Chestii

În loc să vorbești despre bule, iată soluția ca să lupți cu rasismul

Am vorbit cu un cercetător care a descoperit o metodă de a combate discriminarea.
7.1.17
Gareth Fuller/ PA Archive/PA Images

Din motive evidente, anul trecut a existat o creștere bruscă a discuțiilor despre cum să te comporți cu oamenii care au prejudecăți rasiste și dacă mai are sens să intri in discuție cu astfel de personaje.

Această dezbatere tinde să se separe în două tabere principale. Prima, are la bază atitudinea de „du-te dracului: prejudecățile tale sunt problema ta, de ce oamenii de culoare sau oricine din comunitatea LGBT trebuie să se dea peste cap să rezolve o problemă, care în mare parte e a albilor?"

Publicitate

A doua tabără subliniază nevoia de empatie, de a vorbi cu oamenii, indiferent de cât de respingătoare sunt convingerile lor. La sfârșitul anului 2016, Barack Obama a dat de înțeles că asta e strategia pe care o preferă. „Au fost foarte puține momente în care am spus: Ăsta e un lucru rasist, tu ești un rasist… Nu cred că apelarea la părțile mai bune ale naturii umane este un compromis, cum a spus Lincoln."

Deși discuția asta a generat suficiente repostări pe Twitter și postări indignate, există prea puține informații despre ce ar putea funcționa. Însă, în aprilie anul trecut, a fost publicat un studiu care pare să ofere un răspuns. „Reducerea Transfobiei pe termen lung: Un experiment pe teren, din ușă în ușă" de David Broockman și Joshua Kalla a fost primul experiment la o scară mai mare, care a obținut rezultate semnificative în schimbarea prejudecăților pe termen lung.

Ca să fiu mai exact, acest experiment reprezintă opusul propagandei din ușă în ușă. În majoritatea timpului, participantul este acaparat de cât mai multe informații și statistici. În acest experiment, Broockman și Kalla au folosit tehnici dezvoltate în colaborare cu Centrul LGBT din Los Angeles și au inversat rolul, permițându-i participantului să vorbească.

În baza legislației drepturilor persoanelor transgender, Broockman și Kalla au convins oamenii să se deschidă și să vorbească despre propriile experiențe de discriminare. Odată ce au creat un limbaj comun lipsit de prejudecăți, chiar și cei care inițial au fost ostili sau transfobici, au reușit să empatizeze și să accepte să voteze pentru drepturile transgender.

Publicitate

Cel mai crucial aspect a fost că schimbarea opiniei a durat mai mult de trei luni, chiar și după ce participanții au fost bombardați cu reclame care atacau persoanele transgender. Ăsta a fost un set unic de rezultate, considerat „monumental" de important de Betsy Levy Paluck, un profesor coordonator din domeniu. Studiul a fost imediat consolidat ca o strategie de a nu „arăta oamenii cu degetul", ci a stabili un limbaj comun și a insufla empatie.

Am stat de vorbă cu David Broockman despre implicațiile acestui studiu în mediu social, la început de 2017, cu xenofobia incitată de Brexit încă omniprezentă, precum și ura alimentată de politica lui Donald Trump, care urmează să se amplifice după inaugurarea lui de luna asta.

„Marea majoritate a experimentelor despre prejudecăți au loc în laborator", spune Broockman. „Al nostru a fost unic, deoarece am ieșit în lumea reală, iar rezultatul și-a păstrat relevanța și luni mai târziu. Metoda noastră e bazată pe o procesare activă, atunci când instigi un cetățean să vorbească, îl faci și să gândească. Cercetările arată că dacă oamenii se implică în discuție, sunt mai multe șanse să-și amintească și să țină cont de decizia luată pe moment. E doar o chestiune de timp și efort."

Un protest anti-Donald Trump (Fotografie: Flickr user Mal3k)

Desigur, ideea că oamenii sunt mai deschiși față de un subiect atunci când sunt forțați să gândească la un nivel mai profund e complet de bun-simț, dar și mai interesant e felul în care metoda lui  Broockman și Kalla abordează dinamica problematică a confirmărilor părtinitoare (oamenii interpretează noi dovezi pentru a confirma convingerile personale) și a „Efectului Opus" (atunci când oamenii se confruntă cu informații contradictorii și sapă mai adânc în prejudecățile existente).

„Noi folosim o perspectivă activă, adică lăsăm oamenii să vorbească despre propriile experiențe reale", spune Broockman. „Noi nu îi bombardăm, ci e mai bine ca ei să vorbească despre viețile personale. Dacă spun ceva discriminatoriu, atunci îi întrebăm: „Păi, te-a tratat cineva așa vreodată ?" Apoi ei realizează: „Stai, eu nici măcar nu am întâlnit o persoană transgender, dar acum observ că avem ceva în comun… " Atunci când lumea se raportează la propriile experiențe, relaționează mai mult cu ceilalți."

Publicitate

Toate astea sună incredibil și e minunat că funcționează, dar cât de ușor e să abordezi un rasist, homofob sau transfob într-o conversație profundă de douăzeci de minute? Și cât de probabil e să se deschidă și să povestească despre propriile experiențe? Nu sună un pic prea optimist? Probabil, Broockman pare să rumege asta mai mult decât presa agitatoare din jurul experimentului său.

„Nu cred că morala e că nu ajută să judeci oamenii drept rasiști sau transfobi, noi nu am încercat asta, deci nu avem de unde să știm", spune el. „Este complicat. Ideea e să abordezi o persoană rasistă și să o faci să creadă că e în detrimentul ei să se exprime așa, iar experimentele sugerează că asta ar putea fi o metodă utilă. Crucial e că sunt mai puține șanse să transmită atitudinea asta noilor generații."

De asemenea, Broockman recunoaște și diferențele majore dintre acest studiu și argumentele aduse de societate, iar acum, majoritatea conversațiilor din jurul acestui subiect au loc online.

„Experiența față în față are capacitatea de a deschide oamenii și de a-i face să gândească. Sunt sigur că sunt persoane care mai fac asta și pe forumurile Reddit, dar poate sunt lucruri pe care am putea să le dezvoltăm ca lumea să se deschidă mai mult în mediul online. Mi-ar plăcea să fac un studiu pe tema asta…", spune Broockman. „Dar eu rămân optimist în privința metodei din ușă în ușă: mulți dintre cei care se ceartă pe Twitter ajung să creadă că toată lumea caută vrajbă, iar asta este tendința generală. Însă, de cele mai multe ori, noi am descoperit că dacă bați la ușa cuiva și îl asculți și discuți despre ambele perspective, oamenii vor vorbi și își vor exprima incertitudinile, cel puțin majoritatea oamenilor normali."

Deci există sau nu o metodă simplă de a scăpa de discriminare? Din păcate nu. Dar cu siguranță să cataloghezi un rasist nu e niciodată o variantă bună, deși câteodată e singurul răspuns la îndemână și cu siguranță e un răspuns mai bun decât niciunul. Nu există nicio soluție miraculoasă de a combate prejudecățile. Acestea sunt bătălii grele și complicate. Sunt lupte care necesită timp, energie și strategii multiple. Și sunt bătălii în care cu toții ne vom implica în următorii ani.

@jsrafaelism

Traducere: Diana Pintilie

Citește și:
O mică lecţie de homofobie Tot ce s-a întâmplat la marșul de susținere a comunității LGBT din București Fotografii cu panica pe care o simt transsexualii în toalete publice