Animalele au cele mai dubioase obiceiuri de împerechere

Natura e plină de tactici de seducţie, de la nimfomania diplomatică la cimpanzeii bonobo, la libidoul inexistent la urşii panda. Dar ştiai asta deja. Am făcut o selecţie cu cele mai dubioase ritualuri, ca să înţelegi că viaţa şi natura sunt mult mai dubioase decât ar vrea duhovnicul tău să crezi.

O să începem lista în forţă, cu canibalismul sexual, echivalentul death metal al ritualurilor de împerechere. Obiceiul ăsta este comun la păianjeni şi la călugăriţe şi implică faptul că femela consumă masculul înainte, în timpul sau după copulaţie. De obicei, scopul este să producă nutrienţi pentru urmaşi, dar există tot felul de variaţiuni ale ritualului. De exemplu, există cazuri în care femelele mint masculii în legătură cu intenţiile lor macabre.

Deşi femelele sunt, de obicei, canibalele sexuale, unii masculi din specia păienjenilor lup au devorat femele mai vârstnice din aceeaşi specie, pentru că-şi pierduseră capacitatea de reproducere. Tineretul zilelor noastre nu mai are respect pentru bătrâni, nici în cazul păienjenilor lup.

De fapt, canibalismul sexual nu e singurul obicei în care sexul şi moartea se îmbină inextricabil. Şoricelul marsupial antechinus a ajuns la o viaţă sexuală bombastică, în care masculii se împerechează o singură dată în viaţă, dar trag tare în perioada aia. Ei fac sex cu orice femelă din jur timp de câteva săptămâni, iar fiecare partidă de sex durează 14 ore.

Această abordare de reproducere big bang este atât de intensivă, încât masculii se dezintegrează până la final şi pier de la epuizare. Este echivalentul natural al morţii prin sex din Futurama.

E o parabolă bizară în Malleus Maleficarum, ghidul dement de persecuţie a vrăjitoarelor, în care se vorbeştede penisuri extirpate care se cuibăresc împreună sub farmece. Nu ştiu din ce fantezie patriarhală a ieşit toată chestia aia, dar se pare că penisurile detaşabile nu sunt ceva atât de rar în natură.

Păianjenii viespe masculi, de exemplu, sunt cunoscuţi pentru că se castrează singuri în timpul sexului, ca să astupe genitalele femelei, ca să nu atenteze alţi masculi la ea. Organele genitale ale albinelor explodează la propriu în interiorul femelei, de unde şi termenul de „suicid sexual". E o metodă riscantă să fii sigur de paternitatea copiilor tăi, dar merge şi mai multe specii folosesc astfel de „ dopuri de împerechere"

Cel mai impresionant membru detaşabil aparţine speciei de caracatiţă Argonauta argo. Se dezvoltă sub ochiul caracatiţei şi explodează, la fel cum a explodat Atena din capul lui Zeus, ceea ce duce la moartea ei. Apoi înoată de capul lui, până se agaţă de femelă şi-i fertilizează ovulele. Ciudat? Da. Înspăimântător? Evident. Mişto? Un pic.

Sunt multe de iubit la peştele-undiţar: aspectul lui monstruos, momeala lui bioluminescentă, habitatul lui extraterestru, de pe fundul mării. Dar cel mai dubios lucru la aceşti peşti e viaţa lor sexuală, care se bazează pe dimorfismul sexual extrem. Peştele-undiţar mascul este atât de mic în comparaţie cu femelele încât savanţii au crezut că sunt nişte paraziţi, timp de decenii, iar într-un fel chiar sunt.

Obiceiurile sexuale ale peştelui-undiţar.Credit:NatGeoWild/YouTube

Uite cum stă treaba la ei: masculul undiţar urmează o dâră de feromoni lăsată de femelă şi, când o găseşte, muşcă din ea şi rămâne agăţat de carnea ei. Apoi, masculul se topeşte lent în corpul ei, se conectează la vasele ei sanguine şi lasă organele sale să i se atrofieze. Practic, devine un buzunar de spermă, un fel de încarnare a melodiei „2 Become 1" de la Spice Girls. E dubios ca dracul, dar se potriveşte perfect animalelor ăstora ciudate.

De partea celaltă a codependenţei romantice a peştilor-undiţari, se află „inseminarea traumatică", o practică la fel de dubioasă pe cât îţi imaginezi. E exemplificată cel mai bine prin filmul de groază care are loc între ploşniţe: un mascul trage în ţeapă o femelă cu membrul său de iubire letală, apoi ejaculează în rănile ei.

Procesul este foarte vătămător pentru femelă, un fapt care a creat o dezbatere între biologi, care nu înţeleg de ce ploşniţele masculine sunt nişte demoni ai sexului.

Din păcate, masculii de ploşniţă nu-s singurii amanţi psihotici din natură. Ţânţarii de apă au o tehnică de seducţie foarte coioasă, în care atrag femelele prin salturi pe suprafaţa apei. Acţiunile absurde ale masculului intimidează femeia să se culce cu el rapid, altfel riscă să ajungă în burta unui peşte.

Singurul lucru mai înspăimântător decât masculii sadici de mai sus este ce ar face, dacă ar lucra împreună. Un număr deranjant de mare de specii folosesc o mentalitate de haită când vine vorba de procreere, iar multe dintre ele sunt favorite ale publicului, precum delfini, foci şi raţe.

