Laurențiu Gheorghe a fost acel tip de copil dispus să alerge pentru orice minge. A jucat fotbal de performanță la una din echipele mari ale României și a fost la rândul lui unul dintre copiii marginalizați ai acestei țări. Are 28 de ani, cea mai productivă vârstă pentru un jucător, dar el a trebuit să pună ghetele în cui, deși talent avea cu carul. „Așa a fost soarta: au fost alții mai buni ca mine", zice omul, amestecând în glas lehamitea cu ironia.„Unii jucători sunt promovați mai mult pe baza cotizațiilor părinților. Există favoritisme pe baza potențialului financiar al părinților. Dacă părinții unui jucător sunt foarte înstăriți, jucătorul va fi deseori promovat față de ceilalți colegi. Însă de cele mai multe ori, cei care sunt cei mai dispuși să depună mai mult efort sunt din copiii din familii cu situații financiare nefavorabile. Adică copii săraci care luptă pentru orice minge și orice șansă pe care o primesc", îmi zice o sursă ajunsă la vârful Federației Române de Fotbal.
Laurențiu Gheorghe, antrenorul
N-ai de dat șpagă, n-ai viitor
La școala de fotbal din Ferentari sunt antrenați 40 de copii
Școala lui e în cartierul Ferentari din București. Iar Ferentari nu e orice fel de loc. Cineva a făcut un top mondial al destinațiilor unde un om nu ar vrea să își petreacă niciodată concediul. Ferentariul e pe locul patru.Au fost numărate și infracțiunile din zonă, în decurs de un an și jumătate: violuri, furturi de mașini, crime. Total: 16 809. Printre altele, Ferentariul e locul cu munți de gunoaie care se înalță dintre blocurile jupuite de tencuială, scări de bloc cu geamurile sparte și pereți arși cu bricheta, sau alei înguste unde cineva vinde niște droguri, fură, tâlhărește sau omoară.Ca să îi țină pe copiii cartierului departe de toate acestea Laurențiu Gheorghe îi strânge în fiecare joi într-o sală de sport de la una din școlile din cartier. Încearcă să le găsească un sens sau o ordine în viață lovind o minge de fotbal.„Cu mine nu au încercat să ceară șpagă, că le dădeam peste nas, muncind mai mult decât ceilalți. Dar așa e în România, fotbalul ăsta al nostru, numai pe pile și pe bani. De aia avem noi mai puține talente. Dacă erai oricât de bun, dacă nu dădeai bani antrenorului, nu jucai. Cei cu bani jucau, cei buni stăteau pe bară", spune Laurențiu.
„Ferentari e unul din acele «buzunare ale sărăciei». Copiii care vin la școala de fotbal provin de multe ori din familii dezorganizate, mulți dintre ei sunt din familii monoparentale, cu consumatori de droguri sau chiar traficanți de droguri", îmi explică George Goliță, reprezentant al Fundației Policy Center, organizație care susține financiar școala de fotbal din Ferentari.
Scurta și trista poveste a băiatului care striga „Cărniță!"
După fiecare antrenament, Laurențiu Gheorghe le împarte sandvișuri copiilor
A început să arunce în sus punga și să strige bucuros: „Cărniță!", „Cărniță!" „Cărniță!". Acum „Ioan" a ajuns ditamai flăcăul, piesă de rezistență în echipa de fotbal a Ferentariului.Cu „Ioan" și cu ceilalți copii, Laurențiu Gheorghe are planuri mari. Ar vrea să formeze o echipă cu care să se bată în Liga Profesionistă de Fotbal.Citește și Puteam fi noul Adi Mutu, dar antrenorii bătăuși, nepotismele și golăneala m-au tras înapoi
Pentru copiii ăștia, fotbalul e o șansă în viață
Copilăria petrecută în sărăcie are efecte nocive asupra creierului
N-o să-ţi vină să crezi de ce suntem săraci!
Când ești sărac, deciziile proaste sunt raționale