FYI.

This story is over 5 years old.

Muzică

Muzica hardcore din Israel

Trupele de punk și hardcore se nasc din nemulțumire și frustrare, așa că Israelul e un loc perfect pentru ele.
13 Noiembrie 2013, 4:09pm

Fotografie de Bas Spierings

Trupele de punk și hardcore răsar întotdeauna dintr-un cazan de care bolborosește de nemulțumiri, iar Israelul e un astfel de cazan. Metropola modernă a țării, Tel Aviv, e un loc sigur și americanizat, dar la periferie tot e sfâșiat de conflictele perpetue dintre Israel și țara vecină, Palestina. Punkiștii nu prea sunt văzuți cu ochi buni pe teritoriul sfânt, așa că scenele de muzică hardcore s-au dispersat din cauza reputației proaste, a lipsei de longevitate în trupe și a serviciului militar obligatoriu pentru tinerii de 18 ai. Mulți tineri pretind că au diverse boli mintale ca să scape de armată. Din păcate, atunci când guvernul a făcut legătura dintre acest truc și scenele de emo și punk acum câțiva ani, acestea s-au dizolvat de teamă ca guvernul să nu îi bage în stereotipuri pe tinerii alternativi.

Dar tinerii s-au reunit din nou, iar scena înflorește.

Cea mai mare trupă de punk rock din Israel e Useless ID din Haifa, care au semnat cu casa de discuri Fat Wreck Chords și care sunt în turneu în jurul lumii de la jumătatea anilor '90. În afară de Useless ID, nu multe trupe de punk au trecut de înregistrarea primului LP. M-am întâlnit cu Nadav Rotem, basistul din trupa israeliană de hardcore Kids Insane după recentul lor turneu european. „Punkiștii au propria lor metodă de a scăpa de armată. Trei dintre membrii trupei Kids Insane au vorbit cu psihiatri și le-am spus că urâm lumea întreagă, îi urâm și pe ei, ne pișăm în pat, luăm droguri, tâmpenii de genul ăsta.” Dar majoritatea nu sunt destul de dedicați muzicii cât să reziste armatei israeliene. „E ciudat când vezi copii de 15 ani la concerte de punk pentru că știi că în doi-trei ani o să meargă în armată. Fanii vin și pleacă sunt mereu înlocuiți de alții.”

Trupele care reușesc să scape de armată se confruntă și cu alte obstacole din cauza identității lor: „Unul dintre scopurile principale a trupei Kids Insane era să cântăm în Malaezia și Indonezia, dar nu putem face asta pentru că nu avem pașaportul potrivit!” mi-a explicat Nadav. Acolo există o scenă foarte mare de hardcore și e păcat că nici ei nu pot veni aici din cauza granițelor. Sper ca generațiile următoare să ignore granițele dintre țări.”

Nu e surprinzător că politica și scena punk merg mână în mână în Israel, așa cum se întâmplă peste tot în lume. Am vorbit cu Smiley, care conduce una dintre casele de discuri punk din Israel, You're Next Records, care a fost implicat în diverse trupe și în activism ani de zile. „Prin punk, mulți oameni au învățat să înțeleagă situația politică absolut dementă, ocuparea și opresiunea a patru milioane de palestinieni.” A continuat: „Pe Malul Vestic, opresiunea continuă zi de zi, iar oamenii care văd această realitate folosesc punkul ca instrument pentru a-și promova ideile și criticile.”

Mai există și mișcarea „Apel la Boicot”, o campanie care încurajează artiștii să refuze să cânte în Israel și să lupte împotriva ocupației. E o mișcare cu gust dulce-amărui pentru punkiștii israelieni pentru că, deși mulți o susțin, ratează o grămadă de trupe mișto care ar putea concerta acolo. Nadav, de la Kids Insane, mi-a explicat dilema: „E important ca trupele politice care vorbesc despre anumite subiecte să fie ascultate de tineri. Dar dacă trupele vor să fie ascultate de cât mai mulți tineri, sunt nevoite să ignore apelul la boicot. Rihanna o să cânte aici în seara asta, dar eu aș cere anularea concertului pentru că tipa n-o să vorbească despre problemele importante cu care se confruntă țara asta. Vine doar să se umple de bani și apoi se cară!”

