Rimaru vrea să salveze rap-ul românesc cu rime alese și lecții pentru viitor

A revenit cu o piesă nouă, „Ține-te de ea”, în care „scuipă” peste un beat creat de Chill Brothers și stârnește nostalgii prin ritm și flow.

|
aug. 15 2014, 8:46am

Semnificația acronimului RACLA s-a modificat în timp, dar de fiecare dată a contextualizat materialul audio aferent. Pe primul album (Rap-sodia Efectului Defectului, 1995) însemna Rapperi Albi Concep Legal Avertismente, pe Incursiune în Real (1996, album nelansat) însemnă Rugăciunea Agoniei Conduce Legea Anarhiei, pe Cei Care Te Calcă Pe Cap (1997) însemnă Ragga Asalt Contra Lucidei Arte, iar de la Rimedebine (1998) încoace inseamna Rime Alese Care Lovesc Adânc.

Rimaru este unul dintre cei mai longevivi și apreciați rapperi din România. În urmă cu mai bine de 20 de ani a înființat R.A.C.L.A., care a stat în fruntea top-urilor în perioada de glorie a hip-hop-ului autohton din anii 90. După o pauză de șapte ani, a revenit cu o piesă nouă, Ține-te de ea, în care „scuipă” peste un beat creat de Chill Brothers și stârnește nostalgii prin ritm și flow. Piesa sună exact cum o descrie el în versuri: „muzică de dat din cap, nu din buci, coaie.”

În timpul ăsta nu a stat însă degeaba. A lucrat în mai multe companii de advertising, iar pe plan muzical a colaborat cu Cumicu (NiciodatăDin Plăcere), Raku (Hip-hop Didactic), Deliric1 (Cox) și DOC (Poliția Rap) de la CTC și a cântat live la Train Delivery (cu Norzeatic și Vlad Dobrescu) și în deschidere la Afrika Bambaataa (cu Fu și DJ Dash).

Echipa care a lucrat la Ține-te de ea este formată din Cristi Șerban și Ciprian Lemnaru de la Chill Brothers (pentru muzică), Alex Gâlmeanu și Ionuț Popescu de la The Cell (foto-video, montaj, post-producție, efecte speciale), prietenii și colegii Dragoș Ometita și Vlad Giogu de la Saatchi & Saatchi (regie și concept).

Acum a revenit cu o nouă echipă care lucreză constant la proiect. În trecut, RACLA nu a a avut nici clipuri cu buget mare, nici prieteni cu regizori, nici oameni dedicați care să stea aproape două săptămâni la montajul unui clip și nici un plan de marketing bine ticluit. Revenirea e o campanie gândită după toate regulile comunicării, cu target-uri bine stabilite, menite să aducă trupa legendară în 2014.

Cu așa echipă și planuri mari în spate, i-am scris lui Rimaru ca să văd cum s-a împăcat cu trecutul și ce l-a determinat să relanseze RACLA. M-a asigurat cu un citat din Pulp Fiction, deci sigur e hotărât.

VICE: Salut Rimaru, cum e să fii last-man-standing în R.A.C.L.A?
Rimaru: Destul de corect când ai fost și first-man-standing. Dar n-aș privi treaba asta ca pe un ultim zvâcnet al lui Jason Voorhees, e mai degrabă un fresh start.

De ce tocmai acum?
Pentru că în ultimii ani s-au tot aliniat planete și au tot dispărut sateliți și s-a tot făcut muzică și nu bună. În prezent e mult mai ușor să faci rap. Sau muzică în general. Datorită tehnologiei, acum faci o piesă de calitate și-i dai drumul la public într-un timp foarte scurt. S-a modificat proporțional și viteza cu care sari de la no name la big kahuna. Și cantitatea a crescut exponențial. Se face foarte mult rap și asta e bine. Se și cântă mult, iar asta e și mai bine, pentru ca artiștii trăiesc din cântări. Dar cel mai important e că brandurile își doresc asocierea cu artiști rap. Dacă trendul continuă, va fi și mai bine în viitor. Plus că n-am fost niciodată genul care să oftez nostalgic: „Bă, ce doge eram și ce shibe am ajuns”.

