Publicitate
Artă

Am vorbit cu artiștii români din provincie despre cum fac bani

Există părerea că în capitală se găsesc mai multe oportunități, vizibilitate și, implicit, bani.

de Radu Cernuta
12 Martie 2015, 8:11am

Timp de câteva săptămâni am trimis mail-uri și mesaje pe facebook câtorva zeci de artiști din provincie și i-am întrebat cum își fac banii. Am fost de cele mai multe ori ignorat, o dată înjurat, dar au fost și câțiva care au trecut peste rețineri și au acceptat să-mi răspundă despre acest subiect delicat. Unul din ei mi-a și explicat:

„Inițial, când am citit întrebările, prima reacție a fost să ignor complet acest articol sau să mă enervez. E un subiect ciudat, uneori frustrant și incomod. Mai ales că, de cele mai multe ori, un artist e băgat în seamă doar când începe să facă super mulți bani și e apreciat nu neapărat pentru că e tare, ci pentru că BANI. Banii sunt un fel de măsură a cât de tare e artistul respectiv și, de multe ori, cred că e o viziune greșită, cred că cei mai mulți artiști nu fac super bani. Deci nu știu, există artiști mișto care nu prea fac bani, sau artiști nașpa care fac bani, sau artiști tari care fac bani..."

Am vorbit cu artiști din provincie pentru că există părerea că în capitală se găsesc mai multe oportunități, vizibilitate și, implicit, bani. În ciuda frustrărilor, mi-a plăcut să lucrez la articolul ăsta, am întâlnit oameni cu stiluri, abordări și temperamente diverse, dar care, indiferent că sunt timizi sau năvalnici, poetici sau structurați, au în comun preocuparea pentru integritatea artistică.

Alkmy

alkmy.net

Sergiu Sas este un inginer/artist multimedia activ în Timișoara și Arad. A participat la mai multe expoziții individuale și de grup și a publicat în Oitzarisme, Intermedia, Omagiu, Tataia și VICE.

VICE: Cum îți câștigi banii?
Alkmy: Nu-i câștig din artă, dimpotrivă. Lucrez ca și QA engineer la o firmă de IT, iar banii câștigați acolo îi folosesc pentru a realiza diverse proiecte artistice.

Ai făcut vreodată ceva bani din artă?
Da, mai mult prin participarea la diverse festivaluri artistice și expoziții. Lucrările pe care le fac nu sunt neapărat vandabile. Dar chiar recent am vândut una, în mod neașteptat, la un preț destul de mare. Oricum, astea sunt mai degrabă excepții.

Crezi că ești dezavantajat de faptul că locuiești în provincie?
Hmm... greu de zis. Cu siguranța în capitală există mai multe oportunități pentru artiști. Pe de altă parte cred ca oportunitățile ți le creezi și singur, independent de contextul geografic. Depinde de cât de mult crezi în tine și de cât de mult și cât de bine îți materializezi filmele. Mulți artiști resping ideea de bani și de aceea nici banii nu se lipesc de ei. Alții găsesc o rețetă aducătoare de bani și se țin de ea, nemaifiind curioși de a mai face și ceva nou.

Ai vrea să te muți în altă parte?
În București nu-mi doresc să mă mut. Știu că sunt (și) oameni mișto acolo și se întâmplă o grămadă de chestii, comparativ cu Timișoara/Arad, cele două orașe în care îmi duc existența, dar per ansamblu capitala e prea agitată pentru mine, nu e pe vibe-ul meu. Altundeva, da, în altă țară, dar doar temporar. Da, pentru că sunt curios de locuri noi. Temporar pentru că „nicăieri nu-i ca acasă" și pentru că aici unde locuiesc îmi sunt prietenii și familia. Și pisicile.

Cum ai vrea, în mod ideal, să-ți câștigi banii?
La modul ideal, „din artă". Am pus ghilimele pentru că știu că sună vag. O să încerc să fiu un pic mai specific: focusându-mă doar pe proiecte artistice, dar care ar putea să-mi și aducă bani constant și să-mi asigure un trai decent. Să fac doar ceea ce-mi place, fără să am grija zilei de mâine.

Mai citește despre Alkmy: La Arad, casele părăsite nasc fantome

Pnea

facebook.com/pneuma.pnea

Pnea este un artist vizual care a studiat la Facultatea de Arte și Design din Timișoara, iar acum trăiește și activează în Arad.

