Festivalul luminii din București este sărăcăcios ca o discotecă de la țară

În urmă cu aproape 100 de ani, Calea Victoriei era folosită drept magistrală a magazinelor chic și fancy din Capitală. Acum, este locul în care primăria experimentează cu piste de biciclete separate de trafic. Mai ai câteva restaurante și cafenele unde să scoți oamenii pe care vrei să-i impresionezi. În plus, e calea de-a lungul căreia se desfășoară Spotlight, un festival dedicat luminii și utilizării ei în mod artistic. Anul trecut, evenimentul a fost oarecum impresionant, având chiar și proiecție pe apă, dar anul acesta este ca un film de categorie B de Hollywood. Nu te deranjează, dar nici nu-ți rămâne în minte.

Poate te întrebi de ce Bucureștiul are un festival în care se laudă cu ce lumini are. Ca urmare a hotărârii UNESCO, anul 2015 a fost proclamat în mod oficial Anul Internațional al Luminii. Scopul acțiunii a fost de a promova o mai bună înțelegere la nivel public și politic a rolului central al luminii în cadrul lumii moderne. Cumva, UNESCO și-a dat seama că e frumos să ai energie electrică în bec și în smartphone, așa că a inventat o sărbătoare.

A apărut și Spotlight. Oamenilor le-au plăcut luminițele - mai ceva ca alea de Crăciun - și organizatorii (ARCUB) s-au lăudat anul acesta cu diverse colaborări cu artiști români și internaționali, care au prezentat cum văd ei rolul central al luminii pe Calea Victoriei, de la Biblioteca Centrală Universitară până la Piața Națiunilor Unite. Aceiași organizatori mai spuneau că Spotlight stă sub semnul candidaturii orașului București la titlul de Capitală Europeană a Culturii în 2021. Poate ajută, nu știu, dar până în 2021 am fost și eu să le văd viziunea artiștilor ăstora. Și, ca să mai arăt și altor oameni, am făcut câteva gif-uri.

Uriașul pe care-l poți vedea în fața BCU este Fantastic Planet (AU), o instalație sub forma unui gigant gonflabil și luminos, cu o înălțime de 12 metri. Creatorii susțin că este inspirată după coproducția franco-cehă din 1973, „Planeta fantastică", regizată de René Laloux. Prin o așa lucrare, ei s-au gândit să transpună vizitatorii într-un univers suprarealist, în care pământenii sunt nevoiți să împartă lumea cu o rasă de humanozi uriași. Doar că acest humanoid este destul de leneș și doar strălucește în noapte.

Undeva pe colțul pieței în care s-a făcut nițică revoluție în București, a fost instalat un miraj urban cu o lățime de 13 metri. Nu are nimic special, dincolo de elemente suspendate luminate cu felinare puternice care se rotesc. Proiecția este formată din șapte elemente grafice minimale, după cum spun autorii. Pe măsură ce ansamblul își dezvăluie detaliile, adică ajungi să înțelegi, că reușești să le vezi, atenția trecătorilor este provocată să observe noi perspective, că se mai schimbă puțin unghiul de vedere.

The Penguin Army: ai putea crede că este o armată de pinguini, dacă n-ai confunda-o cu o armată de popice. Se pare că pinguinii multicolori iau orașul cu asalt și distrează toți trecătorii. Pe mine nu m-au distrat, dar poate sunt un om cu suflet hain. Aceste popice, care dintr-un anumit unghi ar putea fi pinguini, sunt luminate în diverse nuanțe și cam atât. Dar pentru o poză își fac treaba.

Undeva între pinguini și sediul Comitetului Central, cei de la Mindscape Studio au vrut să-l comemoreze pe Brâncuși. Au făcut asta cu o instalație care te duce cu gândul la „Coloana infinitului" și, conform lor, sugerează un nou tip de existență în spațiu și timp. De fapt, este suficient de scundă cât să „stea" la poze și îți fură ochii când treci pe trotuar prin lumina albă puternică.

Sunt și sesiuni de video mapping la Spotlight, iar una vrea să-ți exprima zona aia magică a cerului: zodiacul. Astfel, Celestial Outcome îți arată măreția și complexitatea Universului, urmărind un planetariu mișcător. Numai că se mișcă cam lent, festivalul se deschide la 20.30, se închide la 23.00, așa că n-ai timp să înveți acum tot ce știe Urania.

