Textele următoare au apărut, iniţial, la secţiunea „Opinie‟, iar cuvântul ăsta, în sine, ar trebui să te dezguste, într-o ţară unde păreristica este un fel de zeu neîncoronat. Atâta că subiectele care au stat la baza lor nu sunt alea clasice, plictisitoare până la Dumnezeu şi retur. Nu, textele astea sunt despre lucrurile despre care nu prea se vorbeşte sau, când se vorbeşte, este adoptat stilul clasic, cuminte şi inofensiv. Uite nişte mostre de idei care te-au făcut, anul ăsta, să-ţi dai o palmă peste cap şi să spui: „Da, bă, aşa e!‟.

Nunta este chestia aia pentru care primeşti o invitaţie, preferabil cu vreo nouă luni înainte, din care afli că doi îndrăgostiţi vor să-şi unească destinele în faţa ta. Odată ajuns acolo, te simţi de parcă ar trebui să dai o a 13-a rată la bancă, doar că, în cazul ăsta, nu te-au mai sunat, să te ameninţe să plăteşti, ci au deghizat totul sub forma unei petreceri kitschioase.

De fapt, nimănui nu-i pasă de ce se întâmplă acolo, în afară, poate, de familiile celor doi însurăţei. În rest, tot ce vezi este o explozie de narcisism şi de prost gust, unde nimeni nu se distrează, dar toată lumea pretinde că ia parte la cea mai tare petrecere din viaţa lor.

Textul ăsta este emoţie pură: nefiltrată, neambalată, construită prin cuvinte care te lovesc peste figură ca nişte pumni. Poate sunt mai patetic de zic asta, sau poate că are ceva de-a face cu faptul că şi eu fac parte din generaţia despre care se vorbeşte aici. Generaţia aia pentru care cluburile underground, concertele din subsoluri, întâlnirile printre sticle de bere şi tone de fum au fost nu o distracţie, ci un mod de viaţă. O metodă de a supravieţui în faţa asaltului banalităţii de zi cu zi.

Odată cu tragedia de la Colectiv, nu am pierdut doar prieteni, ci şi o întreagă adolescenţă. Ne-am pierdut curajul şi inocenţa, „altfel‟-ul în care am crezut atâţia ani. Am pierdut o parte din vieţile noastre. Ce a mai rămas nu va fi mai bun sau mai rău, dar, cu siguranţă, va fi complet diferit.

Dacă textul de dinainte era despre deznădejdea unei generaţii, ăsta a fost la fel de eficient, dar pe altă nişă: a protestului, a nervilor şi a furiei. La baza lui a stat scrisoarea regelui neîncoronat al social media din România, Lucian Mîndruţă, cel care a publicat pe blogul personal o scrisoare în care certa tinerii că nu vor să se înroleze şi să-şi apere ţara, în cazul izbucnirii unui război.

De fapt, textul din VICE nu este un contraatac la ideile ofilite ale lui Mîndruţă, ci o reacţie la ipocrizia din România. Acea ipocrizie prin care oameni care au trăit zeci de ani în comunism, fără să deschidă vreodată gura, le cer tinerilor de astăzi să rezolve punctual toate problemele mondiale. Iar dacă nu o fac, îi numesc superficiali, neinteresaţi şi fără coaie.

În România, încă mai funcţionează ideea comunistă că nu eşti om, dacă nu faci o facultate. Chestia asta contrazice toate statisticile din ultimii ani, alea care ne arată câţi şomeri produc anual instituţiile de învăţământ superior. Nu că facultatea nu ar fi un lucru indicat pentru un tânăr, mai ales într-o ţară unde ultima prioritate a statului e să te ajute să-ţi construieşti un viitor.

Dar, la noi, facultate înseamnă un plictis de câţiva ani, condimentat din plin cu profesori expiraţi, blazaţi şi nemotivaţi şi rumenit bine cu poveşti cretine, numai bune de înghiţit pe nemestecate de puştii naivi. Textul ăsta este, de fapt, o pledoarie pentru trezirea la realitate: dacă te gândeşti la facultate ca la locul ăla care-ţi va deschide mintea, te va cizela şi-ţi va oferi un drum în viaţă, ar fi bines să ai şi un plan de rezervă.

Textul ăsta a fost publicat când încă nu trecuse legea antifumat. Dacă-l reciteşti acu', e posibil să nu-ţi poţi reprima admiraţia pentru vizionarismul autorului. Pentru că, da, exact asta s-a întâmplat, după ce am fost anunţaţi că, în curând, nu vom mai putea fuma în niciun bar sau instituţie publică: am început să ne dăm în cap, unul altuia.

De fapt, despre asta e vorba aici: nu despre pufăit, dacă e bine sau nu. Ci despre cât de toleranţi suntem unii cu alţii. Şi despre cum e nevoie să apară un singur lucru, fumatul în cazul ăsta, ca fiecare baricadă, şi pro şi contra ideii, să-şi producă micii Hitler, ăia pregătiţi oricând să-i stârpească pe cei care nu sunt de acord cu ce zic ei.