VICE: Cum îți câștigi banii?
Pnea: eu sunt unul dintre oamenii care fac locul asta
in caz ca shtii kf_arad – KF
lucrez shi la bar din cand in cand
de design-ul de interior ma mai ocup shi chestii ce tzin de asta
mai organizez evenimente...

Crezi că ești dezavantajat de faptul că locuiești în provincie?
cred ca e mai complicat in bucureshti sa tzii un loc ca asta
(sau de oricare fel, ma gandesc)

Ai vrea să te muți în capitală? Dar altundeva?
nu-mi doresc sa ma mut niciunde.
mai ales nu m-ash muta intr-un orash mai aglomerat
cu shi mai multe mashini.
aci in arad in orice directzie o iei intr-o ora eshti in camp
sau padure.
shi ai toate avantajele vietzii de orash.
shi e putzin shi ca la tzara.
e un mix ok.

Cum ai vrea, în mod ideal, să-ți câștigi banii?
apropo de ideal,
tot ce tzine de zona asta sociala ar trebui restructurat putzin,
cam in directzia asta:
Rudolf Steiner and Economics
+
nu conteaza unde eshti shi ce faci
conteaza mai mult cum faci ceea ce faci,
It is not doing the thing we like to do ,
but liking the thing we have to do, that makes life blessed."
- Johann Wolfgang von Goethe

Mai citește despre Pnea: La Arad, casele părăsite nasc fantome

Sofian Albert

sofianalbert.blogspot.ro

Sofian a studiat Restaurare și Conservare în cadrul Facultății de Istorie și Patrimoniu, are un Masterat în grafică și un Doctorat în arte de la Universitatea de Arte și Design din Cluj Napoca. A participat la expoziții de grup și a avut expoziții personale în mai multe orașe ale țării. Trăiește și lucrează în Sibiu.

VICE: Cum îți câștigi banii?
Sofian Albert: Doar din artă, chiar dacă sumele nu sunt foarte mari, prefer să merg până la capăt fără să accept compromisul unei instituționalizări. Aspectul financiar nu este decisiv când vorbim de artă, în schimb devotamentul față de acest domeniu este definitoriu. Poate că foarte mulți artiști ai zilelor noastre se plâng că nu sunt recunoscuți, iar ca și consecință, instabilitatea financiara a devenit o constantă a vieții lor. Eu cred în muncă, este singura modalitate de a depăși orice situație cu capul sus, dacă nu ești recunoscut înseamnă că nu ai muncit destul ca ceea ce faci să aibă ecou în lumea în care îți desfășori activitatea.

De unde câștigi banii?
În general, din galerii și din case de licitații, pentru că acestea sunt cele mai sigure variante de creștere a cotei în piață de artă. Poți vinde și din atelier, totuși acest tip de comerț este unul păgubos pentru artist, câștigul este de moment și nu beneficiază de lobby-ul caselor de licitații sau al galeriilor care încep să investească tot mai mult în partea de promovare a artistului. De-a lungul timpului am colaborat cu case de licitații precum ArtMark sau Grinberg, totuși ArtMarkul deține în momentul de față cea mai mare rată de adjudecare. Comenzi nu fac decât foarte rar și doar dacă am libertate absolută, pentru că atunci pot să fiu eu. Peisagistica, naturile statice sau florile, care-mi sunt cerute uneori, sunt subiecte ce nu îmi stârnesc interesul, au existat artiști care le-au acoperit foarte bine, motiv pentru care un Grigorescu, Aman, Tonița sau Petrașcu se vând la prețuri bune. Mă bucură să știu că sunt Sofian Albert în tot ce fac.

Crezi că ești dezavantajat de faptul că locuiești în provincie?
Centrul universului este acolo unde te găsești, dacă locul unde te afli nu îți este îndeajuns sau pe plac, atunci nici un altul nu îți va fi. Aceeași situație și cu banul, dacă nu îți ajunge puținul, nici multul nu te va sătura și nici nu vei ști ce să faci cu el. Astăzi internetul îți aduce lumea la picioare, drept dovadă acest interviu.

Ai vrea să te muți altundeva?
Gândul mutării în București sau în alt oraș, respectiv țară, nu mi-a trecut niciodată prin minte, în schimb îmi doresc să fiu cât mai prezent cu expoziții și proiecte artistice atât în capitală cât și în afara țării. Bucureștiul este un oraș efervescent și antrenant, spre deosebire de Sibiu, unde ai impresia că totul se întâmplă cu o ușoară întârziere, aici chiar se potrivește vorba cu grăbitul încet.

