mancare

Am încercat să fiu vegan în România și n-am rezistat decât cinci zile chinuite

Deși foametea și suprapopularea ne va obliga pe toți să devenim vegetarieni sau vegani, regimul ăsta nu e pentru oamenii nedisciplinați.
20 Septembrie 2016, 11:30am

Sunt un om simplu, crescut la țară, cu mostre de înțelepciune populară precum „cea mai bună legumă e porcul", „cea mai bună pasăre e tot porcul" și așa mai departe. Mănânc produse de origine animală la fiecare masă a zilei, iar singurele legume pe care le servesc în mod regulat sunt cartofii și roșiile. Și fructe doar când mă apucă ipohondria și-mi amintesc de istoricul medical al familiei.

Un activist euforic precum Remus Cernea mi-ar spune că, prin consumul meu excesiv de carne, am provocat mai multă suferință decât Hitler în șase ani de război mondial. O exagerare, desigur, dar, pe de altă parte, argumentul moral împotriva consumului de produse de origine animală nu-i chiar de aruncat. Tre' să fii puțin dereglat să vezi un clip cu vaci abuzate și măcelărite-n cel mai crunt mod posibil și să spui că te lasă rece, de-asta-i înțeleg pe unii că trec pe diete în care elimină animalele măcelărite din dietă.

Înainte să-mi zici că-s doar niște mode de snobi, e bine să știi că atât veganismul, cât și vegetarianismul sunt în creștere pe plan global. În prezent, sunt zeci de milioane de vegetarieni și câteva milioane de vegani, iar din ce în ce mai multe studii arată că veganismul e o dietă decentă, dacă vrei să stai mai bine cu sănătatea. Asta ca să nu mai zic de studiile care spun c-o să ajungem să fim atât de mulți încât va trebui toți să mâncăm doar legume și cereale, că devine prea scump să crești animale pentru carne.

Cu toate astea în minte, am încercat timp de cinci zile să țină o dietă vegană și nu orice fel de dietă, ci cea raw, în care mănânci doar crudități. Nu mi-a ieșit partea raw complet, c-am băut bere pasteurizată, de la care mi s-a făcut foame și am consumat și chestii preparate la foc gen covrigi sau cartofi prăjiți după aia. Dar produse de origine animală deloc, iar în majoritatea timpului doar fructe și legume negătite.

ZIUA UNU - FOAMETE ȘI MALNUTRIȚIE

În prima zi, am aruncat la gunoi tot ce mai aveam de origine animală prin frigider. Nu puteam lăsa prin preajmă chestii care m-ar fi abătut de la calea cea dreaptă. Am plecat la cumpărături orbește, fără a căuta recomandări de produse și rețete fancy pe blogurile de lifestyle. Am pornit la drum cu ideea că n-are rost să mă aventurez la chestii prea exotice și e suficient să cumpăr cam ce legume și fructe-mi plac mie-n mod normal.

M-am întors cu următoarele: vreo șase sau șapte nectarine, aproximativ două sute de grame de fistic, cinci-șase roșii normale, cinci banane, doi castraveți, două cepe și patru portocale. Pentru început, am băgat două nectarine. Internetul m-a informat că o nectarină conține între 44 și 69 de calorii, în funcție de mărime, deci prima mea masă de vegan mi-a oferit un maximum de 138 de calorii. Asta-n condițiile-n care, potrivit unui calculator online, un om de înălțimea și greutatea mea are nevoie de 1 989 calorii pe zi ca să-și mențină greutatea.

Câteva ore mai târziu am mâncat aproximativ o sută de grame de fistic, ceea ce înseamnă undeva pe la 562 de calorii. Până în punctul ăsta, cea mai sățioasă și hrănitoare masă. Mai târziu am mâncat o banană, adică vreo 105 calorii, apoi am ieșit în oraș și am băut fix trei beri. În mod normal e nevoie de cel puțin cinci ca să simt cum mă ia beția, de data asta eram amețit după doar două. Așadar, dacă plănuiești vreodată să devii vegan, încearcă să renunți și la alcool, că nu se pupă prea bine cu un stomac plin doar de vegetale.

