut sex?".

Ușor contrariată, moderatoarea mi-a răspuns:

Moment în care performerii și regizoarea au început să se foiască ușor neliniștiți pe scaune, îngrijorați că tot spectacolul lor frumos ar putea devia în discuții despre zoofilie.

„Știți că a mai existat o poveste de dragoste între un om și un delfin, care a fost documentată?", am insistat . „Un student din Florida și un delfin s-au îndrăgostit și au făcut sex. El povestește într-un documentar cum femela delfin venea la el și-i făcea avansuri, iar el aștepta de fiecare dată ca ea să aibă inițiativa, ca să fie sigur că sexul e consensual".

Lumea s-a foit pe scaune. Moderatoarea a zâmbit stângace și a schimbat subiectul. Dacă o să trăim la un moment dat într-o utopie în care toate speciile se iubesc între ele, să nu uitați că eu am fost prima care a prezis-o, la un spectacol despre o femeie și un delfin.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe chestii despre mamifere:
Animalul care seamănă cu un con de brad e cel mai traficat mamifer de pe planetă
Penisurile de animale sunt super ciudate, fraților
Labirintul genital din lumea animalelor