Cum ai vrea, în mod ideal, să-ți câștigi banii?
Dacă până acum câteva luni am activat numai în domeniul desenului și al graficii de șevalet, de curând am înființat, alături de bunul meu prieten Nicolae Mihoc, QuadroArt Studio, care sperăm să devină un nume de referință în sculptura monumentală românească. Arta înseamnă muncă, enorm de multa muncă, înseamnă o linie trasă la fiecare clipire, o boabă de lut acolo unde trebuie sau o tușă de culoare acolo unde albul pânzei nu rezolvă problema. Variante pentru a face bani din artă există, trebuie doar să vrei și să muncești sau să vrei să muncești, restul vin de la sine.

Lavinia Crețu

facebook.com/pages/Lavinia-Cretu/

Destin și identitate națională. Digital print on canvas 40/50cm 2006

Lavinia a studiat grafica la Cluj și la București, de unde are și un Master. În 2005 a fost la Atena cu o bursă Socrates-Erasmus, a expus în țară și în străinătate și locuiește în Sibiu.

VICE: Cum îți câștigi banii?
Lavinia: A vorbi despre cum își fac artiștii banii e un subiect destul de delicat. A-ți câștiga banii exclusiv din arta nu e ușor în România și, în acest caz, asta te provoacă să dai o turnură mercantilă proiectelor tale. Sunt angajată ca profesor de pictură și grafică și sporadic obțin bani din diverse proiecte artistice (afișe, comenzi, simpozioane, organizare de evenimente artistice).

Crezi că ești dezavantajată de faptul că locuiești în provincie?
Situația nu e prea roz, iar din punct de vedere al veniturilor, diferențe nu sunt mari în ceea ce privește relația provincie-capitală. Am locuit în București o perioadă.

Ai vrea să te muți altundeva?
Ideea de a pleca din țară era un magnet pentru mulți dintre cei care ne finalizam studiile. Situația în alte țări din Europa ne era prezentată ca fiind mai prielnică pentru dezvoltarea în plan artistic. Aici nu există o piață de artă. Galeriile private de artă (prea puține în provincie spre deosebire de capitală) nu prea reușesc să se susțină în acest mediu. Iar publicul este în mare majoritate foarte reticent în ce privește multe dintre formele pe care le ia arta contemporană. Se perpetuează aiurea ideea că aceasta ne furnizează doar niște viziuni greu de deslușit sau prea facile, deci nu are rost să îți bați capul cu ea... În loc să decid dacă să plec sau nu, am ales să îmi fac un master despre emigranți și identitate națională. Așa a ieșit și seria de lucrări Destin și identitate națională .

M-am întors apoi la Sibiu pentru că s-au ivit niște situații favorabile pentru mine. În Sibiu lipsesc însă galeriile private și aici toată activitatea artistică vizuală se învârte între galeriile UAP și muzeul Brukenthal. Iar aceasta ne îndreaptă tot spre capitală, care ne oferă mai multe opțiuni de a expune și a fi vizibili. Însă, în ceea ce privește veniturile provenite din arta, situația nu este prea diferită.

Ce ar trebui UAP să facă pentru a ajuta mai mult?
Nu sunt membru UAP, dar am participat la expoziții în cadrul mai multor filiale UAP din țară. Au un program curatorial focusat predominant pe Saloanele sezoniere. Acestea prezintă de regulă un număr mare de lucrări, sufocate în spații mici. Promovarea artiștilor în parte nu se afla printre priorități. Lipsesc site urile web, promovarea în mediul virtual, radio/Tv, reviste de specialitate, a evenimentelor. Lipsesc proiectele pentru târguri, bienale, concursuri și finanțările necesare. Filialele UAP au nevoie, în primul rând, de o viziune curatorială destul de coerentă și integratoare, care să le permită să se dezvolte fără aceasta distanță între ei și mediul galeriilor private sau al altor instituții de cultură.

Cum ai vrea, în mod ideal, să-ți câștigi banii?
Ideal e atunci când poți să obții resursele financiare suficiente pentru a te susține făcându-ți arta ta 100% din timpul de care dispui. Împărțindu-te în alte proiecte, joburi „din care ies banii", te expui de multe ori la situații care te epuizează, lipsindu-te de timpul, energia și entuziasmul necesar pentru a crea.

