Cum poți să faci bani, dacă ai mâini de fotomodel

Mâinile lui Brooke Colman măsoară șase metri în înălțime și-s făcute din fibră de sticlă.

E-adevărat că nu-i vorba de mâinile ei reale, dar când Nikon a vrut să lanseze un nou aparat digital și să pună statui uriașe cu el prin diverse orașe importante din lume a avut nevoie de niște mâini uriașe ca să-l țină pe poziție. La Brooke au apelat.

„Da, aia a fost ciudată", zice ea. „A trebuit să mă duc la un studio din nordul Țării Galilor și să-mi țin mâinile fix în poziția de care aveau ei nevoie preț de ore în șir, în timp ce ei turnau chestia asta, care era ca o plastilină din silicon. După ce s-a prins, a trebuit să-mi scot mâinile din ea printr-o scuturare foarte ușoară. Apoi au făcut un mulaj din gips și au adus-o la scara de șase metri. În ziua lansării, mâinile erau expuse în centrul Londrei, în Berlin, Paris, Milano, Varșovia și Zurich. A trebuit să mă duc în Covent Garden și să mă filmeze când șterg obiectivul aparatului uriaș pe care-l făcuseră, o chestie de-asta publicitară super meta, gen, «mâinile adevărate interacționează cu mâinile uriașe»".

Brooke e model profesionist de mâini. Cu asta se ocupă. Aproape sigur ai cumpărat produse cel puțin parțial și pentru că le-ai văzut ținute de mâinile ei pe panouri publicitare și în reclame TV – de la detergent de vase la lac de unghii la cremă de brânză și bijuterii de lux.

A fi model de mâini e-un concept ciudat. Există o întreagă mini-industrie de oameni care apar în unele dintre cele mai importante, vizibile și scumpe campanii publicitare din lume – și, cu toate astea, nu le vedem niciodată fețele. De curând, Brooke a participat la realizarea unui proiect de album foto, care explorează viețile modelelor de mâini, alături de fotografii Oli Kellett și Alex Holder, care se numește (evident) Hand Jobs. Ne-am întâlnit cu Brooke, ca să ne spună despre apogeul carierei sale, dar și coborâșurile, cât și despre cât e de dubios în general să-ți fotografiaze lumea mâinile.

VICE: Deci, în primul rând, cum devii model de mâini?
Brooke Colman: Bunicul meu era recuziter și cascador în filme și-mi spunea uneori că am „mâini de model de mâini", deși la momentul respectiv nu prea știam ce vrea să spună. Apoi am intrat la Institutul Lee Strasberg din New York, să studiez actoria și-am început să mă întreb ce-aș putea să fac ca să câștig bani să-mi plătesc și avionul și cursul. Așa că, la nimereală, am căutat pe Google o agenție, am rugat-o pe mama să-mi facă niște poze și m-am dus la ei. A doua zi, la propriu, m-am dus la un casting pentru pasta de dinți Aquafresh și am primit rolul. Cred că în reclama aia mi se văd cam doi centimetri din deget. Încă lucrez cu aceeași agenție, Hired Hands.

Dacă ești actor și faci o reclamă, poate nu mai ajungi să faci și altele, pentru că fața ta devine ușor de recunoscut și e asociată cu brand-ul respectiv. Dar cu mâinile treaba e mult mai anonimă și poți să continui să lucrezi.

Deci faci campanii cu mai multe branduri în același timp?
Da, când mă uit la televizor sau mă plimb prin Londra, de multe ori sunt, gen: „Hei, stai așa, alea-s mâinile mele". Cele mai dubioase sunt alea în care folosesc mâinile mele cu fața sau corpul altcuiva.

E cam ciudat.
Păi publicitarii nu vor să te distragă nimic de la produs, iar mâinile sunt și ușor de observat – mai ales în cadre de detaliu. Așa că-mi petrec foarte mult timp în poziții super ciudate, ghemuită sub sau în spatele fotomodelelor, mă chinui să-mi țin mâinile în cadru, dar restul corpului afară din cadru.

Se ajunge la relații destul de ciudate. Modelele pot să-nceapă să se-ntrebe: „Dar ce-i în neregulă cu mâinile mele?" Iar modelele de mâini se gândesc: „Ești nebună? Ești această creatură total superbă, iar pe mine mă vor doar de la încheieturi în jos." Chiar poate să-ți afecteze stima de sine.

Țin minte că eram odată la o filmare și un model s-a supărat și s-a răstit: „Acum poți să nu-mi mai pui mâna pe față?" Cred că se simțea claustrofobă – și cred că-i destul de ciudat să ai mâinile altcuiva pe tine. Dar mă străduiesc din răsputeri să mă port respectuos și să fac pe toată lume să se simtă ok cu ce se-ntâmplă.

Deci chiar și modelele super celebre au dublură pentru mâini?
Da, știu modele care au fost mâinile lui Kate Moss, ale lui Sophie Ellis-Bextor și Brad Pitt. Eu am jucat într-una super amuzantă, în care trebuia să fiu mâinile lui Dec, din Ant și Dec, pentru Tatler. Cred că glumița era că au mâini foarte feminine, așa că eu am purtat o grămadă de bijuterii și l-am ținut, cumva, pe Ant în brațe, m-am prefăcut că sunt Dec. Eu am stat pe vine în spatele lui, în timp ce el stătea pe o cutie – dar amândoi au fost super de treabă și simpatici.

