​Cum e să cazi de la balcon și să supraviețuiești

Există un pericol care ucide mulți elevi și studenți: balconul. În fiecare an apar la știri balcoane, în ciuda diverselor măsuri care se iau pentru a-i împiedica pe oameni să facă tâmpenii în ele.

În mod tragic, majoritatea tinerilor care cad de la mari înălțimi nu supraviețuiesc ca să-și poată spune povestea. Dar ne-am gândit că experiența unui supraviețuitor ar putea convinge tinerii să se gândească de două ori înainte să le vină idei trăznite pe balcon. Așa că am luat legătura cu un tip care a căzut trei etaje, a nimerit în cap și a supraviețuit.

James e un tehnician din Marina Australiei care a căzut dintr-un balcon din Sydney într-o noapte când avea 21 de ani. Nu era elev, dar circumstanțele au fost asemănătoare: era beat, a subestimat consecințele și s-a rănit nasol. Iată ce ne-a povestit.

VICE: Salut, James. Poți să ne povestești ce s-a întâmplat?
James: Era o noapte de vineri spre sfârșitul anului și ieșisem în oraș cu un prieten. Când m-am întors acasă, mi-am dat seama că îmi uitasem cheile, dar m-am gândit că pot intra de pe balcon. Îmi amintesc că m-am cățărat pe primul balcon, apoi pe al doilea, apoi am reușit să mă țin de balustrada celui de-al treilea și să mă ridic. Dar eram atât de beat încât mi-au alunecat mâinile.

Îți amintești ce ți-a trecut prin cap când ai alunecat?
Îmi voi aminti mereu momentul dinainte de cădere, când încă mă mai țineam, dar simțeam că alunec, așa că am hotărât să-mi dau drumul. Știu că sună imbecil, dar eram atât de beat încât m-am gândit că o să cad cumva ok. În momentul respectiv, nu mi se părea că vor fi consecințe serioase.

Am început să cad și m-am lovit cu piciorul de balconul de la etajul doi, care mi-a schimbat direcția. Din cauza asta, am căzut cu picioarele în sus, direct în cap. Tot corpul a venit peste mine, arătam ca un scorpion care se înțeapă singur. Coloana s-a comprimat și s-a îndoit, iar vertebrele au venit unele peste altele. La final, am avut craniul fracturat, întindere la genunchiul cu care mă lovisem de balcon și spatele rupt. Îmi zdrobisem vertebra T6.

Ai leșinat?
Da, iar tipul cu care eram s-a panicat îngrozitor. Mi-a zis că m-am ridicat în picioare – eu nu-mi amintesc nimic – și că a crezut că sunt bine, dar mi-a zis să rămân la el acasă și să dorm pe canapea. Din cauză că eram beat și lovit la cap, am vomitat toată noaptea.

M-am trezit a doua zi și mi-am dat seama că am dureri groaznice. Le-am zis tuturor, dar mi-au zis că sunt un papă-lapte. Cineva mi-a sugerat să-mi trosnească spatele. Am ajuns acasă la mine, am leșinat și am dormit până luni.

Ai dormit două zile?
Da. Durerea era atât de groaznică încât nu mă puteam mișca din pat. Din fericire, n-am simțit nevoia să merg la baie, dar nici nu puteam mânca sau bea. Luni dimineața m-a trezit alarma, trebuia să merg la muncă. Știu că i-am scris unui prieten și l-am rugat să mă ia cu mașina. Știu că a venit la mine, dar îmi amintesc totul în ceață. Mi-a zis că am gemut și am oftat tot drumul. Cum am ajuns la muncă, m-am dus la medicii de pe vapor, dar mi-au zis că sunt ok.

Ce? Ți-au zis că ești bine? Le-ai spus ce ai pățit?
Da, au crezut că-i mint ca să pot chiuli de la muncă. Dar, în apărarea lor, nu le-am zis că m-am îmbătat și am căzut de la balcon. Dacă le-aș fi zis asta, aș fi dat de belea. Pe atunci stăteam într-un complex de clădiri asigurat de Marină și mă temeam să nu-mi pierd locul. Le-am zis că am căzut pe niște scări.

Când ți-ai dat seama că ești rănit grav?
Până la urmă, mi-au zis să merg la spital. Acolo mi-au verificat urechile, au văzut că aveam hemoragie internă și m-au dus imediat la terapie intensivă. Au început să mă scaneze, m-au conectat la aparate, mi-am dat seama că era grav. Mi-au zis că aveam spatele rupt și am înțeles de ce mă durea în halul ăla.

Cum a decurs procesul de recuperare?
Am stat șase zile la terapie intensivă și apoi am fost mutat într-un salon standard. Trebuia să stau întins mereu, n-aveam voie să mă ridic să merg la baie sau să fac duș. Nu stăteam ridicat nici când mâncam. Asta a ținut o lună, timp în care am fost analizat constant de un specialist. Pentru că eram tânăr, voinic și aveam o atitudine pozitivă, m-am recuperat repede. Inițial voiau să mă opereze, dar m-am vindecat așa de repede că n-a mai fost nevoie. A fost excelent, pentru că, dacă m-ar fi operat, aș fi putut rămâne cu probleme pe viață.

Ce ai învățat din toate astea?
Mi se pare stupid că totul s-a întâmplat pentru că eram beat. A fost o noapte de beție și petrecere și s-a încheiat oribil. Nici nu-mi vine să cred că s-a întâmplat. Auzi mereu povești despre oameni care au căzut de la balcon, dar nu crezi că o să ți se întâmple ție. Să nu-ți închipui că tu ești scutit.

*Am schimbat numele lui James, ca să nu-i facem probleme la muncă.

Urmărește VICE pe Facebook .

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe experiențe personale pe VICE:
Cum e să faci operație de schimbare de sex
Cum e să trăieşti cu o formă severă de anxietate
Cum e să fii gay într-un liceu din România
Cum e să stai la închisoare pentru iarbă în România