Dan-Raul Pintea

pinteadanraul.com

Pelerină de ploaie nefolosită Ferrino Poncho Trekker, L, 60 Lei, Sold

Absolvent al Universității de Artă și Design din Cluj, locuiește în Sibiu și a participat la numeroase expoziții de grup, dar și solo, în România, dar și în Polonia și Germania.

VICE: Cum îți câștigi banii?
Dan-Raul Pintea: Pe Facebook. Am făcut o pagină cu VÂND TOT, în care am scos majoritatea lucrurilor de care nu mai aveam nevoie, pentru că galeria care mă reprezenta nu reușea să vândă nimic. Așa am ajuns să-mi vând cărțile din bibliotecă în cadrul unei expoziții la Pavilion - ei nu vând de obicei, dar de data asta au făcut o excepție, ca să mă ajute să încep proiectul cu Dragoste. Cu banii am cumpărat tricouri, căciuli, șepci și plase pe care am scris „Dragoste". Am făcut apoi pagina cu Dragoste unde le-am vândut ca să-mi pot cumpăra materiale de lucru pentru artă, dar și mâncare. Cu cinci lei îmi luam de trei lei salam feliat, o pâine cu un leu și două ouă. Ăsta era meniul zilei, dacă vindeam. Numai că arta e ca o gaură neagră, înghite bani și nu continuă ciclul. Și mă întorc iar la Dragoste.

Dar am fost și freelancer, imediat după facultate, când am făcut site-uri și coperți de cărți pentru o editură și am lucrat cu juma' de normă într-un atelier de serigrafie unde se imprimau tricouri.

Crezi că ești dezavantajat de faptul că locuiești în provincie?
Din punctul de vedere al bugetelor și investițiilor, al expunerii și promovării, da, sunt dezavantajat. Crezi că nu mi-ar plăcea să dispun de tot ce am nevoie ca să-mi pun în aplicare ideile? Dar am trecut și prin experiența aplicațiilor, open call-urilor și submission-urilor și m-am convins. În artă, fiecare supraviețuiește cum poate. Găsesc o sursă și o epuizează, nu o mai dau și la alții. Așa se creează grupuri de interese, bisericuțe, cete, tagme, găști care devalizează sumele alocate de stat și nimeni nu-i ia la răspundere, mai rău ca parlamentarii corupți. Măcar ăia-s urmăriți de DNA. Căci până la urma eu sunt contribuabil, iar dacă tot plătesc, mi s-ar părea firesc să fiu expus măcar o dată. Nu tot aceeași oameni. Un motiv în plus pentru care să mă izolez și să-mi fac arta din banii mei, putini câți îs, dar măcar nu depind de nimeni. Deci e un avantaj până la urmă.

Ai vrea să te muți altundeva?
Nu. Doar dacă mi-ar plăti cineva chiria, atelierul, materialele, utilitățile și renta. Altfel nu. Asta e marea problemă cu care se confruntă majoritatea artiștilor emergenți, că sunt șantajați de societate să se prostitueze pentru a-și câștiga existența.M-aș muta în Berlin în schimb. Dar cam tot sub aceleași condiții. Am fost acolo, și e the place to be. Însă sunt foarte mulți artiști și nu vreau să ajung să fac iar site-uri sau alte prestări de servicii, că dacă vrei să faci artă pură, asta e o problemă. Nu ai timp sa te implici 100% în lucrări, chiar dacă lucrezi doar cu juma' de normă. Pur și simplu schimbi energia când te conectezi la altceva și până te deconectezi și cauți transa, să intri în ață, deja tre' să te conectezi iar la normă. So no. Mi-e bine aici. Am atelierul meu, nu plătesc chirie și fac numai ce-mi place.

Ai vreun model, este cineva care face artă pe care o admiri și câștigă și bani din ea?
Nu știu pe nimeni care să facă bani puri din artă, dar Saddo & Aitch îs pe aproape. Și ei își vindeau lucrările online, dar tot mai trebuiau să facă comissions from time to time ca să își plătească chiria. Acum nu știu ce mai fac, poate au reușit între timp. Și apoi mai e Adrian Ghenie, dar cică nici el n-a făcut întotdeauna ce-a vrut. O galeristă mi-a zis odată că, dacă vreau să vând, să mai las de la mine și să fac și eu lucrări vandabile, că și Ghenie mai face la comandă. Când de fapt eu eram pe marginea descoperirii unei formele secrete cum să trăiesc doar din artă. Vezi tu, pe mine mă interesa cum să fac să trăiesc din ceea ce îmi place să fac, nu din „ce se cere". Că doar de asta m-am apucat de artă, ca să combat fenomenul ăsta de prostituție. Altfel mai bine te lași, frate, și te duci să faci bani din caricaturi pe vapor pentru patru mii de dolari pe lună.

