Mâncare · Bucătărie românească și internațională

Poveștile vegetarienilor care au mâncat carne la beție

Am reușit să-i facem pe unii vegetarieni și vegani să-și confeseze păcatele din moment ce trei la sută dintre ei recunosc că după câteva beri îi ia pofta de carne.
Foto: Kyrylo Glivin / Alamy Stock Photo 

E finalul nopții, cu zumzetul a șase beri în minte, umblu deja după pradă. Caut o plăcere carnală și sordidă – ceva de care mă ascund de prieteni si cei dragi, așa că o iau la pas printre străzile lăturalnice ca să evit să dau nas în nas cu oamenii pe care îi știu; oameni care ar putea să-mi afle secretul. Furișându-mă din întuneric și orbit de lumina stradală, ochesc ce caut. „Opt aripioare și cartofi prăjiți, vă rog!”

Publicitate

Vezi tu, sunt vegetarian, aparent. Sau cel puțin asta spun tuturor. M-am oprit (aparent) din mâncat carne acum câțiva ani, dintr-o combinație de motive morale, de mediu și sănătate personală, și nu sunt singurul. Vegetarianismul și veganismul au cu siguranță momentul lor de glorie – un sfert din cinele din Marea Britanie vin acum fără carne sau pește pe farfurie. Dar la fel ca la o treime de alți vegetarieni și vegani, acele reguli morale culinare se duc dracului când sunt beat.

Asta e mai mult decât un simplu comportament „flexitarian” sau „reducetarian”. În ciuda acestor ieșiri, eu și alți înfometați bețivi încă ne numim vegetarieni get beget, ca și cum nu contează că am dat cu bâta în baltă la beție. Și în timp ce supermarketurile și restaurantele din țară încearcă să servească numărul în creștere de vegetarieni și vegani, lanțurile de fast food și magazinele cu pui din lume nu fac față. Crede-mă, am încercat shaorma vegetariană. Pur și simplu nu e la fel.

Mai jos, câțiva așa-ziși vegetarieni, care au „călcat strâmb” sub influența alcoolului, își confesează păcatele.

Charlie

Eram în Massachusetts în septembrie 2016 și stăteam cu un prieten undeva la o casă pe malul lacului. Era în timpul meciului de fotbal dintre New England Patriots și Buffalo Bills. Am ieșit să bem niște beri, ne-am întors acolo și am dat nas în nas cu o grămadă de mâncare și alcool. Așa că ne-am pus pe băut într-un mare stil. Toți au început să paseze un vaporizator cu iarbă; am crezut că era o țigară electronică, iar eu nu fumez iarbă, așa că am fumat și eu și m-am trezit că sunt maxim de prăjit și beat pulă.

Publicitate

Proprietarul casei a apărut cu un tuci și l-a pus să fiarbă pe aragaz cu sos și chiftele de mărimea unui pumn. Când a început meciul, toți eram praf – beam de vreo patru ore. La jumătatea jocului a venit timpul pentru chiftele. Mi-a pasat și mie o farfurie și fără ca măcar să mă gândesc, am băgat o furculiță și-am înfulecat această chiftea gigantă. Era plină de mozzarella în interior; a fost cea mai gustoasă treabă pe care am mâncat-o vreodată.

Prietenul meu s-a uitat la mine și mi-a zis: „Arăți așa de fericit!”, la care eu: „Nu am mai mâncat carne de opt ani, omule.” S-a făcut liniște în cameră, iar toată lumea s-a holbat la mine: „…la dracu, da, omule!” Așa că a început provocarea: „Cât de multă carne putem să-l facem pe Charlie să mănânce în seara asta?”

Katherine

Sunt vegetariană de la opt ani. Când eram în primul an de facultate, persoana cu care ieșeam m-a acuzat că aveam bucurii la prietena ei când nu era cazul, că flirtam cu ea, deși nu era așa. M-am enervat, am băut multă tequilla, apoi am mâncat un Burger King care avea și carne de vită și bacon, cumva… împotriva ei? A fost dezgustător. Nu am mai mâncat carne de atunci. Prietenii m-au filmat plângând și mâncând bugerul asta scârbos și mi-au arătat filmarea a două zi când aveam o mahmureală de zile mare și o relație dusă pe apa sâmbetei.

Am spus în clip: „Mă filmezi?! Mă doare-n cur!” și am deschis gura și le-am arătat burgerul mestecat. Dar nu mă interesa – am mâcat carne de cât de tare mă interesa. Tipei nu-i păsa; credea că sunt ridicolă. Relația a durat tot semestrul, dar nu a mai fost la fel după asta. Odată ce ai călcat strâmb și ai mâncat carne, ai fost filmată și ai bocit pentru asta, nu prea te mai poți preface că ești cool și sexy.

Publicitate

Foto: Mark Richardson / Alamy Stock Photo

Victoria

Ultima oară când am fost la un restaurant și băusem două sticle de vin, prietena mea a comandat un platou cu cărnuri care sunt kriptonita mea. Nu m-am simțit prea vinovată, mai ales că era un platou pe care îl împărțeam, deci aceeași cantitate ar fi fost consumată fie că mâncam și eu sau nu. Înainte de asta am mai mâncat o cutie de 20 de McNuggets, însă nu am nicio scuză pentru asta – eram pur și simplu nervoasă. M-am simțit cea mai vinovată după McNugetts, dar erau delicioase și au intrat la țanc. Încă mă mai consider vegetariană – ultimul incident a fost acum trei luni – dar cred că dacă faci asta săptămânal ești doar flexitarian.

Phil

Nu prea calc strâmb cu vegetarianismul, dar asta a fost măricică. În vacanța mea recentă din Portugalia, eram hotărât că nu voi mânca carne – alesesem deja un restaurant vegetarian înainte să plec, care urma să fie locul meu regulat cât timp stăteam acolo. A doua zi, și după două sticle de vin băute cu iubita mea, am ajuns la o carmangerie. Nu prea aveam multe variante și ea voia să mergem acolo, așa că m-am conformat, și m-am mințit pe drum că voi alege o opțiune vegetariană.

Când a venit chelnerul la masă și ne-a întrebat ce voiam, am comandat un platou plin cu trei tipuri diferite de friptură. Nu mai mâncasem o friptură la restaurant și cred că varianta vegetariană era de căcat, așa că m-am panicat și am lăsat-o baltă. Odată ce a venit mâncarea, m-am trezit că stăteam acolo, cu furculița înfiptă în carne, sânge pe farfurie și mă gândeam: „Uau… nu sunt un vegetarian bun.” M-am simțit rușinat a doua zi, dar eram șocat că nu mi-era rău și corpul meu a făcut față cu brio de la nemâncat deloc carne la înfulecarea a ceva ce părea jumătate de vacă, la propriu.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.