Laura a fost manechin de top prin anii ’90. Pentru că tot lucra în domeniu s-a apucat de styling pentru revista Elle, unde a lucrat vreo opt ani. După asta a avut câteva concept store-uri, iar când s-au închis s-a apucat să facă haine de una singură. Nu-i place să i se spună că e designer, deși hainele ei sunt originale. În numărul ăsta am discutat cu ea despre cea mai nouă colecţie pe care a semnat-o, Sophia de România, și despre cum gândește haine care să fie în același timp caterincoase și elegante. Printre ele se numără paltoane făcute din carpete gen Răpirea din Serai și rochii de seară croite din materiale de fuste ţigănești. O chestie destul de anapoda pentru țara prostului gust la cazan.
Vezi MODA ROMÂNEASCĂ E ANAPODA ȘI ASTA E DE BINE, pagina 24
Publicitate
Dinu este un fotograf foarte t are. El a absolvit Academia de Teatru și Film la secţia imagine. După asta a pus ce a învăţat în aplicare și a apărut ca operator pe genericul a vreo 30 de filme create în studiourile Buftea. Apoi a fost fotoreporter pe la Casa Scânteii și a făcut shooting-uri pentru singura revistă de fashion din anii ’80, numită Moda, în care li se explica tovarășelor și cum să recicleze materialele de la fuste rupte pentru a-și face taioare noi. După Revoluţie a colaborat cu diverse publicaţii și agenţii de presă și a predat fotografie la Academia de Artă din București. În numărul acesta ne-a dat niște fotografii vintage cu Romaniţa Iovan, de la pictorialele de modă din perioada comunistă, iar noi am rugat-o pe Romanița să le comenteze .
Vezi DICTATURA MODEI, pagina 46
Bryan a crescut ca skateboarder prin Asheville, Carolina de Nord. Orașului i se mai spune și San Francisco al Sudului, ceea ce e destul de potrivit având în vedere că maică-sa e lesbiană. A învăţat la Berkeley doar ca să se dea cu skateboardul prin San Francisco-ul autentic. După facultate a creat Lovebryan.com, un blog care prezintă experimentele fotografilor Sandy Kim, Danilo Parra, Mike Belleme și alţii. Apoi fotojurnaliștii s-au transformat în bloggeri și bloggerii au început să scrie în presă, iar Bryan a profitat și a ajuns fotoreporter acreditat la Wall Street Journal și la Financial Times. Pentru revista de luna asta a făcut un shooting cu căţei perverși care fac nebunii într-un cartier rău-famat, în miniatură.
Vezi CARTIERUL CĂȚEILOR, pagina 32
Kristof face niște instalaţii foarte dubioase precum crăpături suspecte din care ies aburi și birouri de corporaţii care se topesc. Este un sculptor extrem de talentat care a construit cartierul rău-famat în miniatură pentru shooting-ul cu căţei din numărul ăsta – care include un club de striptease (Humps) și o străduţă infectă dintre blocuri, plină de gunoaie. Kristof nici n-a clipit când i-am spus ce porno canin vrem să facem și a adunat imediat un grup de prieteni cu pistoale de lipit. Într-o zi de muncă mai grea o căutare pe Google la „sado-maso cu câini” a împărţit echipa pe tabere. Dar, fiind profesioniști, au reușit să se împace după ce au ascultat melodia „Purple Rain” continuu timp de o zi.
Vezi CARTIERUL CĂȚEILOR, pagina 32
Pufuleţii conţin nutrienţii și vitaminele de care avem nevoie ca să scriem articolele VICE. Avem mereu la îndemână vreo două, trei pungi prin redacţie care ne împing pe noi culmi ale jurnalismului prin pufoșenia și gustul lor fin și aromatic. Ne-am gândit chiar să facem niște liniuțe din pufuleți, pentru efect instant și intens, dar ne-am rezumat la o mămăligă. Le-am descoperit beneficiile după ce colega noastră Oana Maria, care traduce revista și site-ul, a făcut cu ocazia crizei financiare, împreună cu formaţia ei Poetrip, o melodie numită P.U.F.U.L.E.Ţ.I. Oana cântă piesa integral cu ghemotoacele astea de mălai în gură. O ascultăm de fiecare dată când facem supradoză de pufuleți și cântăm alături de ei cu atâta pasiune că ne umplem monitoarele cu stropi de mămăligă semi-mestecată.