Jello Biafra e un artist care și-a anulat concertul în Tel Aviv în 2011, dar s-a abținut să declare că susține mișcarea BDS. „Jello Biafra e un exemplu bun pentru că e un simbol al punkului politic. Toată lumea a auzit că își anulează concertul până când guvernul israelian rezolvă problemele din țară”, a explicat Smiley.

Scena de punk din Israel (oraș cu o populație de 7,9 milioane de locuitori) e mică, dar puternică. Locurile în care se cântă punk sunt mici, dar sunt construite din pasiune. „Există un loc foarte boem care găzduiește mereu concerte punk. Se cheamă zimmer. Organizează tot felul de evenimente politice, au avut o tabără de vară și un program pentru refugiații africani,” a spus Smiley. „Toate astea fac parte din punk; lupta pentru schimbare socială, pentru drepturi.”

Mai mulți punkiști israelieni cu care am vorbit au ajuns rar în zone palestiniene și nici n-au avut concerte în afara graniței. „Dar am avut parte de niște nopți absolut fantastice la Rogatka”, își amintește Smiley. „Nopți cu bătăi, droguri, rapperi palestinieni care au venit și au făcut schimb de microfoane cu trupele de punk de aici.”

Mondo Gecko, o trupă din Israel, a scos un LP împreună cu trupa algeriană de hardcore Demokhratia în 2011. Asta demonstrează că generațiile tinere fac pași pentru a îmbunătăți relațiile dintre țări. „Sunt pregătiți să ne ia locul și să rezolve ei lucrurile”, a spus Nadav cu entuziasm.

Pe de altă parte, nu toate trupele au idealuri politice. Trupa Bo La'Bar („Vino la bar”) vorbesc doar despre relaxarea și distracția de weekend. „Uneori, muzica hardcore e un mod grozav de a locui ]n propria lume,” a recunoscut Ishay Berger, frontmanul trupei Bo La'Bar și basist al trupei Useless ID. „Nu e vorba doar de politică, ci și de o anumită nostalgie...”

Nadav de la Kids Insane e de aceeași părere: La sfârșitul săptămânii e weekend și toată lumea vrea să se distreze, așa că nu ne batem mereu capul cu probleme. Uneori tinerii vin la concerte punk doar ca să-și dea în cap, nu ca să lupte împotriva guvernului.”

Când i-am întrebat despre viitorul Israelului și a Palestinei, punkiștii cu care am vorbit au fost la fel de vexați: „E prea multă ură la mijloc...până la urmă o să se lase cu multe victime,” a spus Nadav. Smiley s-a arătat ceva mai optimist: „Eu sper ca tot mai mulți israelieni să înțeleagă ce se petrece aici și să fie de partea noastră.”

Poate că trupele par atât de pure și tinere tocmai pentru că au viață scurtă. Oamenii nu-și fac trupă ca să ajungă ca Guns 'N Roses sau ca să-și facă o carieră din asta, ci pur și simplu vor să se exprime dincolo de cupola de sticlă care acoperă Israelul.

Această scenă autentică și hiperactivă e reprezentativă pentru ce înseamnă muzica punk. Avem multe de învățat din pasiunea acestor tineri pentru concerte și pentru muzică. Scena e dominată de adolescenți care vor să-și petreacă anii dinainte de înrolarea în armată făcând pogo și sărind în mulțime, ceea ce e foarte tare.

Ishay de la Bo La'Bar arezumat cel mai bine fenomenul: „Hardcore e cea mai tare chestie pentru puștanii de aici și dacă ai impresia că ești mai bun decât puștanii ăștia, atunci n-ai decât să te cari!”

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citeșe și:
Feministele nu sunt atât de deschise la minte pe cât vor să pară
Formația asta punk a filmat un videoclip porno în fața celei mai conservatoare biserici din America
„Punk” e cel mai scârbos cuvânt din lumea muzicii