FYI.

This story is over 5 years old.

High hui

​Cum am trăit ca un boss cu o sută de euro, în Venezuela, timp de o lună

Dacă ești localnic și câștigi bani locali, viața e grea. Dar dacă ești turist și aduci valută din afară, țara e terenul tău de joacă.
15.10.15

Criza financiară globală și piața neagră înfloritoare au transformat Venezuela într-un haos economic. Conform guvernului, un euro valorează 8,3 bolivari (BsF). Dacă ai vinde același euro pe piața neagră, ai câștiga 812 BsF.

Asta din cauza controlului ratei de schimb super complicat a guvernului pe care n-o voi explica aici pentru că a) nici eu nu-l înțeleg prea bine și b) există deja destule articole despre asta, scrise de oameni care chiar știu ce vorbesc.

Publicitate

Dar ce vreau eu să fac e să ajut industria turismului din țara mea și, în acest scop, voi demonstra că, în Venezuela, din cauza acestor controale economice dubioase și derutante, poți trăi ca un rege timp de o lună întreagă cu o singură bancnotă de o sută de euro. Dacă ești localnic și câștigi bani locali, viața e grea ; e greu să faci rost de lucruri de bază, precum hârtia igienică, pentru care stai la coadă ore în șir. Dar dacă ești turist și aduci valută din afară, țara e terenul tău de joacă.

Președintele venezuelean Nicolas Maduro (Fotografie via)

Înainte să te îmbarci în aventura de lux pe care ți-o propun, am făcut o listă cu toate lucrurile pe care mi-am propus să le fac în luna respectivă:

Să închiriez o cameră într-o regiune centrală scumpă, Maracaibo (unde locuiesc) timp de o lună.

Să petrec o noapte într-un hotel de cinci stele.

Să-mi iau bilet de întoarcere în Caracas, capitala Venezuelei.

Să închiriez o decapotabilă pentru o zi.

Să cumpăr multă bere.

Să cumpăr multe droguri.

Să iau cina în cinci dintre cele mi bune restaurante din Maracaibo.

Să primesc masaj și acupunctură în cel mai luxos salon pe care-l găsesc.

Să le dau celor din clădirea unde stau bani pentru un plin de benzină.

Citește și De ce le e greu locuitorilor din Venezuela să facă sex

După ce am scris lista, am vândut bancnota de 100 de euro pe piața neagră. Știu că îți imaginezi un mustăcios dubios în trening care mă bagă într-un hol unde ține genți Givenchy contrafăcute și uleiuri de masaj, dar în Venezuela, să vânzi valută e la fel de ușor ca și cum ai posta pe Facebook: „Vând o sută de euro. "

Și apoi nu trebuie decât să aștepți. Până la urmă cineva va comenta și persoana respectivă o să-ți cumpere banii.

Chestia e că vei primi atât de multe bancnote venezuelene pentru bancnota de o sută de euro încât nu prea e sigur să faci tranzacția cu bani cash. Cel mai bine e să faci un transfer bancar. I-am transferat cumpărătorului meu o sută de euro în cont și m-am dus la bancă să-mi ridic banii.

În poza de mai sus poți vedea cum arată o sută de euro în bolivari.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi închiriez camera drăguță de mai sus pentru o lună cu 9 600 de BsF (12 euro). Tipul care mi-a închiriat camera a fost un suflet generos, pentru că zilele astea e un calvar să încerci să închiriezi un apartament în Venezuela. În ultimele decenii s-au desfășurat tot felul de politici dubioase – de exemplu, statul a luat proprietățile private și le-a folosit în beneficiul publicului – așa că proprietarii preferă să țină un apartament gol decât să riște să-l piardă. Eu deja am un apartament în Maracaibo, așa că n-am petrecut mult timp în camera asta, dar oricum m-am simțit bine să pot merge acolo când am chef.

Următoarea destrăbălare urma să fie mai palpitantă decât plata chiriei unei camere pe o lună, așa că am hotărât să pun în aplicare experiența cu hotelul de cinci stele. Am ales unul dintre cele mai luxoase hoteluri din Maracaibo – care e controlat de guvernul Venezuelei, apropo – și mi-am rezervat o cameră cu mic dejun inclus și acces la piscină.

Publicitate

Asta m-a costat șapte mii de bolivari, adică 8,70 euro pe noapte. M-am dus la culcare cu sentimentul că am comis cine știe ce fraudă. Dar nu făcusem asta, pur și simplu trăiam regește pe bani puțini.

