La începutul lui septembrie, am mers în Gaza ca să investighez trauma copiilor din zonă și munca depusă de organizațiile de caritate ca Hope and Play și partenerii lor locali, Institutul Canaan. Călătoria asta m-a dus mai mult în zonele rezidențiale, și acolo am fost șocat să găsesc un nivel de distrugere pe care secretarul general Ban Ki Moon al Națiunilor Unite l-a numit „fără cuvinte."Operațiunea de protejare a Gazei de vara asta a rezultat în peste 2 000 de morți și mai mult de 11 000 de răniți. Toate astea amintesc că civilii inocenți sunt cei care pică mereu la mijlocul conflictelor.
Publicitate
Acest război de 51 de zile pare să fie cel mai rău dintre cele trei recente dintre Palestina și Israel. În Gaza, toate cartierele sunt la pământ și 18 000 de case au fost distruse, lăsând 108 000 de persoane pe străzi.Asta duce la o lipsă a siguranței în zonă, care oricum se află pe muchie de cuțit. Acasă e un loc prețios; acolo e atât de puțină siguranță și libertate, încât acasă reprezintă ceva mult mai puternic. Devine locul libertății și al calmului. Dacă un copil de șapte ani a trecut deja prin trei războaie, nevoia lui de avea un loc numit acasă e mai mare ca niciodată.Am vrut să fac o serie de imagini care să descrie distrugerea acestor case, într-un mod în care oamenii de peste tot din lume să-și formeze măcar o idee despre ce e acolo. Am pus accentul pe detaliile lucrurilor care au rămas, decât pe ceea ce a fost distrus: fragmente din viețile oameni umplute de cratere făcute de bombe în două dintre cele mai lovite de bombe cartiere. Un fier de călcat, un scaun de WC, jucării sau un pahar; am fotografiat lucruri care se găsesc de regulă în casă oriunde în lume, exact unde le-am găsit, fără să intervin în imagine.M-am simțit ciudat să-mi îndrept camera spre atâta distrugere. Multe dintre aceste case sunt acum morminte – am văzut oameni care căutau disperați sub dărâmături, încercând să găsească trupurile celor dragi îngropate dedesubt, chiar și la săptămâni distanță după ce bombardamentul a încetat.
Publicitate
Am întâlnit o familie care încerca să găsească o parte din cadourile de la nunta recentă a fratelui lor. Voiau să fie demni când mor și să aibă o înmormântare normală, dar a mai rămas puțină demnitate când tot ce ți-era drag a fost distrus și ce a mai rămas din casa ta e împrăștiat peste tot în oraș.D-aia încă mă simt ciudat când mă uit la pozele astea. Dar dacă nu eram invitat de familiile care căutau resturi, nu le-aș fi făcut. Și probabil că dacă nu m-aș fi simțit aiurea când m-am uitat la ele, cred că n-ar fi reușit să redea o imagine atât de bună a distrugerii, și până la urmă ăsta e și scopul.Traducere: Dana Alecu
