Publicitate
Acest articol are mai mult de cinci ani de la publicare.
High hui

Doctorii din Columbia Britanică dau heroină cu reţetă

În Canada politicienii conservatori vor să le ia dependenţilor de heroină ultima şansă la viaţă.

de Dave Dean
21 Octombrie 2013, 1:49pm


Heroina a fost și este un drog popular. via WikiCommons

Regiunea Columbia Britanică (BC), din Canada, a avut o problemă cu heroina de ani de zile. Statisticile sunt destul de rare, dar în 2008, un fost consumator a descris folosirea drogului din provincie ca pe o „epidemie”, iar un reportaj BBC din 2010 numeşte Vancouver, cel mai mare oraș al BC-ului, „Centrul de Droguri al Americii de Nord”. Dar a apărut o strategie nouă în lupta împotriva dependenței care vine la pachet cu multe probleme sociale: doctorii ar trebuie să dea dependenţilor de heroină drogurile de care au nevoie ca să poată lua drogul fără să recurgă la violenţă. Studiile au arătat că abordarea asta poate ajuta mulți consumatori de durată, dar guvernul canadian vrea s-o elimine.

Măsura heroinei cu reţetă e aplicată în câteva țări europene, inclusiv Elveția, Germania, Danemarca și Olanda şi era cazul demult să fie aplicată și în America de Nord. Primul studiu canadian care a testat eficiența dării de heroină dependenților sub supravegherea doctorilor a fost Inițiativa Nord Americană de Medicație cu Opiate (NAOMI), care a început în 2005. Au fost recrutaţi 251 de dependenți în Vancouver și Montreal, care au eşuat în încercările lor de a se lăsa. Unui grup de control i-a fost dată metadonă, care e prescrisă în general dependenților de heroină, ca să poată ieși de pe drogurile tari.

Rezultatele, publicate în Jurnalul Medical New England în 2009, au arătat că heroina injectabilă, cunoscută în limbaj medical ca diacetilmorfină, a fost un tratament mult mai eficient decât metadona pentru a-i scoate pe consumatori din cercul vicios și scump al infracţiunilor, infecției, supradozelor și vizitelor la spital, lucruri care au devenit un stil de viaţă pentru cei cu depedenţă serioasă îndelungată. Spre deosebire de cei care foloseau metadonă pentru a scapa de heroină, participanții au folosit droguri luate de pe stradă mai rar, au comis mai puține infracţiuni și au fost angajați mai des, mai conectați cu familiile lor și pur şi simplu mai fericiți. O analiză de „cost al bolii” din 2000 a descoperit că numai câțiva indivizi dependenți pot păgubi societatea cu peste 43,000 de dolari pe an, așa că eliminarea dependenților de pe străzi și transformarea lor în membri productivi ai societății e bună pentru toată Canada.

Dave Murray a participat la studiu și a  descoperit Asociația Pacienților NAOMI în 2011. Dar în 2005 avea vreo 50 de ani și părea dependent pe viață.

„Locuiesc în centrul zonei estice a Vancouverului, într-o cameră single de hotel, am rămas fără noroc și am rămas fără nimic”, mi-a spus el la telefon. „Fac trafic de droguri și diverse infracţiuni ca să-mi susțin obiceiul. Fac diverse chestii oribile despre care nici nu vreau să vorbesc. Descriu deseori dependența ca și cum ți-ai imagina un câine care aleargă după coada lui, în cerc, iar şi iar apoi adoarme într-un final. Și apoi se trezește și revine la urmăritul cozii. Ăsta e stresul dependenței. Asta e viața unui dependent.”

Dave a spus că prima oară când a încercat să se lase a fost în 1971, în Montreal, unde i-a fost prescrisă prima oară metadonă. De-a lungul următoarelor trei decenii, a încercat să se lase iar și iar, dar cum scopul final al abstinenței părea imposibil de atins, a ajuns iar pe droguri grele.

Regularitatea oferită de studiul NAOMI a fost ceea ce a început să-i stabilizeze viața lui Dave. Stresul urmăririi propriei cozi a fost eliminat și a fost ca o greutate ridicată. „Mi-a limpezit creierul, mi-a dat o șansă”, a spus. Timp de un an Dave și-a primit doza de dimineață, prânz și seară sub supravegherea unui personal medical, iar regularitatea l-a lăsat să se concentreze pe alte chestii. Dar când experimentul s-a terminat, singura opțiune a lui Dave a fost să revină pe metadonă.

„Metadona trebuia să fie drogul la care să fi renunţat, când am intrat în program în primul rând!”, mi-a spus. „Deci era chiar o dilemă pentru unii oameni, iar în cazul meu, am trecut prin program și n-am vrut să mă apuc iar de ea.”

Așa că s-a întors la stilul de viață obişnuit al unui dependent de droguri grele: heroină, tratament, heroină, mai multe încercări de lăsare, heroină.  Evident, abia mai rezista. Dar de-a lungul luptei lui, tot se întâlnea cu oameni din NAOMI prin cartier. Erau confuzi și nervoși. De ce n-au putut continua tratamentul când, în mod evident, funcționa?

