Cea mai bună muzică românească din decembrie 2015

Ultima lună din an e și cea mai încărcată. Ai o tonă de chestii de făcut. Trebuie să-ți termini chestiile înainte de concediu, rapoarte și alte minuni, să fugi după cadouri, brad și multă mâncare, să-ți pui la punct planurile de vacanță și să cauți scuze să nu-ți vizitezi rudele de Crăciun.

Ah, și să-ți faci o listă cu toate chestiile pe care nu o să le mai faci în 2016, dar pe care inevitabil o să ajungi să le faci în anul care urmează. Și de o mie de ori mai rău. În fine, toate astea îți mănâncă din timp.

În consecință, probabil că nu mai ai când să cauți muzică bună, și trebuie să te mulțumești cu colindele arhiprezente în perioada asta. E o soartă prea crudă pentru orice om.

Din fericire, am fost pe fază, și am selectat cea mai bună muzică din decembrie, ca să nu-ți mai bați capul cu un alt task pe lista aia interminabilă de treburi de făcut. Și să ai pe ce să te rupi la party-ul de Anul Nou.

Trupa clujeană Lights Out a scos un album-surpriză în weekend. Nimeni nu se aștepta la el, pentru că nu am auzit nimic din tabăra lor de ceva vreme. Erau cam gata. Materialul a fost înregistrat acum doi ani, și din motive geografice a stat pe hard-disk-urile membrilor până acum. Acum, băieții s-au reîntâlnit în Cluj și s-au decis să-l pună pe net. E sezonul când lumea se întoarce acasă, și în cazul lor, fac pe Moș Crăciun cu un album nou de dream-pop.

Ascultă dacă: Luminile de Crăciun îți dau filme psihedelice.

DOC s-a aventurat în mainstream. E primul lui proiect lansat la Hahaha Production, casa de producție deținută de Smiley. „Vai, ce tragedie!‟ au oftat ăia care cred că „e foame de bani‟ și că nu mai sună la fel, pentru că nu scoate albumul împachetat într-un ZIP.

Asta într-o țară unde, acum nu multă vreme, rap-ul era cât se poate de mainstream. În fine, lui DOC nu-i pasă: a făcut ce a vrut și pe HD. În plus, în 2015 nu mai există mainstream și underground. Există doar muzică bună. Pe care o găsești aici.

Ascultă dacă: Nu ești hater.

Habar nu am de ce șamanii și-au numit piesa „CroMagnon‟. Nimic nu sună primitiv aici. E cât se poate de modernă. Dar cred că ar fi și pe gustul unui trib de cro-magnoni. Nu existau cluburi în perioada lor, dar dacă ai putea călători în timp și ai băga piesa asta într-o peșteră, sigur ar da din capul lor ăla gigantic.

Ascultă dacă: Ai vrea să se facă un club într-o peșteră. Underground la propriu.

O despărțire nu e niciodată frumoasă. Certuri tâmpite din chestii total irațioanale, insulte, aruncat cu pachete de țigări goale, strigăte și câteva amenințări cu poliția. Totul pare super intens, până la o săptămână după, când te gândești că nervii ți-au luat-o înainte și îți pare rău pentru tot.

Apoi vorbiți din nou și-ți dai seama că poate nu ai exagerat deloc. Și iar încep scandalurile. Domnul Jurjak a reușit să facă din despărțire o chestie cool. Mă rog, care sună cool. Nu-i ușor.

Ascultă dacă: Ești într-o relație cu viitorul tău ex.

Băieții de la High Jet au taguit piesa pe Soundcloud ca fiind „beach house‟. Ce naiba e aia? Există genul ăsta? Încă unul? Nu avem destule subgenuri în muzica electronică? Poate mă trollează, dar e ok, o să mușc. Am nevoie de plajă în viața mea. Și tu la fel. Ai văzut ce frig e afară?