Pe vremuri, când marii învăţaţi scriau câte un text despre tipurile morale ale oamenilor din societate aveau personaje ca avarul, înavuţitul, mincinosul sau persoana de moravuri uşoare. Astăzi, modelele astea nu sunt cu mult diferite, dar nu mai e nevoie să-ţi baţi capul şi să te gândeşti de unde să le iei şi cum să le sistematizezi. Le găseşti pe toate într-un singur loc: pe Facebook, această enciclopedie a decăderii naturii umane.

Cu toţii avem prieteni cretini pe Facebook. Ba chiar, aş putea mâna-n foc, ai prieteni virtuali care te includ în categoria asta. E OK, era normal să se ajungă aici, cât timp oamenii au reuşit, în 2015, să-şi pună pe Facebook poze cu picioarele goale, pe plajă, însoţite de comentarii gen: „Altă zi grea la birou‟.

Textul ăsta e un favorit personal. Nu neapărat pentru cum e scris sau pentru bogăţia de idei, deşi Mihai, autorul, e băiat bun şi simpatic. Nu, textul ăsta îmi aduce aminte cât de mult s-a râs în redacţie la tonele de hate mail care au apărut după publicare. Chestie care arată că presupoziţia pe care stă textul este una corectă: la baza oricărui conflict precum cel dintre Galaţi şi Brăila stă foarte multă prostie umană.

În rest, textul e amuzant şi merită să-i dai o lectură, de Sărbători, alături de familie şi prieteni, mai ales dacă discuţiile stagnează şi nu-ţi mai vine în minte niciun banc d-ăla tare de tot, cu care încânţi, de obicei, audienţa. Doar, te rog, nu-l lua foarte tare în serios. Sunt doar moldoveni care se ceartă între ei.

OK, ştiu că mulţi dintre voi nici măcar nu aţi ajuns la vârsta la care să se-ntâmple chestia asta. Dar, nu-i nimic, puteţi citi textul ca pe o avertizare. Ceilalţi, care au fost invitaţi şi nu s-au dus, ştiu despre ce vorbesc. Iar cei care chiar s-au dus la reuniunea de zece ani de la terminarea liceului poate ar trebui să se oprească din citit aici.

Dacă o să găseşti multe similitudini între textul ăsta şi cel despre nunţi, de mai sus, e din cauză că reuniunile şi căsătoriile au multe în comun: dai la fel de mulţi bani, te distrezi la fel de puţin, porţi cam aceleaşi conversaţii de rahat. În schimb, reuniunile vin şi cu mici bonusuri de ruşine: profesori care nu-ţi ştiu nici măcar numele îţi vor spune că erai favoritul lor, iar „aia bună din clasă‟, de fierbeai tu după ea în liceu, te va refuza, probabil, din nou. Deşi acum arată ca o sfeclă coaptă.

Fotografie via 5 motive pentru care e ridicol să te simți indignat de documentarul „Vin Românii"

Poate nu-ţi mai aduci aminte, dar în momentul în care documentarul ăsta a fost difuzat, internetul românesc s-a transformat într-un camp de luptă. Reacţiile la clip au scos ce-i mai rău din compatrioţii tăi: patriotism d-ăla ieftin de tot, rasism împuţit, plus ideea aia extraordinară, „Bă, noi nu suntem ca ăştia, noi suntem oameni OK, nu cerşetori ţigani în Anglia‟.

Puţini au fost ăia care au înţeles că în imaginile alea sunt descrise exact problemele peste care dai zi de zi, dar pe care te faci că nu le vezi: că statul roman, ca întreg, discriminează săracii, că nu sunt locuri de muncă, că toleranţa în România e zero barat. A, da, şi încă o chestie: că ăsta e un documentar de televiziune şi că e bine să fie controversat. Poate aşa te mai trezeşte un pic la realitate.

Subiectul religiei în şcoli e în continuare unul delicat. Oricât de tare ar răcni unii părinţi pe Facebook, odraslele le sunt în continuare învăţate că există viaţă după moarte, contrar a tot ce a afirmat ştiinţa vreodată, şi că Dumnezeu a creat Universul. Îndoctrinarea asta stupidă vine, desigur, în primul rand, din zona prieteniei trainice dintre stat şi BOR. Dar n-ar putea supravieţui, dacă nu s-ar găsi destui formatori de opinie care-şi varsă zilnic pe internet ideile desprinse parcă din pliantele despre credinţă pe care le primeşti în faţa Magazinului Unirea.

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Citește și alte chestii despre 2015:
Cele mai stupide morți din România, în 2015
Cele mai căutate gif-uri din 2015 sunt cu Shia LaBeouf și Drake
Zece lucruri pe care le ador la jocurile video în 2015