Am plecat din oraș undeva pe la 10:30-11:00 seara, semi-beat și cu o poftă teribilă de mâncare. În drum spre metrou am trecut pe lângă două patiserii și două fast-fooduri, cu greu m-am abținut din a le face o vizită. Ajuns acasă, rupt de foame și cu gândul doar la carne și carbohidrați, mi-am făcut... o salată. Două roșii, un sfert de castravete d-ăla lung și țiplat, plus juma' de ceapă. Per total, până m-am culcat, am băgat în mine, cu tot cu beri, aproximativ 1088 calorii, adică aproape de două ori mai puțin decât ar fi trebuit.

Deja mi-era clar că n-o fac bine, dar era prea târziu să renunț.

ZIUA DOI - CÂND AFLI CĂ NU POȚI SĂ BEI BERE DIN COMERȚ, DACĂ EȘTI VEGAN

Fotografie de avry via Flickr

A doua zi am uitat complet de calcule. Am mâncat cât am simțit eu că e nevoie pentru a potoli foamea și aia a fost. La micul dejun am servit o banană și o nectarină, apoi am completat cu o sută de grame de fistic. Știam că se anunță din nou seară de băut, pentru că veganismul nu implică automat și abandonarea vieții sociale. Înainte să ies, am mai băgat o salată de roșii, castraveți și ceapă, plus o nectarină, ca desert.

În punctul ăsta, începeam deja să observ schimbări. Stomacul meu nu părea deloc încântat de lipsa mâncării gătite. Pentru a contracara problemele digestive, am făcut un mic research pe Google și am găsit următoarele sfaturi: nu combina prea mult fructele și legumele între ele, consumă castravetele fără coajă, mestecă mâncarea mai mult, las-o mai ușor cu ceapa. Altfel îți îngreunezi digestia și n-o să fie deloc bine pentru tine și oamenii din jur. Mi-am notat conștiincios toate aceste recomandări și bineînțeles că-n câteva minute am uitat complet de ele.

Am ieșit în oraș și am consumat cel puțin cinci beri. Pe la 11 noaptea m-a lovit iarăși o foame teribilă, doar că de data asta nu m-am mai abținut și am luat o porție de cartofi prăjiți din Oktober. De notat totuși că am rezistat tentației de a consuma și carne, deși eram înconjurat de oameni care-și comandau mici, cârnați și alte nebunii ademenitoare.

Dimineața următoare am găsit următorul memo în telefon:

ZIUA TREI - RENUNȚAREA LA ALCOOL ȘI UMILINȚA SALATEI

În a treia zi am fost mai prost ca oricând. Dimineața am mâncat doar o banană și o nectarină, apoi m-am apucat de curățenie. Dar cum curățenia necesită energie, iar eu nu aveam deloc, am fugit repede până la magazinul de jos și am luat o pungă de covrigei cu mac. M-am uitat pe ambalaj, am văzut că nu conține nimic de origine animală, așa că am îndesat toată punga dintr-o suflare.

Seara am chemat niște prieteni pe la mine și am băut din nou. Se poate spune că beam ca să uit de greutățile traiului vegan. La un moment dat, am încercat să-mi potolesc foamea cu o banană. Închipuie-ți un om semi-alcoolizat cu o doză de bere într-o mână și o banană în cealaltă. Din nefericire, tot n-a fost de ajuns. Așa c-am întrerupt discuția pseudofilosofică în care mă angajasem și mi-am făcut o salată. Totul sub asediul miștourilor partenerilor de băut, dar deja nu-mi mai păsa de nimeni și nimic, voiam doar să mănânc.

Cum stomacul începuse să amenințe cu secesiunea, am hotărât să întrerup consumul de alcool pe restul perioadei de regim vegan.

Citește și Dieta vegană nu e cea care va salva planeta

ZIUA PATRU - DIVERSITATEA DUCE LA UN REGIM OK, DAR TOT SALIVEZI LA MICI

Mi-am început ziua tot c-o salată, bineînțeles, iar apoi am plecat să mai fac niște cumpărături. Pe drum am luat doi covrigi, adică un boost de energie de aproximativ 440 de calorii ce a mai tăiat puțin din letargia ce pusese stăpânire pe mine. Planul de a mânca doar crudități se dusese naibii oricum din zilele precedente, așa că nu mi-a mai păsat foarte tare.

