Publicitate
Chestii

Opt motive pentru care atunci când dispare un magazin de cartier, îți moare și un pic din suflet

Textul ăsta este dedicat tuturor idioților care cred că magazinele de cartier sunt „necivilizate".

de Gabriel Bejan
13 Septembrie 2016, 10:28am

Atât de multe, atât de colorate. Fotografie de lyzadanger, via Wikimedia Commons

De șase ani, de când m-am mutat în Prelungirea Ghencea, am asistat la decesul a trei magazine de cartier. Ultimul e pe cale să se întâmple zilele astea, iar cauza e deja clasică: vânzările au scăzut, cheltuielile au rămas la fel, deci în concluzie, magazinul nu mai e rentabil. De fapt, întrebarea e cum să mai scoți profit când, pe o rază de trei-patru kilometri, s-au deschis în ultimii ani trei Mega Image, două Lidl și un Kaufland?

Știu că magazinele de cartier nu mai sunt la modă în nici un oraș mare din România, nu mai vorbesc de București. O statistică din 2015 ne arată, spre exemplu, că zece mii de magazine de bloc s-au închis în ultimii cinci ani, iar o analiză KeysFin din 2016 ne spune că micile magazine sunt printre domeniile cele mai afectate de faliment.

Bine, la noi a apărut și un fel de curent împotriva magazinelor de la colțul blocului, considerate „necivilizate" și de proslăvire a marilor rețele de hipermarketuri care, vezi Doamne, reprezintă tot ce are capitalismul mai înălțător. Nu o să dau link la blogurile idioților care susțin astfel de aberații, dar o să încerc să-ți explic de ce cred eu că trebuie să ne străduim să păstrăm aceste micro afaceri alături de hipermarket-uri, cum de altfel se întâmplă peste tot în lume. De fapt, numai la noi, cele două tipuri de business tind să se excludă, dar asta pentru că românii sunt niște ciudați ai planetei.

Citește și: Ce am învățat de la oamenii care-și fac nevoile în supermarket

De la mine din cartier au dispărut așadar trei magazine. În primul caz, patronii, soț și soție, s-au lăsat de afacere și s-au angajat vânzători la un hipermaket. În a doua situație, proprietarele erau două surori, care au închis magazinul de nervi că au ajuns pe pierdere, deși îl aprovizionau bine și-l țineau deschis 14 ore pe zi, iar una a plecat în Italia și cealaltă s-a făcut manicuristă.

În fine, al treilea magazin se mută acum în Rahova, unde se pare că sunt mai mulți clienți și chiria la spațiu e mai mică.

1. Chiar ai o plăcere nebună să te urci în fiecare zi în mașină și să te duci la hipermarket? Eu n-am

Am preferat de multe ori să cumpăr unele chestii mai degrabă de la magazinul de la colțul blocului, decât de la hipermarket, chiar dacă erau mai scumpe. Am întreținut astfel un fel de relație reciproc avantajoasă: „eu te ajut, cumpărându-ți marfa, tu mă ajuți prin faptul că-ți păstrezi magazinul aproape de mine". Nu am nici un chef să mă urc în mașină în fiecare zi ca să merg la Mega Image, deci cu cât e mai bine aprovizionat magazinul de cartier, cu atât voi cumpăra mai multe lucruri din el.

Dar, evident, asta nu exclude vizita săptămânală la hipermarket, pentru că unele produse pot fi găsite doar acolo sau sunt mai ieftine.

2. Cu patronii magazinului de cartier formezi niște relații pe care nu o să le vezi niciodată la hipermaket

În decursul anilor am dezvoltat relații bune cu patronii celor trei magazine de la mine din cartier. Unii îmi păstrau seara, sub tejghea, un pachet de țigări sau o pâine, știind sigur că până ajung eu pe la zece, nu o să mai apuc. O doamnă îmi aducea special un anumit produs, pe care nu-l avea la vânzare, dar știa sigur că-l voi cumpăra. Și da, în toate cele trei cazuri, puteam să intru în magazine cu buzunarele goale, cumpăram, mă treceau pe un caiet și aduceam banii când aveam.

Se formase un fel de relație de prietenie, de comunitate și de încredere reciprocă, de n-ai să găsești așa ceva în nici un hipermarket din lumea asta. Unul din patroni chiar îmi citea pe internet articolele și le comentam împreună seara înainte de închiderea prăvăliei.

3. Patronii de la magazinul de cartier nu se îmbogățesc din banii tăi

Și așa am ajuns și să cunosc câteva ceva și din dedesubturile afacerilor respective. Una dintre patroanele magazinului mi-a explicat, la un moment dat, că ea și sora-sa reușesc să rămână la sfârșitul unei luni cu trei mii de lei fiecare. Din 14 ore de muncă la magazin, zi de zi. Dar asta pe perioada verii, pentru că iarna, când creșteau cheltuielile cu încălzirea și scădeau vânzările, ajungeau cam tandea pe mandea. Nici nu pierdeau, dar nici nu câștigau ceva.

Încetul cu încetul însă, după ce clienții au ajuns din ce în ce mai puțini, iar hipermaketurilor unul lână altul, și această brumă de profit s-a risipit. Când au ajuns pe pierdere au închis și au plecat, care încotro.

