FYI.

This story is over 5 years old.

Jurnal cu bere la bord – ziua a III-a şi a IV-a

Schimbările de comportament care apar în absenţa noţiunii timpului au început să se simtă. Dar parcă mai mult pe noi, cei de afară.
15.5.12

În calitate de reprezentant VICE la Experience Hotel, eu m-am ocupat de titanica muncă de a ține un jurnal despre ce s-a întâmplat. Zic muncă titanică deoarece am avut Grolsch la discreție, iar eu a trebuit să fac acrobații pe o linie îngustă între beție gravă și beție creativă. Prezint cu o mică întârziere ultimele două zile, pentru că acum au venit pozele.

Schimbările de comportament care apar în absența noțiunii timpului au început să se simtă. Se simt chiar foarte bine, dar parcă mai mult pe noi, cei de afară. Experimentaliștii dorm pe schimburi, participă la activități mișto, cântă la instrumente, dar niciunul dintre ei nu are timpul decalat cu mai mult de cinci ore.

Noi, pe de altă parte, avem programul făcut oarecum după al lor, deci ne culcăm în funcție de activitatea din casă. Astăzi m-am trezit cu capul în cealaltă parte a patului și habar n-aveam în ce secol eram.

Așa se scoală băieții veseli dimineața, seara sau în orice moment al zilei avem nevoie de ei. Eu sunt obișnuit cu atmosfera de stadion de la mine de acasă, în weekendurile când dă mama cu aspiratorul, tata înjură reparând ceva sau vecinii au sesiuni intensive de burghiu, dar sincer mă mir că cei din hotel n-au sărit la gâtul piticului cu goarna până acum.

Piticul Nea Coco, omul nostru din interior, s-a plictisit de atmosfera din cortul observatorilor și s-a băgat să schimbe vreo două mingi cu Cristi Neagoe. Din ce am văzut pe cameră, avea un șut de forehand destul de bun. Probleme erau doar cu servele scurte, lângă fileu, dar Cristi a fost fair-play și l-a jucat frumos, pe lung.

O trupă de teatru din București a jucat piesa „Ultima haltă în Paradis”, probabil pe cea mai ciudată scenă de până acum, și anume hotelul pierdut în atemporalitate. Experimentaliștii au fost foarte cuminți în timpul spectacolului, iar prezența a fost full.

Deși trupa lor încă nu are un nume, când i-am întrebat despre ei mi-au răspuns foarte detașat „Păi, în primul rând, suntem foarte talentați.” Să zicem că-i credem pe cuvânt…

Bobi Maltezeanu și Adrian Francisc au ținut apoi un workshop pe yoga acrobatică. În această poză, Bobi stă fără nicio jenă pe Adrian, ca și cum ar face o schemă cu skateboardul în aer.

Când ne-a explicat inițial despre cât de mișto e să faci yoga acrobatică împreună cu alt băiat, ni s-a părut cam gay. A trebuit să facă puțin pe ninja ca să ne convingă că yoga e de fapt adevărăciune.

La atelierul de pirogravură a fost meșter tot Bobi Maltezeanu. De această dată ne-a învățat cum să nu ne scoatem ochii cu uneltele de pirogravat, care sunt destul de fierbinți și de ascuțite. Toată lumea a încins lemnul în moduri artistice, dar lucrarea mea a fost parcă totuși mai cul.

Seara au luat din nou instrumentele și au început un jam session. Noi ne-am strans toți lângă camere, ca la concert. Mai aveam puțin și aprindeam și brichetele.

Unul dintre evenimentele neașteptate ale zilei a fost în mod clar playlistul pe care l-au cerut experimentaliștii. După un brainstorming aprig, au venit cu aceste melodii controversate. Printre artiști se numără Domnul Problemă, Andre, N&D și chiar Florin Salam.

Seara s-a terminat cu un workshop neoficial de trucuri cu cărți, pe care l-am ținut eu. Nivelul meu de experiență în domeniu este undeva sub cel al unui jucător de șeptică, dar având în vedere publicul beat, am fost zeu.

În a patra zi, experimentaliștii au ieșit din hotel pe la șapte seara, exact cum au intrat, adică legați la ochi. Primele lor cuvinte au fost „Wow… Aer curat, soare…” Au fost conduși de mânuță până pe o poiană din apropiere și după ce și-au dat jos ochelarii au început să zburde pe acolo în picioarele goale, admirând peisajul. Nici nu ziceai că au stat doar patru zile într-un hotel all-inclusive, ci semăna mai mult cu o liberare după cel puțin un an de carceră.

Ne-au mărturisit că a fost probabil cea mai tare experiență din viața lor, că la un moment dat nici n-au mai vrut să știe cât e ceasul și că a fost frumos să fie răsfățați ca niște copii de trei ani. Cred că au fost foarte fericiți când i-au lăsat să se schimbe în hainele lor, pentru că în poza de mai sus arată ca și cum ar fi la o ședință de training pentru zidari.

Mai spre dimineață s-a lăsat cu caterincă în fumoar, moderată foarte bine de Vlad Tăușance. Mugur Ciumăgeanu a fost asaltat de întrebări acide despre bugetul uriaș al experimentului, în condițiile foametei și sărăciei globale.

Inima din spatele lor făcea parte dintr-un vers foarte reprezentativ pentru generația de aur a manelelor, și anume „La inimă m-ai ars”, scris pe perete de Vlad Ursulean. Mai jos, alte opere ale lui Vlad, care a rămas probabil marcat de ce a văzut în timpul documentării pentru articolul despre incursiunea în tradiționalul țigănesc:

Jurnal cu bere la bord - Ziua I

Jurnal cu bere la bord - Ziua a II-a