Dar tu ce gen ești?
Pe scurt, treaba e cam așa: muzica e bună sau proastă, iar RACLA se ocupă cu aia bună. Pe lung, încerc să fiu un „așa da” printre „așa nu”-uri. Nu mi-a ieșit întotdeauna. De multe ori am fost un hell no, dar de fiecare dată mi-am propus ca tura următoare să fiu fuck yeah, ceea ce este un „așa da”. Ar mai fi ideea de „așa și așa”. Mă sperie ce aud la radio. În top trei radiouri pe București e același playlist. Nu că lipsește calitatea, care e subiectivă și fiecare are dreptul să asculte ce vrea, dar nu există diversitate.

Acum parcă toți se înțeleg între ei și colaborează fără număr și fără dramă în afara studioului.
Drama este că s-a schimbat disponibilitatea de a ajunge la bani cu orice preț și sacrificiu. Sunt piese pe radio în care mesajul „vreau să fac foarte mulți bani din chestia asta, acum” este atât de clar, încât ar putea să-l cânte pe refren. Aproape că nu mai e nicio piesă în care să n-apară cuvântul feat. Toată lumea colaborează cu toată lumea, se poartă fuziunile, influențele, remake-urile, remix-urile, proiectele colaborative. Ar fi ok, dacă artiștii ar avea un sound al lor ușor identificabil.

De-asta RACLA a colaborat cu o trupă din alt stil de abia la al treilea album?
Da, după patru ani de cântat exclusiv hip hop și colaborat doar cu alte nume din hip hop, în special fostele trupe din Sindicatul RANs, am scos piesa Anarhia cu Cargo. Toată lumea știa cum sună Cargo și cum sună RACLA. Fuziunea de stiluri a fost binevenită, a adus valoare adăugată ambelor trupe, iar pentru România a fost primul fusion rock/hip hop la nivel înalt. Acum toți sună la fel – și atunci feat-urile mi se par inutile ca sound, dar foarte probabil sunt utile ca imagine.           

Mulți  trupe din vremea aia au renunțat la muzică, alții s-au reprofilat pe alt stil. De ce crezi că nu au rezistat până azi?
Pur și simplu oamenii cresc, știicezic? Se angajează, se căsătoresc, fac copii și rate la bancă… d-astea. Hip hop-ul în România a fost un gen cu dizabilități. Nășit de un grup de oameni inimoși, hrănit cu pasiuni și renunțări, crescut cu sacrificii. Și când bagabontu a făcut vârsta legală, a șters-o de-acasă și s-a făcut dansator la bară. Părinții îndurerați și-au șters o lacrimă, unii i-au pus cruce și l-au scos din cartea de imobil, iar alții s-au apucat să crească alte orătanii.

Rap-ul a făcut parte la un moment dat din mainstream-ul muzical româneasc. În prezent avem doar câteva colaborări între rapperi cu artiști pop consacrați. Crezi ar putea rap-ul să revină la succesul pe care l-a avut în anii 90?
E mainstream și acum, dar se verifică adevărul că e mai greu să te menții decât să ajungi în top; și atunci încerci să te menții cu orice preț. Repet, nu e ok să auzi la radio aceeași piesă de dimineața până seara. O poveste de dragoste, ce nasol, ce-o să plângem, el răpăie trist, ea fredonează un refren obosit, ura și la gară. Au trecut 15 ani de la Nu mă uita, mai umblăm și noi la rețete? Secondo tempo, chiar cred că rap-ul va reveni la ce a fost și o să mă țin personal (și) de asta. So „You ain't got no problem, Jules. I'm on the motherfucker."