4. Economia locală are mai multe de câștigat de pe urma micilor afaceri decât a celor mari

Și dacă tot vorbim de bani, se pare că economia locală are mai multe de câștigat de pe urma micilor afaceri decât de pe urmă celor mari. Și nu o spun eu, am citit studii făcute în Occident pe această temă, poți să le cauți și tu. Uite, spre exemplu, o cercetare făcută de Civic Economics din SUA spune că 48% din banii obținuți dintr-o mică afacere locală sunt recirculați în economia locală, comparativ cu doar 14% în cazul lanțurilor de magazine.

Și e logic să fie așa, în condițiile în care lanțurile de hipermarketuri au tot felul de instrumente pentru a plimba milioanele în alte țări, în timp ce firfireii obținuți de micii întreprinzători sunt băgați din nou în marfă sau sunt folosiți pentru traiul lor de zi cu zi din România.

5. Dacă promoțiile din hipermaket-uri sunt viața ta, atunci află că poți să iei și țeapă

Acum ai să-mi spui că la hipermarket au promoții de poți să-ți cumperi mozzarella cu cinci lei și ceafa de porc cu 16 lei, ceea ce magazinele de cartier nu fac niciodată. Nu pot să te contrazic, ai dreptate, doar vreau să-ți atrag atenția că „nu tot ce strălucește e aur, și nici tot ce zboară se mănâncă", după cum bine spune o vorbă.

De pildă, hipermarketurile fac uneori înțelegeri ascunse, astfel încât poți să fugi cu limba scoasă, de la unul la altul, ca să prinzi prețuri mai mici, tot iei plasă. Consiliul Concurenței a dat anul trecut amenzi record, de 35 de milioane de euro, pentru genul ăsta de măgării făcute de patru mari retaileri.

6. Dacă ți-e scris să iei E-coli, atunci nu contează de la ce magazin o iei

N-aș mai vrea să aud de asemenea nici prostia aia că din magazinele de cartier poți să cumperi carne stricată, alimente cu E-coli sau cine mai știe ce chestii periculoase, în timp ce în hipermarketuri se vând doar produse verificate și curate.

Îți spun că eu am cumpărat carne stricată de la hipermarket, nu de la magazinul de cartier, iar dacă vorbim de E-coli, uite aici un exemplu din Caraș-Severin, care arată că nenorocirea poate veni de unde nu te aștepți.

Sau ce să-ți mai spun de cazurile de îmbolnăviri din Argeș, unde problema era la producătorul de lactate Brădet, nu la magazine?

7. Ce câștigi dacă-i transformi pe micii întreprinzători în angajați cu 1 200 de lei pe lună?

Și mai e o chestie care mă deranjează mult aici. După cum îți spuneam, doi dintre patronii unui magazin de la mine din cartier și-au lăsat afacerea și s-au angajat vânzători la hipermarket. Mi-a părut rău de ei pentru știam că vor ajunge să câștige 1 200-1 300 de lei pe lună (uite spre exemplu ce salarii plătește unul dintre cei mai mari angajatori din România, Kaufland).

Ceea ce știi și tu că e o mizerie într-o oraș scump ca Bucureștiul. Adică ce șmecherie am făcut noi ca țară dacă-i transformăm pe micii întreprinzători în angajați cu salarii de căcat? Nici una, îți spun eu.

8. Ce legătură există între fericire și magazinele de cartier?

Și la sfârșit am să-ți vorbesc despre fericire. Ai să mă întrebi acum ce legătură are fericirea cu magazinele de cartier. Uite, am citit recent o chestie foarte mișto, într-o carte scrisă de Malcolm Gladwell, care citează un studiu făcut de un profesor de la Universitatea din Oklahoma, Stewart Wolf, asupra unui orășel din Pennsylvania, Roseto, populat cu imigranți italieni.

Omul era contrariat de faptul că oamenii din Roseto trăiau foarte mult, deși nu aveau o dietă prea sănătoasă, nu făceau sport, munceau greu, cei mai mulți în mină, și nici nu s-a descoperit că purtau vreo moștenire genetică deosebită. Cercetările lui Wolf au scos la iveală că oamenii ăia reușiseră să translateze cumva cultura țărănească din sudul Italiei, de unde proveneau cu toții. Aveau relații foarte bune unii cu alții, se ajutau la nevoie, își sprijineau unii altora micile afaceri, cumpărau doar de la magazinașele locale, socializau mult.

Roseto era o formă ideală de comunitate, în care oamenii erau cumva fericiți că puteau să aibă grijă unii de alții. Asta era și explicația pentru care trăiau atât de mult. Ei bine, dacă ai înțeles ce vreau să spun cu acest exemplu, atunci ai aflat și răspunsul la întrebarea de mai sus.

Citește și: Cât ai supraviețui dacă ai rămâne blocat într-un supermarket

Și pentru că am adus vorba de italieni, poate ai văzut și tu câte prăvălii, mici magazine, cârciumi sau terase sunt prin cartierele din orașele italiene. Și poate ai remarcat că acolo, hipermarket-urile sunt cumva la marginea orașelor, nu în centru. La fel se întâmplă și în Franța sau în alte țări europene.

Acum înțelegi de ce am spus că noi, cu hipermarket-urile noastre în centrul Bucureștiului, suntem ciudații Europei?

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește și alte chestii despre supermarketuri:
Întrebarea zilei: De ce muncesc românii mult pe bani puțini?
Ce poți învăța de la bărbatul care s-a pișat într-un congelator dintr-un supermaket?
Cum să fentezi sistemul de plată self-service de la hypermarket

Tagged:
Supermarket
économie
Locale
Vice Blog
Bani
hypermarket
punguta
magazin de cartier
mega image