Clubul de noapte e un spațiu social unde oamenii, aduși laolaltă de un motiv, se simt atrași de alte persoane. Doi oameni, într-un spațiu închis, și care dezvoltă o atracție reciprocă prin conversație sau priviri pe furiș, ajung uneori să facă sex. Asta e știință.Așa că muzica din cluburi – fie house, drum and bass, gabber, breakcore, grime, R&B, indie sau orice altceva – e asociată involuntar cu sexul, sau mai realistic vorbind, cu căutarea și obținerea lui. Orice notă muzicală poate fi folosită cu șoaptele partidei de sex. Asta e și partea esențială, de fapt, ca să funcționeze, o melodie trebuie să dea un indiciu pentru ce urmează apoi, trebuie să-l facă clar fără să urle: „VREI SĂ NE-O TRAGEM?" Ceva ca Nuthin sau Freeki MF poate că nu sunt tocmai subtile, dar pregătesc terenul tocmai bine.
Publicitate
Din păcate, nu poți spune același lucru și pentru următoarele melodii, care, în diverse moduri, se luptă să delimiteze bariera între erotic și ciudat. Astea sunt cântecele care-ți taie cheful de orice.
THE HORRORIST – „ONE NIGHT IN NYC"
Povestea din melodie nu a avut loc niciodată pe ringul de dans; poate pentru că majoritatea clubberilor pastilați nu sunt în stare să urmărească un fir narativ până la capăt. Asta face ca melodia să fie o treabă și mai dubioasă. Auzită în club sună ca o bucată de muzică house, agitată, industrială și ușor grime, cu bâzâit înfricoșător și cu o porțiune cu versuri șoptite aproape în liniște deplină. Ascultată acasă, e o poveste despre un personaj care gonește prin întuneric, după ce a drogat o fată pe care o cară acasă cu un taxi. Muzica încetează. Ea întreabă, „Ce mi-ai dat?", la care el răspunde, „Ecstasy." Apoi naratorul spune aproape cu o plăcere perversă că „el i-a tras-o toată noaptea." Asta, aparent, e „just one night in New York City." Sper să nu ajung niciodată acolo.
LIL LOUIS – „FRENCH KISS"
Desigur că „French kiss" e un clasic, o realizare a unui rai tripat pe acid. În afară de faza în care ajunge să fie cel mai rușinos cântec înregistrat vreodată. Vezi, nu există nimic altceva pe pământ care să fie mai sexy decât „sexiness-ul". În cazul de față, el e reprezentat de Helen Flanagan, într-o ședință foto în bikini pentru FHM, Joey Essex pentru More, și oameni de 40 de ani, care cumpără panicați în ajunul crăciunului. Sexiness-ul e dezgustător. Lil Lous, care-i cere unui amic să simuleze un orgasm în cabină ar fi putut părea o idee bună la acel moment, dar acum sună ieftin, kitschos, strident și, să fiu sincer, rușinos. Exact ca viața mea sexuală.
Publicitate
BAM BAM – „WHERE'S YOUR CHILD?"
Poate că sunt atent de fel, dar conceptul de frică – acel sentiment pur, primitiv și în continuă dezvoltare, care te sfâșie ca o moarte necruțătoare – nu mă face să mă excit. Nu vreau să simt că mi-e frică atunci când am o erecție. Adică, mă simt așa, dar e mai mult nesiguranță decât teamă. Merge la unele persoane; cele care-și îndeasă portocale în gură în timp ce se masturbează, când cravata e fixată în jurul gâtului. Iar ăștia chiar cred că-s genul de oameni care se excită pe bune când ascultă muzica terifiantă a lui Bam Bam, cu efectul ei de distrugere, în căutarea extazului pur.
DJ ASSAULT – „ASS-N-TITTIES"
Îmi place DJ Assault, și cred că Dick By the Pound e o melodie chiar excitantă. Îmi place ideea de baraj de „pizde" ocazionale de care se lovește cineva când ascultă, să spunem, DJ Funk. Uneori e bine să ieși din coconul ușor frigid al muzicii tech-house nemțești și să te scufunzi în adâncurile mulțimii oribil de excitate de la Dance Mania. Problema cu „Ass-N-Titties" nu are vreo legătură cu „ass" sau cu „titties", ci cu partea când îi spune partenerei că trebuie să se spele bine înainte să se culce împreună. Acum, igiena genitală e o parte importantă dintr-o relație sexuală între adulți, înțeleg asta, dar nu vreau să-mi fac griji dacă m-am curățat acolo în dimineața în care sunt în club.
