Un doctor japonez încurajează evacuarea orașului Tokyo

În 2011, un cutremur și un tsunami au lovit Japonia în același timp, dând naștere celui mai costisitor dezastru natural din lume. În acest dezastru și-au pierdut viața aproape 20 000 de persoane, iar trei ani mai târziu, economia țării e încă afectată. Dar poate cea mai îngrijorătoare consecință e posibilitatea contaminării radioactive.

La douăzeci și patru de ore după tsunami, centrala nucleară Daiichi din Fukushima a explodat și a eliberat cantități letale de materiale radioactive. TEPCO, compania care deține uzina, a colaborat de atunci cu guvernul japonez pentru a raporta nivelele de radiație, dar validitatea acestor cifre a fost contestată în repetate rânduri, așa că s-ar putea ca efectele radiațiilor să fie mult mai nocive decât așteptările.

În speranța de a înăbuși problema, guvernul japonez și conglomeratele media au ignorat plauzibilitatea unei contaminări radioactive. Am discutat subiectul tabu cu Shigeru Mita, un doctor din Tokyo care a hotărât să se ocupe personal de problemă.

VICE: Ce tip de teste ați efectuat?

Shigeru Mita: Am examinat peste 1500 de pacienți. Majoritatea erau copii ai căror părinți erau îngrijorați în legătură cu sănătatea lor de la dezastrul din Fukushima. I-am întrebat pe părinți cum se simțeau, dacă existau anormalități, și apoi am făcut inspecții. Le-am luat sânge și am făcut teste de tiroidă cu ultrasunete.

Care au fost rezultatele?

Am testat în special pacienți din Tokyo și am descoperit multe simptome periculoase la copii, mai ales la cei din grădiniță și școala generală. Am observat efecte grave și la bătrâni.

Am remarcat anormalități la numărul de celule albe. Sângele e produs în măduva din oase, unul dintre organele cele mai vulnerabile la radiații. Am observat un declin în componentul neutrofil din celulele albe. În anumite cazuri, asta poate declanșa stări fatale precum septicemia.

Efectele acestea s-au îmbunătățit sau s-au înrăutățit de la accidentul nuclear încoace?

Am efectuat primele teste în decembrie 2011, deci nu pot compara rezultatul cu alte teste dinainte de accident. Dar pot spune că amenințarea pare să se fi răspândit în Tokyo de atunci.

Care sunt cele mai rele simptome pe care le-ați văzut?

Cazul unui bebeluș cu o boală gravă. Avea mult mai puțini neutrofili în sânge față de cât ar trebui să aibă un bebeluș sănătos. După consultația mea, a făcut și alte teste într-un spital mai mare.

În perioada aceea, deja nu mai avea neutrofili deloc. Ceea ce înseamnă că ar fi putut contracta o boală gravă. Iar dacă s-ar fi întâmplat asta, erau mari șanse să moară. Din fericire, s-a recuperat după ce s-a mutat în regiunea Kyushu.

Ce prescrieți în astfel de situații?

Nu le pot prescrie nimic acestor pacienți, pentru că nu există medicamente care să-i vindece. Dar la fel ca și bebelușul, majoritatea oamenilor par să se recupereze destul de bine dacă petrec o vreme departe de estul Japoniei, deci îi încurajez pe toți să facă asta.

Și efectele dispar atunci când pacienții se mută din zonele de risc?

Da. Am consultat mulți pacienți din Tokyo care erau afectați grav, dar după ce s-au mutat în alte locuri precum Osaka, Kyoto sau Shikoku, și-au revenit. Când se întorc în Tokyo, starea li se înrăutățește din nou.

Cunoașteți alți doctori care au întreprins consultații similare?

Nu cunosc niciun alt doctor care să fi efectuat astfel de teste. Am auzit că ar mai fi un doctor de la clinica Mitakanomori care face genul acesta de consultații, dar la cabinetul lui vin mult mai puțini pacienți.

Am încercat să încurajez și alți doctori să facă testele, dar niciunul dintre ei nu au fost de aord. Trebuie să facem testele astea timp de cel puțin 20 de ani ca să cunoaștem efectele reale ale dezastrului, dar nu s-au făcut aproape deloc teste de atunci până azi.

Ați spune că aveți destule rezultate pentru a publica un studiu? Dacă nu, de ce ați mai avea nevoie?

Nu cred, pentru că nu am controlat locația pacienților. Informațiile nu au fost preluate de la pacienți care locuiau într-o arie anume. Veneau din diverse zone precum Saitama, Chiba și Kanagawa. În plus, unii pacienți se tot mutaseră în diverse regiuni înainte să vină la clinica mea. Cred că ar trebui să colaborez cu alți doctori care dirijează teste asemănătoare. Momentan nu am informații adecvate pentru a publica un studiu. Nu încă.

Oamenii susțin că rapoartele TEPCO despre radiații sunt false. Ce părere aveți despre asta?

Cred că aceste rapoarte sunt false. Dar e inutil să discutăm despre asta. Trebuie să folosim timpul acesta pentru a ajuta pacienții și nu pentru a discuta validitatea acestor afirmații. Asta e principala îngrijorare.

Ce ne puteți spune despre contaminarea alimentelor? Credeți că oamenii ar trebui să-și ia precauții?

În Japonia, distribuția comercială e prosperă, așa că sunt sigur că mâncarea contaminată ajunge și în Tokyo. Mulți oameni susțin că trebuie să mâncăm produse locale pentru a susține economia, dar eu cred că ar trebui să testăm totul în detaliu și că măcar copiii ar trebui scutiți de mâncarea suspectată că ar fi contaminată.

Credeți că media a neglijat să vorbească despre efectele radiațiilor?

E clar că nu se concentrează deloc pe asta. Cred că presa japoneză ia partea câtorva oameni influenți. Cred că e responsabilitatea guvernului să ajute pacienții, dar nu face asta.

Credeți că publicul japonez e suficient de preocupat de riscurile radiațiilor?

Oamenii care trăiesc în estul Japoniei sunt clar îngrijorați din această cauză și încearcă să ignore pericolele radioactivității. Evită să ia problema în serios. Oamenii din vestul Japoniei sunt mai raționali și mulți dintre ei îi ajută pe cei din est să emigreze de acolo.

Care credeți că ar fi cel mai bun plan pentru locuitorii Japoniei?

Mă gândesc la zona din jurul orașului Tokyo. Îmi fac griji pentru copii, pentru părinții lor și pentru copiii care se vor naște în viitor. Vreau ca pacienții să se mute într-un loc mai sigur, dar majoritatea oamenilor nu vor să plece. Recomand călduros tuturor care locuiesc în zonă să plece într-un loc mai sigur măcar o lună-două pe an. Încurajez pe toată lumea care locuiește în Tokyo să-și facă teste de sânge cât mai frecvent posibil. Între timp, nu pot face nimic în afară de a susține pacienții la scară mică, într-un sector privat.

Traducere: Oana Maria Zaharia