​Cum e când propriul vagin nu te lasă să faci sex

Am încercat absolut totul cu prietenul meu din liceu, David. Lubrifiant, vin roșu, lumânări parfumate, iarbă, Glory Box de la Portishead pe repeat, exerciții de respirație, stimulare clitoridiană, vicodin, privitul ochi în ochi în timp ce ne spuneam „te iubesc, e ok". Nimic n-a funcționat. Aveam un libido de adolescentă, adică eram excitată non stop, dar corpul meu reacționa la penetrare ca cel al unei bătrâne decrepite. Eram udă și excitată și gata de sex, dar apoi vaginul mi se închidea fără avertismente și fără remușcări. Pe lângă faptul super enervant că nu puteam face sex, mai era și durerea fizică înnebunitoare. Când încercam să fac sex, parcă-mi turna cineva acid în vagin. Rămâneam mereu cu o tristețe copleșitoare, mă simțeam singură, inadecvată și varză.

În scurt timp am aflat de ce îmi era mereu dificil să fac sex: sufeream de vaginism, o tulburare psiho-somatică în care mușchii vaginului se contractă involuntar atunci când încerci să faci sex. Atât vaginismul, cât și disfuncțiile erectile, sunt tulburări cunoscute din cele mai vechi timpuri. Bărbații iau de ani de zile pastile care să le scoale penisul, dar singurele două opțiuni disponibile pentru vaginism sunt terapia și dilatatoarele și nici așa nu se știe în cât timp va fi posibilă penetrarea. Nu prea ajută să-i spui cuiva asta la prima întâlnire, mai ales că numele tulburării aduce a boală venerică.

Ideea oricărui obiect străin în mine îmi cauza spasme involuntare. Am încercat primul tampon la 15 ani și mi-a luat 45 de minute. M-au ajutat două prietene și la un moment dat am avut un moment de panică isteric și prietena mea Erica a trebuit să mi-l scoată în timp ce stăteam întinsă pe podeaua băii.

„Abia intrase puțin în ea și deja era pe podea și urla", le-a povestit Erica întâmplarea amuzată prietenilor și necunoscuților în anii care au urmat. Deși povestea i-a făcut pe mulți necunoscuți nepoftiți să-mi pună întrebări despre vaginul meu, totuși ea a fost cea care m-a salvat și a scos bucata însângerată de tampon din mine. Să zicem că suntem chit.

Deși nu se știu multe lucruri despre această tulburare, e totuși una dintre cele mai comune disfuncții sexuale feminine. Doctorii estimează că aproximativ două din o mie de femei suferă la un moment dat de vaginism, dar cum femeilor le e jenă, se tem să ceară ajutor pentru rezolvarea problemei. Unele femei nu reușesc să facă niciodată sex prin penetrare din cauză că au impresia că problema e la ele și nu îndrăznesc să ceară ajutorul nimănui. Ani de zile am crezut că voi fi și eu una dintre ele.

Mi-am reprimat majoritatea încercărilor eșuate, dar una dintre cele mai intense amintiri a avut loc chiar în ajunul zilei mele de naștere, când am împlinit 18 ani. Eu și David ne-am cazat la un hotel din Disneyland și, deși mai încercasem în ultimii doi ani, speram că poate se va întâmpla o magie ca în Cenușăreasa și dovleacul meu magic se va transforma într-o caleașcă aurită, cu porțile deschise. Acea oră și jumătate a constat în zece poziții diferite, două atacuri de panică și o pungă cu gheață pentru dovleacul care s-a încăpățânat să rămână dovleac. În dimineața următoare, am primit o insignă pe care scria „E ziua mea!", pentru care mai multe personaje Disney mi-au cântat „La mulți ani" când ne întâlneam.

Primisem niște semne care mă avertizau că ceva nu era în regulă încă de la început. De exemplu, nu mi-am explorat niciodată vaginul cu degetul. Mă durea de câte ori încercam, după care am renunțat și mi-am zis că poate nu era genul meu de chestie. Mă satisfăceam oricum în alte feluri. Pe la vârsta de opt ani, am descoperit ce bine e să te freci de păturică, de exemplu.