Cum ai vrea, în mod ideal, să-ți câștigi banii?
Normal că din artă. Dar sunt încă în etapa aia în care sunt necunoscut, prins între ieșirea din breșa sistemului și intrarea în breșa galeriilor mari. Mai am totuși doi ani minimum de lucru, ca să vin cu ceva strong încât să mă vadă cine trebuie, ca să ajung în America. Am eu o chestie cu ea.

Mai citește despre Dan-Raul Pintea: Cei 20 de Georgei și tatăl lor

Saddo

saddo.ro

„Punisher of Broken Oaths / Orcus" - acrylics on canvas, 170x120cm, 2014, parte din expoziția „A Stranger in the Garden", BC Gallery, Berlin, 2015

Artist, ilustrator și muralist, Saddo a studiat la Cluj, a pornit în carieră ca artist stradal și a ajuns să colaboreze cu galerii din București, Viena, Berlin, Copenhaga, Stockholm, New York, Los Angeles, Montreal, Glasgow, Salvador etc.

VICE: Cum îți câștigi banii?
Saddo: Eu cred că sunt norocos că pot face ceea ce-mi place fără a fi nevoit să îmi iau un job full time. Uneori fac proiecte de ilustrație comercială pentru branduri sau agenții de publicitate. Am și perioade în care mă panichez și mă gândesc că trebuie să îmi caut job sau ceva, dar din fericire, în ultimii ani, de fiecare dată când am simțit nevoia să îmi iau job, a apărut ceva, fie un job de ilustrație, fie lucrări sau printuri vândute, fie un mural, care mă redresează și îmi confirmă faptul că asta e ceea ce trebuie să fac.

Crezi că ești dezavantajat de faptul că locuiești în provincie?
În ultimii ani am locuit în mai multe orașe. Fiind artist și ilustrator freelancer nu sunt neapărat legat de un loc anume, am stat și în Cluj, și în București, Timișoara, Berlin, Lisabona, și acum Brașov. N-aș putea să-mi permit să locuiesc într-un oraș cu chirii super-scumpe deocamdată. Nu știu dacă m-aș mai muta în București, am plecat de acolo acu vreo doi ani pentru că nu îmi mai plăcea, era prea aglomerat, prea urât, eram sătul, pentru că locuisem prea mult acolo. Totuși e cât de cât creativ, sunt ceva galerii, agenții de publicitate, e mult mai ok din punctul ăsta de vedere decât alte orașe din România. Dar dacă m-aș muta, aș alege un alt oraș, în altă țară, un loc în care să nu trebuiască eu, ca artist, să devin și antreprenor, sau galerist, sau să trebuiască să-mi creez singur un public sau un spațiu în care să expun. Prefer să mă concentrez mai mult pe cariera mea de artist.

Cu ce obstacole te-ai confruntat și cum le-ai depășit?
În România nu prea există un public pentru genul de artă pe care-l fac eu (un fel de lowbrow, pop-surrealism) - nu există galerii pe aceasta nișă, oamenii care apreciază și cumpără arta se îndreaptă mai mult spre arta mai „serioasă" sau mai realistă. Nu există nicio formulă pentru succes instant și, chiar dacă ar exista, nu cred că aș pune-o în aplicare, pentru că probabil aș fi fake. Soluția e să fac ceea ce simt, ceea ce fac mai bine și să o fac constant. Încerc să-mi dau challenge-uri atât din punct de vedere al tehnicii, cât și al subiectelor, sunt perseverent, încerc să îmi creez vizibilitate online, să particip în proiecte ok etc. Cam așa e cred pentru majoritatea artiștilor.

Cum ai vrea, în mod ideal, să-ți câștigi banii?
Nu altfel decât acum, doar cu o mai mare constanță, să mă simt mai safe din punctul ăsta de vedere.

Mai citește despre Saddo: Saddo presents Signore Vizio

Mai citește despre artiștii români
Berlin, orașul unde românii nu se simt emigranți
Am făcut cunoştinţă cu artiștii ambulanți din Centrul Vechi
Interviu hackuit cu Călin Man, unul dintre principalii actori ai artei new media
Pe artiștii români de 15 ani îi inspiră macabrul