FYI.

This story is over 5 years old.

lesii alcoolice experimentale

Zâna Verde nu te pierde

Zâna Verde e o leşie alcoolică pe bază de absint care mă face să le bat vecinilor cu ciocanu-n balcon.
17.5.13

Sunt sigur c-ai auzit poveştile alea despre absint în care pictorii francezi se spărgeau pe opiu în timp ce turnau tăria asta ultra-fină peste un cub de zahăr aflat pe o sită de argint. Pe urmă înnebuneau şi-şi tăiau urechile. Sau doar ai văzut faza aia din Eurotrip, în care după ce-au băut puţină licoare verzuie au ajuns să se lingă frate cu soră. Dar când ai luat un shot printr-un club, te-a lăsat complet rece. Pentru că la noi în baruri nu prea ţi se dă absint pe bune, ci o imitaţie grecească ieftină. Originea absintului vine din Elveția, dar poveștile cu el sunt mereu din Franța. De curând am primit cadou o sticluţă de absint franțuzească, aşa că am preparat o leşie alcoolică experimentală cu ea, ca să văd şi eu Zâna Verde.

Deşi Zâna Verde e de obicei o metaforă pentru halucinaţiile pe care ar trebui să le provoace absintul, eu am descoperit şi o reţetă de cocktail destul de bună cu acelaşi nume. Ca s-o faci îţi trebuie Absint (preferabil d-ăla bun), un ou, nişte biter, vermut sau Aperol şi apă plată.

Separă albuşul şi aruncă gălbenuşul la budă, dacă n-ai chef să-ţi faci o omletă la absint. Dacă ai blender aruncă-l în blender, dacă nu amestecă-l cu bătătorul de ouă al bunicii sau cu mixerul într-un vas. Adaugă şi puţin zahăr la compoziţie, că merge cu stilul tradiţional al băuturii.

Aruncă nişte gheaţă în blender sau, dacă eşti ca mine și moldovenii care locuiesc sub tine ţi-au tăiat bradul secular din faţa casei ca nişte cocalari purulenţi, ăsta e un pretext bun să înveţi cum să spargi gheaţă cu ciocanul deasupra balconului lor, la şase dimineaţa.

Toarnă cam un shot de absint şi unul de apă. Absintul francez e mult mai cleios, greoi şi concentrat ca ăla care se găseşte la noi, aşa că apa îl mai drege un pic.

Bagă gheaţa tocată, shoturile şi spuma de albuş în acelaşi recipient şi amestecă-le până se uniformizează.

Adaugă un strop de biter. Ideea e ca amăruiul ăla să mai elimine un pic din dulceaţa aia intoxicantă a absintului, dar nu pune prea mult.

Aşteaptă să se separe spuma de albuş de restul compoziţiei şi delectează-te cu o băutură bună de-ţi baţi copiii pentru ea, un pic şi mai fină în combinaţia asta. Sau doar a fost absintul extrem de bun, dar nu mă lasă orgoliul să zic că nu i-am făcut eu ceva prin combinaţia asta.

După ce ai băut compoziţia principală, rămâi cu un pahar de frişcă de absint pe care o poţi mânca cu linguriţa ca pe un fel de mousse etilic delicios.

După ce te ia senzaţia aia plăcută de căldură de la băutură, mai sparge nişte gheaţă deasupra balconului vecinilor. Dă-i în mă-sa, că merită. Iar dacă te întreabă de ce, spune-le că te-a pus Zâna Verde s-o faci.

Încearcă şi alte leşii alcoolice experimentale.