Iarba și bunele maniere - Cum e să fumezi iarbă în familie

Imagine via

Îmi place să petrec timp cu maică-mea. E cam singura persoană care nu fumează iarbă și cu care pot totuși avea conversații lungi și foarte plăcute. Deși mama nu fumează iarbă niciodată, îmi poate înțelege obsesia pentru iarbă pentru că și ea are aceeași fascinație pentru alcool. Spre deosebire de multe mame, ea a descoperit alcoolul târziu în viață. Când eram mic, am acceptat faptul că niciunul dintre membrii familiei mele nu bea alcool. Nu simțeam că e ceva interzis, era pur și simplu stilul nostru de viață. Cum familia mea nu avea niciun mijloc de a se ameți cumva, mama, mătușa și unchiul meu beau cantități enorme de ceai și fumau ocazional țigări când voiau să petreacă ca lumea. Cu excepția acestor restricții, duceam viața normală a unei familii americane. Evident, a fost doar o chestiune de timp până când mamele noastre au început să se ia după copiii lor și să se întrebe: „Chiar așa. Noi de ce nu ne facem praf?"

Mamele noastre nu beau din cauza taților noștri, care se încăpățânau să nu consume alcool și alte droguri în ciuda obsesiei lor pentru fotbal și Pink Floyd. Dar la fel ca în orice casă, bărbații n-au reușit să le oprească pe femei să petreacă – în cele din urmă, sticlele de vin au ajuns să fie nelipsite de pe masă la orice adunare familială. Fratele meu îi aducea mamei să guste berea făcută de el în casă iar la zilele de naștere, mătușă-mea aducea câte o sticlă de tequila. Tații stăteau pe margine și nu le venea să creadă că soțiile, surorile și copiii lor se îmbătau rangă și înjurau în toate limbile.

În această perioadă de aventuri am reușit fără să vreau s-o conving pe mătușă-mea că iarba e un lucru îngrozitor. Într-o noapte, am fumat un cui cu ea și vărul meu. A fost prea tare pentru ea, care nu fumase niciodată. A avut o Zi a Recunoștinței de coșmar, a apucat-o paranoia, a ajuns la spital și după asta și-a jurat că n-o să mai fumeze niciodată. Știam că minte și acum câteva săptămâni, mi s-a confirmat – de data asta i-a plăcut iarba, dar asta nu ne-a scutit de o situație jenantă.

Eram în vizită pe la mama când a venit și mătușa împreună cu o prietenă de-a ei (să-i spunem Lulu). Când mi-am dat seama că băusem jumătate din rezerva de vin, am scos borcănașul magic și-am început să rulez un cui. Mătușa mea era cu ochii pe mine și mi-am dat seama că lua în calcul dacă să-i mai dea fumatului încă o șansă. Maică-mea, care avusese destule de tras la ultima pățanie a mătușii cu iarba, i-a spus imediat că nu ar trebui să facă asta. Ceea ce a făcut-o pe mătușă-mea să-și dorească și mai mult, evident. „Am tras prea mult data trecută, de asta s-a întâmplat ce s-a întâmplat. De data asta n-o să mă lase Kid să mai pățesc așa, nu-i așa, Kid?" Știam deja că e o luptă pierdută, deci nici n-am mai zis nimic. Mama a zis că se bagă și ea. Lulu era deja cam beată, așa că a zis că se abține.

În garaj, înconjurat de jucării și discuri vechi, am fumat cu mama și mătușă-mea. Le-am permis să tragă doar două fumuri fiecare și le-am admonestat cu severitate în timp ce am fumat partea leului din joint. Când ne-am întors înăuntru, mătușă-mea deja chicotea. Mama comenta că la ea n-a funcționat, deși s-a dus direct în bucătărie să dea iama într-o cutie cu bomboane de ciocolată. Mătușă-mea s-a așezat și a început să discute veselă cu Lulu, dar din păcate, vinul, cuplat cu momentul de singurătate, o băgase pe Lulu într-un film prost – din senin, a adus vorba despre modul în care fusese ucis fratele ei.

Cum și eu eram praf, n-am putut decât să ascult tragica poveste. Fratele ei fusese un artist care, la vârsta de douăzeci și ceva de ani, fusese jefuit și ucis de o bandă de golani într-o noapte când se întorcea de la bar. Pe la jumătatea poveștii, lui Lulu i-au dat lacrimile – era momentul ca mătușă-mea să-și consoleze prietena, dar când m-am uitat la ea, era clar că avea mintea în altă parte. Deodată, mătușă-mea a izbucnit în râs, după care a devenit foarte tăcută. S-a uitat în ochii lui Lulu. A bușit-o râsul din nou, atât de tare încât nu ne putea explica, printre hohote, de ce. Cu gura plină de ciocolată, maică-mea i-a zis: „Lulu, e groaznic. Mă bucur că i-au prins pe nenorociții ăia și i-au făcut dreptate."

Expresia lui Lulu a devenit și mai sobră. A spus: „Asta e problema. Nu l-au prinspe asasin, dar știu cine a făcut crima, iar ani de zile mai târziu s-a întors și l-a omorât și pe tata." Mi-a căzut falca, maică-mea s-a oprit din mâncat ciocolată, iar mătușă-mea s-a străduit din răsputeri să-și înăbușe un hohot de râs care a țâșnit din ea ca un gheizer. Spre uimirea mea, nici maică-mea și nici mătușă-mea nu au încercat să repare lucrurile. Maică-mea a întrebat calmă: „Cine vrea ceai?" și a început să pună apa la fiert. Mătușă-mea s-a întins pe spate și a început să-și îndoaie piciorul în toate felurile, după care a zis: „Uau! Mă durea genunchiul și acum nu mă mai doare deloc. Kid, crezi că e din cauza marijuanei? Chiar funcționează!" Am încercat să spun ceva care să facă tranziția de la discuția despre omucidere la cea despre meritele medicale ale canabisului, dar nu mi-a ieșit nimic pe gură. În mod incredibil, Lulu părea complet neafectată de criza de râs a mătușă-mii și și-a îndreptat atenția spre un nou pahar cu vin proaspăt umplut.

Morala poveștii e că am găsit doza potrivită de canabis pentru mătușă-mea și data viitoare trebuie doar să mă asigur că o să am la îndemână un film sau ceva cu care s-o distrag ca să nu mai facă gafe. Când am văzut-o cum redescoperă iarba, nu m-am putut abține să nu simt invidie pentru faptul că se face atât de praf din două fumuri. Eu fumez zilnic și atunci când nu sunt fumat, mă detașez complet de realitate. În scurt timp, mătușă-mea o să capete și ea toleranță la iarbă și își va pierde inocența, dar până atunci, mă voi bucura de comportamentul ei de începătoare cu fiecare ocazie.

@ImYourKid

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook.

Anterior: Iarba și bunele maniere - Obama a distrus şansele legalizării marijuanei când a spus c-o susţine?