Cum viitorul hip-hop-ului depinde de toți care-l fac, îl ascultă și îl trăiesc, Rimaru a întrebat pe paginile de facebook RACLA Oficial și Rimaru „Încotro?”

Tu cu cine ți-ai dori să colaborezi dintre rapperii actuali?
Colaborările ar trebui să fie ultimul lucru în procesul creativ al unei piese. Nu „dar vai, ce cotă de piață are X, ia să-i propun un colabo, poate mă saltă”. Totul ar trebui să pornească de la o idee care să impună un anumit sound, dat de un anumit instrumental, o anumită tonalitate a vocii și un flow care livrează un mesaj ce redă cât mai plastic ideea inițială. Problema colaborării ar trebui să se pună când un alt artist este capabil să aducă și mai multă valoare adăugată. În condițiile astea, oricând voi simți nevoia unei colaborări, o voi solicita.

Care-i povestea noii piese, Ține-te de ea?
Piesa și-a propus să fie doar un I’m back, muthafuckaz. Dar a intrat pe radio, se gasește pe mai toate platformele de streaming digital, a ajuns la mult mai multă lume decât mă așteptam. Ca sound, ideea a fost să formeze o punte între trecutul și viitorul R.A.C.L.A. - versurile și flowul sunt destul de clasice, în timp ce instrumentalul sună actual.

Versurile sunt foarte încurajatoare pentru alți rapperi. De ce mesajul ăsta pozitiv?
Mesajul de a te ține de ceea ce te face să „ticăi” este universal și exprimat în diferite forme de o mulțime de oameni, de la Hemingway la Steve Jobs. Eu n-am făcut decât să-l ilustrez în mod particular prin cele patru elemente ale culturii hip hop – MC-ul, DJ-ul, breakdancer-ul și graffer-ul -, personificate în procesul ascensiunii lor. E o piesă-manifest pentru orice individ care se dedică unei pasiuni.

Crezi că e important ca un rapper să aibă imaginea aia de om periculos pentru a fi mai atractiv pentru public? Fie ea și doar un simulacru.
Fiecare trupă sau rapper sau artist în general trebuie să aibă o imagine pe care să și-o construiască și la care să lucreze continuu. El și staff-ul său, care ar trebui să aibă competențe ceva mai mari decât piaristele și expertele în social media de la casele de discuri. Să fii atractiv pentru public înseamnă ca oamenii să se regăsească în ce faci și ce spui, să simtă acea emoție (de preferat pozitivă) care îi face să rezoneze cu tine. Dacă vrei să te dai Gigi Duru pentru ca puberii să se dea Gigei Aproapelafeldeduri prin faptul că te asculta, so be it. Dar fii pregătit și să practici ce predici, altfel… orice laș poate s-apese pe caps lock / orice paradă de bravadă se dubleaza cu block.

Ce urmează pentru RACLA?
Este aproape gata următoarea piesă. Lucrez în paralel și la alte mijloace de promovare pentru RACLA. Fiecare piesa va avea un videoclip, ceea ce-mi oferă luxul să le tratez ca pe filme de foarte scurt metraj – cu avantajul că imaginea permite decodificări suplimentare sunetului și dacă asculți doar piesa poți întelege povestea doar pe jumate. Cu alte cuvinte, începând cu 2014, piesele RACLA sunt coloane sonore ale unor filme ale căror scenarii se scriu simultan cu piesele, iar mesajul final este cel care-ți rămâne în cap atunci când se aprinde lumina și ieși din sală.

Urmărește-l pe Rimaru pe pagina sa de facebook și pe pagina RACLA.

Mai citește despre hip-hop-ul românesc

Hip hop creştin românesc: un ghid pentru curioşi şi plictisiţi

Ce cred bunicii despre hip-hop-ul românesc

Hip-hop de pe vremea când Cheloo avea păr

Mai multe de la VICE
Site-uri VICE