Semn că a început și la noi să prindă foarte bine video mapping-ul, la acest festival de lumini au mai fost proiectări de acest gen pe Novotel și pe Cercul Militar. La primul, artiștii spun că te-ai putea lăsa cucerit de elemente grafice simple și repetitive, care îți schimbă percepția asupra geometriei reale a edificiului (adică ceea ce face video mapping mereu, indiferent de ideea proiecției). Totuși, aici, cu ajutorul a două midi controllere, participanții pot veni cu creativitatea de acasă, să o expună, în timp real, pe Novotel. Poți produce și modifica imaginile vizuale proiectate pe fațada clădirii, de la culori la forme și chiar efecte audio.

Lângă gigantul de la BCU ai și un covor care te-ar putea interesa. Instalația are 60 de metri si o compoziție geometrică care, în combinație cu lumina de diverse culori, își schimbă forma ca o iluzie optică la care te poți uita ore în șir.

Palatul Telefoanelor a devenit ceea ce mulți cred că este: clădire de bâlci. Există un ciocan amplasat pe partea opusă de clădire și cei interesați pot bate cu acesta într-un taburet denumit „Enel" pentru a schimba iluminatul clădirii și înălțimea la care acesta ajunge. Altfel, nu-i nimic impresionant, lumini de diverse culori și o oarecare animare a acestora.

În fața Teatrului Odeon sunt cinci îngeri luminoși, denumiți Angels of Freedom (cum altfel?). Creatorii spun că fiecare dintre ei arată diferit și te provoacă să-ți găsești favoritul, dar sunt vag similari prin formă, ca orice înger, și luminile sunt aceleași. Aici este locul perfect pentru poze de-alea cu cerc de înger deasupra capului. Culorile vin în aripile îngerilor și poate dacă ar fi mai întuneric, s-ar vedea mai bine.

Cea mai vizibilă atracție de la Spotlight 2016, așa a fost denumită proiecția video pe Cercul Militar. Ai și un cronometru la care te uiți câteva minute, ca să știi când vine atracția. Proiecția folosește o animație 3D și elementele clădirii pentru a prezenta o viziune artistică asupra unei ode a bucuriei. Ai muzică clasică, culori și poate cel mai muncit video mapping din tot festivalul. Altfel, cu siguranță ai văzut proiecții mai mișto în alte țări.

Am început cu povestea gigantului, tot la așa ceva am ajuns mai spre finalul străzii. Aici, HoloFace, potrivit artiștilor care l-au gândit, vrea să verifice un adevăr, că oamenii se cred cele mai puternice ființe de pe fața Pământului. Partea bună e că poți controla acest chip. Din schimbarea de perspectivă, omul ar trebui să conștientizeze că felul în care relaționăm cu lucrurile mai mici ca noi se reflectă asupra noastră. Problema e că știi că e un joc și nu îl iei prea în serios. Cel puțin nu la fel de în serios pe cât l-au luat artiștii. Preț de vreo 30 de secunde merită să te uiți la această față imensă, mai ales că are și ceva sunete.

Spre Națiunile Unite găsești Embodymento. Printr-o interacțiune între dans, artă vizuală și arhitectură, aceasta creează identități multiple pentru o fațadă urbană anonimă. Rămâne anonimă și spre finalul Spotlight, că ajung mai puțini oameni până la ea, dar te-ar putea interesa câteva minute, cât să vezi coregrafia.

Am crezut inițial că această instalație e pentru copii. Se pare că nu, și că ar avea un sens mai mare. Se numește Kaleidoscope Europe și reprezintă România la Amsterdam Light Festival. Este un instrument care ilustrează conceptul de „unitate în diversitate". Te apropii, pui mâinile pe un mâner și ca tine ar putea să facă alții, apoi vă învârtiți.

După tot acest Spotlight, am învățat că nu înțelegi lumina cu adevărat decât dacă ești artist și că video mapping-ul încă e tratat ca ceva foarte șmecher. Nu zic că nu este, dar să poți înregistra imaginea unei clădiri și pe ea să aplici câteva elemente nu mai e chiar așa dificil. Greu e să găsești o proiecție care să impresioneze, iar pentru acest festival n-a fost cazul. Dar, hei, când te mai poți bucura de Calea Victoriei fără mașini, fie și pentru câteva ore? Măcar pentru asta să tot fie așa evenimente. Dar, la final, tot voi spune că a fost ceva mai interesant anul trecut. Mai puțină artă și mai mult joc cu lumina.

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre jocuri de lumini:
Experienţa LED Introspectaculară e o rulotă de tripuri
Ce-i kitschos şi lui Dumnezeu îi place
Surferul din LED-uri luminează pârtiile din Tignes