„Numai gândul că [guvernul] a cheltuit trei milioane de dolari [canadieni] pe studiul NAOMI și apoi n-am făcut nimic cu informața asta, a început să mă scoată din sărite”, a spus. „Dacă noi chiar o să ne lăsăm, avem nevoie de o strategie de eliberare. Iar să ai atâtea  rezultatele pozitive și apoi să nu faci nimic pentru nimen e imoral și greșit.”

În 2011, Providence Health Care, ONG-ul responsabil pentru NAOMI, a primit aprobarea din ăartea guvernului pentru un al doilea studiu. Acesta se numeşte SALOME, e similar cu NAOMI, diferența fiind că în loc să compare eficiența heroinei și a metadonei, scopul este să stabilească dacă hidromorfona, un analgezic legal, e un tratament la fel de folositor ca heroina.


Reprezentanții programului SALOME discutând diversele beneficii pentru Vancouver

Când participanții părăsesc studiul, totuși, se lovesc de aceeași problemă de care Dave și ceilalți s-au lovit în 2008. Dacă şi-au ordonat viețile, cât erau pe heroină cu reţetă, ce ar trebui să facă când tratamentul nu mai este disponibil pentru ei?

După luni și ani de lobbying din partea doctorilor și avocaților, Health Canada, departamentul guvernamental responsabil pentru sănătatea publică, și-a dat, în sfârșit, acordul pentru a-i lăsa pe 16 dependenți, cei care efectiv nu s-au putut lăsa de drog, să continue heroina prescrisă. Decizia cade sub jurisdicţia Programului de Acces Special din Canada, care „le dă voie practicanților să solicite acces la droguri care nu sunt disponibile spre vânzare în Canada” când pacienții au „condiții grave” și când tratamentele convenționale au eșuat, sunt necorespunzătoare sau nu sunt disponibile”.

Deși decizia guvernului e bazată pe dovezi medicale concrete, actualul guvern conservator a respins decizia. Rona Ambrose, ministrul Sănătății, a spus într-un comunicat de presă că „Această decizie e opusă direct politicii anti-drog a guvernului și contravine spiritului și intenției Programului de Acces Special. Voi lua atitudine imediată pentru a mă asigura că asta nu se va mai întâmpla.”

Partidul Conservator a lansat şi o petiție care reflectă poziția lor brutală şi fermă asupra drogurilor. În esenţă ei spun: „cui îi pasă că heroina dată cu reţetă are potențialul de a îmbunătăți vieți, cel mai important lucru este că heroina e malefică și că dependenții ar trebui să fie tratați ca niște criminali.”

„Am fost șocat să aflu azi că Health Canada a aprobat aplicația de a da heroină dependenților, împotriva dorințelor guvernului ales”, spune petiția, înainte să intre într-o campanie panicantă agresivă. „Dacă NDP-ul sau liberalii sunt aleși în 2015, poți paria că vor face programul ăsta de heroină-pentru-dependenți permanent.” Oponenții noştri sunt partidele pentru drogați!

Firește că atitudinea asta nu-i ceva nou. În 2008, guvernul federal a încercat să închidă singurul loc sigur de injectare din țară, deși acel efort a eșuat datorită deciziei Curții Supreme.

Scott Bernstein, un avocat de la Pivot Legal Society care lucra în numele SALOME pentru a primi aprobarea Health Canada pentru heroina cu reţetă, e gata de ceartă dacă Conservatorii încercă să închidă programul.

„Sunt interesat să vad dacă încearcă, dar am contesta asta legal”, mi-a spus. „Nu se va întâmpla nimic fără ca noi să mergem acolo, să ne asiguram că drepturile clienților noştri sunt protejate și că politicile nu sunt stigmatizate în legătură cu consumatorii.”

Cum Dave Murray poate atesta, deși e o strategie controversată să le dai heroină dependenților, în anumite cazuri merge mai bine decât orice altceva. Mai ales că dacă îi prescrii cuiva heroină și i-o dai într-un mediu sigur și legal pentru un an, apoi îi iei acea stabilitate brusc când un studiu se încheie e pur și simplu crud.

„Dacă o să tragi pe cineva dintr-o prăpastie, nu-l tragi pe jumate și apoi îi lași să se descurce pe cont propriu”, a spus. „Trebuie să-l scoți de-acolo și să îl ajuți pe bune, și vei fi uimit cât de descurcăreţi sunt oamenii ăștia. Adică, gândește-te cum ar fi să trebuiască să te duci să scoți o sută sau două sute de dolari în fiecare zi, fără un loc de muncă. Ar trebui să fii un personaj foarte descurcăreţ. Dacă poți să le indici altă direcție în care să-și folosească resursele, pentru a deveni de succes în alt domeniu, altul decât să faci rost de bani pentru a-ți cumpăra heroină zilnic, cred că ai fi uimit de cât de departe pot ajunge niște oameni, dacă le dai o mână de ajutor.”

Urmărește-l pe Dave pe Twitter: @ddner

Traducere: Irene Teodor

Citește și:
Fotograful Tony Fouhse a colaborat cu o dependentă de heroină
Nouă luni cu un dependent de heroină
Mi-am vândut chiloții purtați pentru heroină