În fine, de data asta am decis să diversific puțin și am cumpărat așa: roșii cherry, struguri negri, ridichi roșii, amestec de alune, stafide și nuci, ceapă verde, plus patru kiwi. Am terminat rapid amestecul de alune, stafide și ce mai era p-acolo, adică vreo 483 de calorii dintr-o lovitură (conform ambalajului). Mă simțeam mai bine hrănit decât în zilele precedente.

Desertul campionilor

Spre seară am băgat o salată cu trei ridichi roșii, patru roșii cherry, două cepe verzi, plus ulei de măsline și sare. A mers bine, așa c-am hotărât să sărbătoresc cu un desert compus din doi kiwi și un ciorchine de struguri. Noaptea aia m-am culcat relativ sătul și mulțumit cu mine însumi. Bine, tot am salivat puțin la poze cu mici și fripturi, dar parcă n-am mai fost așa disperat ca-n alte zile.

ZIUA CINCI - SPERANȚA CĂ DEVIN CU ADEVĂRAT VEGAN

Supradoză de salată

Am început ziua cinci cu speranțe că aș putea rezista o săptămână-n felul ăsta. Un mic dejun compus din doi kiwi și struguri n-a făcut decât să-mi hrănească optimismul proaspăt descoperit. Dar apoi a venit prânzul, cu realizarea că iar va trebui să mă mulțumesc c-o salată obosită. A fost bună, nu zic „nu", dar deja începusem să mă satur de roșii, ridichi și ceapă.

Astfel, la sfârșitul zilei, dispăruse deja orice ambiție de a continua cu veganismul.

ZIUA ȘASE - GUSTUL DULCE-SĂRAT ȘI CANCERIGEN AL EȘECULUI

Dimineața următoare am mâncat doar o portocală, că altceva nu prea-mi mai rămăsese. Resemnat și cu foamea-n glandă, am renunțat și la dietă. Am oprit la prima patiserie ce mi-a ieșit în cale și am luat două merdenele cu brânză. Le-am înghițit pe nerăsuflate. Dar n-a fost de ajuns. M-am ocupat de ce treburi mai aveam ziua aia prin oraș, apoi am oprit la un fast food și m-am îndopat cu burgeri și cartofi prăjiți. Mă așteptam ca momentul în care pun din nou gura pe carne să fie glorios, visam la el de zile întregi, dar mi-era atât de foame încât n-am mai stat deloc să savurez mâncarea și la final eram ceva gen „meh, 4/10".

Astea cinci zile jumătate de trai ierbivor mi-au confirmat ceva ce știam deja-n adâncul sufletului: veganismul nu-i de mine. De fapt, traiul sănătos în general nu-i de mine. Sunt predestinat să fiu o loază sedentară și amatoare de fast food până la sfârșitul vieții, sfârșit ce va veni probabil sub formă de infarct, cancer sau ciroză de la prea mult alcool.

Citește și Cum să devii vegan când ești tânăr și lefter

Genul ăsta de regim necesită o planificare riguroasă a fiecărei mese. Trebuie să calculezi constant de câte calorii ai nevoie, să fii atent la ce nutrienți obții din fiecare ingredient, altfel riști să mori de inaniție. Eu nu-s foarte riguros din fire, ba chiar deloc. De multe ori plec la cumpărături fără listă și când mă întorc acasă constat că-s cel puțin două chestii de care aveam nevoie și pe care am uitat să le iau. Să fac micro-management cu fiecare masă, în fiecare zi, ar fi un efort prea mare pentru un puturos cu ADHD ca mine.

Și-n plus, nici natura meseriei nu mă ajută foarte mult să-mi schimb stilul de viață. Ca redactor VICE, ai frigiderul umplut constant, așa că-n timp se instalează un soi de comoditate și nu-ți mai vine deloc să încerci chestii noi, ai totul asigurat de comentatori.

Dar, dacă simți tu că veganismul ți-ar schimba viața-n bine, te susțin. Încearcă doar să nu te transformi în Olivia Steer și să faci din asta o religie. Și-n niciun caz nu forța un astfel de regim asupra copiilor, cum au făcut idioții ăștia din Italia. Lasă-i să aleagă singuri, când or fi suficient de maturi și dezvoltați ca să ia decizii de genul pe cont propriu.

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre vegani:
Un cuplu a pierdut custodia copilului lor pentru că-i dădea mâncare vegană
Mâncarea vegetariană m-a făcut un jucător de poker mai bun
Urăsc mâncarea oamenilor bogați