Fotografii cu periferia de lux de lângă București și alte orașe din România

În București, acolo unde începe autostrada sau se termină metroul, găsești o zonă tampon pe care ai ajuns s-o cunoști drept periferie. Când am venit prima dată în Capitală m-am întrebat oare câți oameni știu și zona asta, zona celebrelor mahalalele din tot felul de povești, poezii și cântece lăutărești. Tocmai d-aia am fost cu atât mai interesat de proiectul „Posh Slums" al lui Alexandru Paul.

A fotografiat de prin 2010 până recent „periferia de lux", unde regăsești nuanțe de kitsch, de bogăție sau de nevoie de relaxare, departe de oraș. La marginea Capitalei, și la periferia altor orașe din România, vezi însă, la un loc, gunoaie, câini vagabonzi, teren viran sau pâlcuri de copaci. Dintre toate astea răsar - vesele și luminoase, nu? - case vopsite în diverse culori, de zici că fac în ciuda locului.

Alexandru mi-a spus că ar putea fi și o reacție conștientă sau inconștientă a oamenilor. „Cred că își vopsesc casele în culorile astea țipătoare în încercarea de a înveseli puțin situația. Gândește-te că-ți construiești casa pe un maidan cu grămezi de moloz, gunoaie aruncate de-a valma, unde vegetația e compusă din mărăcini vara și mărăcini uscați iarna. Nu poți să folosești culori «pastel» sau sobre", mi-a explicat el.

Proiectul a început oarecum natural după ce s-a plimbat vreo 20 de zile prin cartiere de periferie și a spus că nu-i un inventar, ci mai degrabă peisaje pe care le-a făcut, pentru că l-au amuzat și i-au plăcut. Cele mai multe sunt din București - orașul în care cartierele rezidențiale de la periferie s-au dezvoltat cel mai mult în ultimii 10 ani.

Pe măsură ce te uiți peste imaginile astea vezi că, luate individual, casele reflectă personalitatea și gustul proprietarului. Dar peisajul mai mare e despre comunitate și e o imagine (cvasi-completă) a ei. „Cred că românii au importat (sau le-a fost exportată) o formă de capitalism care li se potrivește", a spus Alexandru pe scurt despre dezvoltarea asta accelerată a locuințelor la periferie. E, totodată, o imagine a „tranziției" - un cuvânt și o stare atât de populare în România - și un sistem cu oameni liberi, cu decizii pe care le iau ei, fie că sunt bune, fie că sunt rele.

„Nu am făcut însă fotografiile astea pentru că bunul meu gust mic burghez ar fi deranjat, că ar fi o formă de a semnala prostul gust sau kitsch-ul. Obișnuiam să mă oripilez, când vedeam aceste cartiere, dar, într-o zi, dintr-o dată, le-am văzut cu alți ochi. Am început să văd în ele o «frumusețe», parcă reușeam să arunc o privire în sufletul celor care le-au făcut. Și aici am găsit o intenție sinceră de a face ceva frumos", mi-a mai zis Alexandru.

Cu frumusețe sau cu kitsch, periferia se dezvoltă și va ieși din tranziția actuală. Nu e însă o deprindere doar a Capitalei, ba chiar sunt și sate cu case-mamut luxoase și nelocuite, unde predomină credința că locuințele făloase sunt dovada incontestabilă a reușitei. Bucură-te de ele cum vrei.