Câteva zile mai târziu, mi-am cumpărat bilet de avion spre Caracas, capitala țării și, până de curând, capitala mondială a crimelor. Zborul a durat cincizeci de minute și m-a costat opt euro. Mi-am dat seama că cheltuisem o treime din buget și tot mai aveam o grămadă de bani.

De exemplu, bani suficienți pentru a-mi îndeplini visul de o viață de a conduce o decapotabilă – mai exact, un Cadillac roșu din '59. Ca să închiriez mașina timp de 12 ore am mai scos din buzunar încă trei euro, dar a meritat. Am condus mașina prin oraș ca un boss și toată lumea a văzut ce important arătam pentru că mașina n-avea capotă.

Vreo treizeci de oameni m-au rugat să-și facă poză cu mine pe parcursul zilei. Dacă măsori succesul în funcție de numărul de necunoscuți care vor să-și facă poză cu tine și mașina ta închiriată, cum am făcut eu, cred că ești de acord că îmi mergea cam bine.

E o nebunie să-ți cumperi combustibil în Venezuela în momentul de față. Un litru de gaz octan costă 0,097 bolivari, iar benzina e 0,048 de bolivari litrul. Deci cu orice faci plinul, n-o să cheltui mai mult de 0,30 euro. Dar la granița cu Columbia, prețul litrului crește la 83 de BsF. Asta pentru că granița găzduiește diverse afaceri dubioase înfloritoare – dar n-o să intru nici în subiectul ăsta.

Cu trei bolivari am făcut plinul Cadillacului.

Ca să sărbătoresc această afacere reușită, am mers la un magazin din apropiere ca să cumpăr șapte cutii a câte 34 de beri – câte una pentru fiecare zi a săptămânii. Fiecare cutie m-a costat doar 10 BsF, adică am dat aproape 11 euro pe 238 de beri.

Vrei să te simți și mai de căcat că locuiești într-o țară din lumea întâi? În Venezuela poți cumpăra trei grame de cocaină de calitate cu cinci euro și douăzeci de grame de iarbă cu șapte euro.

După iarba aia, m-a luat o foame de speriat, așa că, imediat ce m-am întors în Maracaibo, am căutat un loc să mănânc. Am ales cinci restaurante preferate și, timp de cinci zile, am luat cine bogate cu paste, salate, pizza, pește și risotto.

Prețul fiecărei mese, inclusiv băutura, a fost de 1,80 euro. Toate cele cinci cine m-au costat exorbitanta sumă de nouă euro.

Îmi cheltuisem aproape toți banii și deja mă simțeam trist că urma să revin la viața mea normală pe un salariu local, așa că am hotărât să mă calmez cu niște acupunctură. Mi-am sunat un prieten care lucrează la un salon și, în câteva ore, zăceam pe burtă și eram apăsat pe spate de un maseur care tocmai își spălase mâinile cu cristale de iarbă „ca să purifice și să intensifice experiența".

Prețul masajului-acupunctură a fost de 2,5 euro. Am făcut inventarul și am văzut că mai aveam ceva bani, așa că m-am dus la același salon încă două zile la rând. În total, m-a costat 7,5 euro.

După toată luna asta norocoasă, simțeam nevoia să fac și eu un gest frumos. Clădirea în care locuiesc (nici pe departe atât e frumoasă ca locul pe care îl închiriasem) găzduiește 45 de persoane cu care nu interacționez aproape niciodată. Am vrut să schimb lucrurile. L-am contactat pe aministrator și l-am întrebat dacă îl deranjează să fac plinul tuturor mașinilor vecinilor. A fost de acord, evident. Ar fi fost chiar bou să nu fie. Costul total al plinurilor pentru 32 de mașini a fost de 120 BsF, adică mai puțin de trei euro.

Cam asta a fost, am rămas fără fonduri. Poate că traiul în Venezuela e nașpa pentru mine, pe salariul local, dar nu trebuie să fie așa pentru toată lumea. Pentru tine, ar putea fi destinația viselor tale.

Publicitate

La final, pentru că tocmai am scris atâtea cuvinte ca să-ți arăt ce poți face în Venezuela cu o bancnotă de o sută de euro, hai să-ți arăt ce poți cumpăra cu o bancnotă de o sută de BsF – cea mai mare bancnotă pe care o publică țara mea.

ASTA:

Pentru cine nu e familiar cu tubul portocaliu, ăla e echivalentul venezuelean la Nutella.

Ne vedem aici când vii în vacanță!

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre Venezuela:
Numărătoarea de cadavre din Venezuela
Huliganii sacri din Venezuela
Un artist din Venezuela pictează digital amintirea unui peisaj