Ascultă „btch bll‟ și imaginează-ți că ești pe o plajă acum și dansezi la after, înainte să dai o tură pe un (high) jet ski.. Cam asta e povestea piesei.

Ascultă dacă: Tu nu aștepți să ningă.

Exile e un tânăr rapper din Arad, un oraș mai puțin cunoscut pe harta hip-hop-ului din România. Dar e momentul ca asta să se schimbe. După un feature pe noul album DOC și Motzu, se pregătește să-și lanseze primul mixtape, intitulat #EYAU2.

Nu-i da trei secunde să te impresioneze. Mai bine trei minute. Și cincisprezece secunde. Nu o să regreți.

Ascultă dacă: Vrei să zici peste doi ani că l-ai ascultat pe Exile de la început.

Înainte de lansarea EP-ului The Climb, băieții de la New Structures au scos o piesă înregistrată într-un studio din Piața Universității, în timpul protestelor care au avut loc după tragedia din Colectiv. Aparent e despre lupta oamenilor pentru bani, zic ei într-un clip scurt pe Youtube.

Asta explică titlul piesei, dar nu ți-ai da seama de asta dacă o auzi. E greu să faci chestii conceptuale și cu mesaj social în muzica electronică. Cel puțin dacă nu ești Kraftwerk și zici „ra-di-o-ac-ti-vi-ty‟ în repetate rânduri.

Ascultă dacă: Îți place muzica bună cu un mesaj social puternic. Chiar dacă e foarte subtil. Aproape imposibil de descifrat.

Macanache e îndrăgostit de hip-hop. A spus-o și pe „O Joacă de copii‟ și o face și aici. A băgat povestea lui de dragoste cu hip-hop-ul în rime. De la început, când o venera, și era de neatins, până în prezent, când trăiesc împreună și „împreună vor muri‟.

Sună un pic ciudat toată treaba asta, dar nu e. E cât se poate de sweet. Ca o scrisoare de iubire de la un tip din gimnaziu, pentru un pop star. Diferența e că ei au ajuns împreună, în timp ce bietul prunc a rămas cu posterele din cameră. Așa e viața.

Ascultă dacă: Iubești hip-hop-ul.

Coxxo e un producător de muzică electronică din Oradea, care face parte din colectivul de artiști Dinsubsol. Piesa asta e de pe compilația Dinsubsol Românesc Volumul 2, lansată în 1 decembrie. Primul volum a ieșit în 1 decembrie 2014. E o chestie tradițională la ei.

Selecția de piese e OK, dar stand-out-ul rămâne bucata lui Coxxo, un DJ veteran pe scena orădeană, dar mai puțin cunoscut la nivel național. Asta se întâmplă când stai în subsol.

Ascultă dacă: Știi când se schimbă vremea, pentru că te dor genunchii, ca un meteorolog cu probleme de sănătate.

Piesa asta vine direct din anii '80. E un synth-pop cu mesaj pozitiv. Să fii un om bun. Dar așa, pe bune, nu cu interese ascunse. Cam greu în România, dar asta e și ideea. Avem nevoie de astfel de mesaje, mai ales că nimic nu era pozitiv în anii '80 la noi.

Ideea e să ne facem prezentul mai OK. Și să mâncăm multe omlete, că-s pline de proteine. Ai nevoie de energie să fii un om mai bun.

Ascultă dacă: Folosești expresia „eu sunt om cu tine, tu ești om cu mine‟.

Apropo de mesaje pozitive, trupa Blue Nipple Boy a scos o piesă despre cum trebuie să mergi înainte pe drumul vieții și să ai încredere că totul o să fie OK. Am mai auzit-o pe asta, dar așa bine pică în decembrie.

Ești la finele lui 2015, te uiți în trecut, îți dai seama că se putea și mai bine. Concluzia clasică la fiecare final de an. Blue Nipple Boy îmi dă speranțe că o să fie mai bine în 2016. Măcar atât.

Ascultă dacă: Vrei ca 2016 să fie mai bun ca 2015. Normal că da.