Când am jucat mâinile Juliei Roberts ea nici măcar nu era la filmare în ziua aia, dar erau vreo 20 de oameni în echipă, numai ca să mă filmeze pe mine cum scot rimel dintr-un tub. Camera mă filma din spate, peste umăr și exista o întreagă instalație de trepiede și mâini magice, care țineau tubul de rimel în aer exact acolo unde trebuia să fie pentru filmare. A trebuit să stau în niște poziții absolut sinistre toată ziua. E amuzant – poate să se-ntâmple destul de des asta: echipa aranjează totul super atent, dar uneori mai uită că mâinile alea vin la pachet cu un model și nu-ți lasă niciun pic de spațiu. Așa că ajungi atârnat de tavan sau ghemuit pe jos – oricum, numai să nu intri în cadru.

Sună super obositor.
O mare parte din munca de model de mâini constă în a menține poziții stresante, în esență, timp de ore-ntregi. Nu-i o muncă ușoară, nici fizic, nici mintal. Eu fac multă yoga și mă duc destul de regulat la un osteopat.

De multe ori, regizorii și fotografii – mai ales dacă-s noi în branșă – încep să se poarte cu mâinile tale parc-ar fi niște obiecte neînsuflețite și le tot mută pe-acolo, parc-ar fi recuzită. E foartre ciudat – devii invizibil, deși ești atașat la obiectul ăsta dubios, cu cinci degete. Dar eu am noroc, în sensul în carre am ajuns să dezvolt legături cu anumiți regizori. Ăia cu adevărat mișto sunt ăia care au destulă experiență încât să știe că cele mai bune rezultate vin când comunică ce vor și mă lasă pe mine să mă gândesc cum să fac asta.

Chestia asta legată de obiectificare e intresantă, îmi amintește de ce-am mai mai citit legat de perspectiva masculină și cum aproape că le taie pe femei în bucăți, le fetișizează într-o serie de părți „ideale" ale corpului.
Mda, dacă tot ai adus vorba de fetișuri… trebuie să faci față chestiei ăsteia destul de des. Începi să te uiți la cine te urmărește pe YouTube și-apoi îți dai seama că toate clipurile lor sunt, într-o formă sau alta, despre mâini sau picioare. M-a contactat un tip, prin intermediul site-ului meu, să particip la un eveniment caritabil. Evident, i-am zis: „Sigur, vreau să ajut." Apoi, pe măsură ce-m discutat mi-am dat seama că-mi văzuse munca și, practic, tot ce voia să fac era să-l prind cu mâinile de gât și să-l strâng, într-o chestie de-asta de asfixie. Nici nu mai e cazul să zic că l-am lăsat baltă destul de rapid. Dar cred că, de fiecare dată când te folosești de internet ca să-ți găsești de lucru, devii mi vulnerabil.

În aceeași ordine de idei, povestește-mi despre Hand Jobs.
Ha! Hand Jobs e un album foto de Oli Kellett și Alex Holder, în care explorează viețile modelelor de mâini. Bănuiesc că e o comunitate destul de ciudată de analizat. Eu sunt în domeniu de ceva vreme și am văzut cum a evoluat. De exemplu, cam de vreun an încoace, chiar am început să văd semne îmbucurătoare, că se diversifică peisajul industriei. Evident, s-ar putea merge și mai departe, dar, pe bune, înainte erau doar mâini de albi și acum există mai multă diversitate.

Uneori devine și destul de competitiv mediul, dar să știi că totuși chiar există o micuță comunitate de modele de mâini – încercăm să avem grijă unii de alții, în caz că vreun agent face ceva nasol sau o companie de producție nu se poartă frumos cu oamenii sau ceva. Și pare să existe un soi de interes, de fascinație, față de modelele de mâini. Gen, eu sunt actriță cu educație profesională, muncesc, acum produc o piesă super mișto, care se cheamă The Greatest Fight și despre Muhammad Ali – dar nimeni nu vrea să mă-ntrebe decât cum e să fii model de mâini.

Toate articolele despre meseria asta par să întrebe aceleași lucruri: chiar te dai cu cremă de 30 de ori pe zi și ți-ai asigurat mâinile pe mulți bani? Apropo, răspunsul la ambele întrebări e nu. Sunt mituri sau cel puțin niște exagerări destul de mari. Singura concesie pe care-o fac eu e să folosesc o mașină de spălat vase și să evit majoritatea produselor de curățat la care fac reclamă, ceea ce, aș zice, e o altă iluzie dubioasă a lumii în care trăim – folosim aceste imagini cu „mâini impecabile" ca să vindem produse pe care n-ar putea niciodată să le folosească cineva cu mâini impecabile.

Acum că stau și mă uit, mâinile tale chiar arată destul de mișto.
Mersi. Mie mereu mi s-au părut cam lungi și fusiforme, sincer – dar bănuiesc că dau bine în poze.

Mulțumesc, Brooke.

Traducere: Ioana Pelehatăi

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre modele:
Fotografii din intimitatea fotomodelelor internaționale
Cum e să-ți fie furată imaginea, fără să-ți dai seama
Dictatura modei