Singurele informații despre vaginism pe care le-am primit când am avut nevoie au venit de la terapeutul meu, de la Wikipedia, de la Yahoo Answers și, în mod ciudat, de la mama. Vaginismul nu e genetic, dar și mama mea a suferit de această tulburare la un moment dat. Era o tulburare atât de puțin cercetată, încât doctorii n-au știut ce să-i facă, așa că au sedat-o cu un anestezic general și au penetrat-o cu un penis surogat. Când mi-a zis povestea, vaginul mi s-a strâns ca o stafidă, numai la gândul că aș putea păți și eu așa ceva. Dar mama a ajuns la majorat în Australia în anii '80, iar pe atunci lucrurile erau foarte diferite.

„Și cum ai scăpat de asta?" o întrebam mereu pe mama, sperând că o să-mi dea un răspuns diferit, o soluție concretă.

„Nu știu…pur și simplu am scăpat."

La fel ca mama, nici eu nu știu cum am scăpat. Eu și David ne-am despărțit, fără să apucăm să ne consumăm dragostea. Aveam 18 ani și mă așteptam la o viață fără sex, fără să înțeleg ce înseamnă să te conectezi pe plan sexual și fără să am copii. Singura mea șansă erau băieții care voiau să-și păstreze virginitatea până la căsătorie. Dar uite că un prieten cam idiot a reușit să-mi îmblânzească bestia printr-un comentariu de căcat.

Sean era supraveghetorul meu la muncă. Avea 22 de ani, un tatuaj cu Bright Eyes și o istorie promiscuă. Eu aveam 18 ani, un ringtone cu Pavement și eram virgină. Știa despre problema mea, dar, la fel ca majoritatea bărbaților, a presupus că mințeam sau a luat-o drept o provocare. În punctul ăsta, deja nu mai dădeam doi bani pe sex. Nu-mi mai păsa. Virginitatea nu era sacră pentru mine, era cea mai mare povară.

Deși mi-a zis în repetate rânduri, la începutul relației, că nu-l interesa că nu putem face sex, a devenit tot mai frustrat odată cu trecerea timpului. Nu mai suntem în buda liceului, mi-a zis cu dispreț după ce i-am oferit un amărât de handjob. S-a întors pe partea cealaltă. Am plâns. David era un puști când eram cu el și fusese mereu înțelegător și răbdător, dar Sean era mai în vârstă, avea experiență și se simțea ofensat.

În ziua următoare, am fost într-o excursie cu el și părinții mei. Când ne-am întors acasă, Sean m-a întrebat nonșalant dacă voiam „s-o fac ". Mi-am ridicat fusta și mi-am păstrat bluza pe mine, ca să pot fugi repede în cazul unui alt eșec deprimant, dar uite că ne-am futut. Chiar s-a întâmplat. A fost fără orgasm, fără fiori de plăcere, dar mi-a consolidat încrederea în mine. N-a fost deloc așa cum îmi închipuiam: la 7 seara, cu familia la televizor în camera de lângă, după ce mâncasem toți ouă fierte și hrean. Dar a fost tot ce-mi dorisem vreodată. Nici nu m-a interesat că mi-am pierdut virginitatea pe Rage Against the Machine. În sfârșit mă simțeam adecvată sexual – nu pentru alții, ci pentru mine.

Încă am mici dificultăți pe plan sexual, în funcție de context, dar în majoritatea ocaziilor, fac sex fără probleme. Uneori penetrarea e dureroasă oricât de mult lubrifiant folosesc și oricât de prelungit e preludiul. Deși mama m-a susținut emoțional de-a lungul anilor, o adolescentă nu se poate plânge la maică-sa încontinuu că nu se poate fute. Dacă aș fi putut vorbi despre vaginism în public fără teama de a fi judecată sau batjocorită, m-aș fi simțit mai puțin anormală ca femeie și n-aș mai fi avut impresia că sunt o iubită nasoală. M-aș fi simțit în siguranță și mi-aș fi putut accepta mai ușor dizabilitatea. Nicio femeie n-ar trebui să se teamă de vaginul ei la nicio vârstă.

Jamie e pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe povești personale despre sex:
Cel mai prost sex de care am avut parte Cum e să faci sex cu o prostituată din Amsterdam? Interviuri cu oameni care tocmai au făcut sex unul cu altul