O să mă axez pe raţe aici, pentru că sunt cele mai perverse la capitolul ăsta. Răţoii sunt atât de violenţi sexual încât raţele au evoluat nişte vagine în formă de tirbuşon, ca să evite să fie fertilizate de cei mai agresivi dintre ei. Ritualul odios numit „viol în zbor" implică mai mulţi răţoi care fac poştă o femelă şi o ciugulesc până face sex cu ei sau moare.

Răţoii se agresează sexual şi unii pe alţii şi copulează şi cu hoiturile răţoilor morţi. Faptul că această pasăre pastorală şi liniştită a dezvoltat un ritual de reproducere atât de pervers este una dintre cele mai mari glume ale naturii.

După ce-am vorbit de violuri în zbor şi inseminare traumatică, e vremea pentru un ritual de împerechere romantic. Tot dubios e, dar măcar nu-i deprimant. Păduchii roşii sunt celebri, după ce-au fost imortalizaţi de The Oatmeal.

La fel ca păsările grădinar cu inclinaţiile lor artistice, păduchii roşii îşi fac reclamă la libido prin construirea unor cuiburi, numite „grădini ale iubirii" de către biologi. Este un cuib superb decorat şi susţinut de sperma masculului. Dacă o femelă este impresionat de el, va merge acasă cu el şi să se impregneze singură de mobila acoperită de spermă din jur.

Dacă un păduche rival descoperea grădina, o distrugea, apoi ejacula peste ea, ca femeile care veneau acolo să fie impregnate de sperma lui. Se pare că nici măcar o specie de insecte sufletiste precum păduchii roşii nu duce lipsă de jegoşi.

De ce să te limitezi la grădinile de spermă? Sigur asta se întreba mama natură când a creat mai multe specii care se folosesc de fluidele corporale ca preludiu.

Papagalii amazonieni îşi arată afecţiune vomitând în gura perechii lor. Masculii de girafă flirtează prin ingerare unei cantităţi mici de urină de la femelă, ceea ce le ajută să vadă dacă au intrat în călduri. La airici, masculul urinează pe femelă, înainte să treacă la treabă.

Dar, când vine vorba de scatofilie, niciun animal nu bate hipopotamul. Într-o mişcare numită „elicopterul de fecale" sau „explozia fundului de hipopotam", masculii îşi rotesc coada şi aruncă atât urină, cât şi fecale-n jur, ca să avertizeze alţi masculi că trebuie să se ferească de teritoriul lor, dar şi să atragă femelele. Când vine vorba de alegerea unei perechi, nimic nu excită mai mult femelele hipopotam ca un armăsar care catapultează căcat.

Hipopotamii se răhăţesc unii pe feţelealtora. CreditDeborah Durand/YouTube

Animalele hermafrodite nu numai că trebuie să atragă alte animale, dar trebuie să decidă şi ce gen vor să aibă, după ce şi-au găsit perechea. Viermii laţi rezolvă dilema asta printr-un ritual numit „duelul depenisuri", care este fix ceea ce crezi că este (şi se petrece şi la cimpanzeii bonobo din alte motive).

Fiecare vierme lat are două penisuri, pe care le foloseşte ca să penetreze pielea rivalului sau amantului, ca să-l insemineze. Primul care nimerește unde trebuie devine tatăl, în tura aia. E ciudat, dar unii viermi laţi experimentează ambele sexe de-a lungul vieţii.

Interesant e că relaţiile homosexuale au loc şi-n regnul animal. Şopârla teiidae sfidează convenţiile prin populaţii întregi de femele, ca-n Jurassic Park. Deşi se reproduc asexual, femelele simulează ritualurile de împerechere unele cu altele, şi schimbă rolurile sexuale între ele. Încă se dezbate dacă mimarea actului sexual ajută la fertilitatea şopârlelor sau pur şi simplu aşa se distrează ele.

După cum scria Gian Volpicelli acum câteva luni, unele animale nu se mulţumesc doar cu sexul cu animale din specia lor şi încearcă să copuleze cu orice au în jur. Unii elefanţi au încercat să călărească rinoceri, iar delfinii încearcă să molesteze orice, inclusiv oamenii. Focile violează pinguinii, iar marmotele violează focile.

Aceste combinaţii tulburătoare au dus la termeni precum „împerechere eronată" sau „interferenţe reproductive", care-s destul de răspândite în natură. De exemplu, majoritatea oamenilor de descendenţă europeană au urme de împerechere interspecială în ADN, o mică amintire din relaţiile noastre cu omul de Neanderthal, care au avut loc acum 54 000 de ani. Nici măcăr oamenii nu sunt imuni la fornicarea interspecială (iar aici nici nu vorbim de zoofili)

Pe scurt, viaţa pe Terra a dus la tot felul de perversiuni fascinante, de la unele adorabile, la unele oripilante. E cazul să-ţi dai seama dacă eşti un romantic precum păduchele roşu, un bagabont nimfoman precum antechinus sau un parazit dubios, precum peştele-undiţar.

Dar orice ai face, să nu fii un răţoi.

Traducere: Adrian Puha

Citeşte mai multe despre obiceiurile sexuale ale animalelor:
Penisurile de animale sunt super ciudate Am luat afrodiziace aurii, făcute din animale pe cale de dispariţie Animalele pot accepta să facă sex cu oamenii, susţine tipul acuzat că deţine un bordel dezoofilie