festivaluri

Am vorbit cu tipul care organizează singurul festival de hip-hop și rock din Vaslui

Open Camp e festivalul verii de care nu ai auzit vreodată, dar asta nu i-a oprit pe liceenii vasluieni să facă opt ani pogo în pădurea de la Paiu.

de Adina Florea
08 August 2018, 9:49am

Fotografii via Open Camp

Toate orașele mici de provincie par că se scaldă într-o plictiseală cronică, stare ce se acutizează când dogoreala verii te ține în casă. Nu se întâmplă nimic! Nici evenimente culturale, nici meciuri de fotbal și nici școală. Cam așa se scurge viața pentru un adolescent și în Vaslui.

Sau așa se întâmpla până în 2010, că de atunci ne-am ales cu un festival de hip hop și rock independent, Open Camp, pus în picioare de trei tineri într-o pădure de la marginea orașului. O pădure nu e tocmai locul în care ai vrea să petreci până dimineață alături de vasluieni, da’ oamenii ăștia știu cum să facă un festival sigur de muzică dinainte ca oamenii să meargă la Neversee, Summerwell ori Untold.

La început nu prea era lumină și nici scenă, dar line-up-ul a evoluat de la Cap de Craniu până la Vița de Vie. Iar dacă nu vii pentru trupe, atunci poți s-o faci pentru experiența vasluiană, pentru că-i un festival unde încă se mai bea vin de țară și țuica trece fără nicio problemă de pază. Sau pentru povestea lui Ciprian Hordilă, care la 23 de ani a pus la cale o petrecere devenită peste noapte singurul festival de rock din Vaslui.

Ciprian. Fotografii via Open Camp Vaslui

VICE: Cum ți-a venit ideea să faci un festival de muzică hip-hop și rock la Vaslui?
Ciprian Hordilă: În Vaslui, tinerii se adună de ani buni în parcul Secu. Ăla e locul unde te poți exprima liber și unde dai ușor de oameni care gândesc ca tine. Deloc surprinzător, aici mi-a venit și mie ideea. Era 2009 și se formase deja un nucleu de oameni care zdrăngăneau la chitară și pentru care devenise frustrant să fie certați în fiecare seară de polițiști că fac gălăgie și beau bere în parc. Așa a pornit revolta. Voiam să avem propriul nostru loc în care să ne distrăm în Vaslui.

Și atunci ai pornit toată chestia?
Nu chiar, în 2009 nu s-a concretizat nimic, dar ideea a revenit anul următor, sub forma unei petreceri de deschidere a nopților de ieșit în Secu. Ne adunasem vreo 40 de inși și căutam un loc unde să ne adunăm, să fim liberi, să ne distrăm. Pe atunci începusem să lucrez și în presa locală și am ajuns la poligonul de tragere de la Paiu. Mi-a plăcut mult locul și am vorbit cu directorul de atunci al Direcției Silvice să ne lase și pe noi să facem o petrecere în poiana aia de la marginea Vasluiului.

Și de la o petrecere pentru prieteni ai ajuns să faci un festival?
După ce am făcut rost de un loc de adunare, am zis că ar fi ceva să avem și muzică. Mai întâi l-am luat pe Crețu, un tovarăș, care ne-a zdrăngănit atâția ani cu chitara în Secu. Apoi am chemat trupe. Cu două săptămâni înainte m-a sunat un prieten de la Iași. Mi-a spus că vin două trupe punk de garaj din Germania. Cereau patru sute de euro și a zis că dacă dăm jumătate vin și cântă la Paiu. Nu prea aveam bani, dar am zis că ne descurcăm să-i aducem la Vaslui. Cam așa m-am ales cu prima trupă. Apoi am început timid să scriu unor formații mai mici, dar care erau mari în ochii mei. I-am întrebat pe oameni dacă vor să cânte pro bono, că avem o mișcare de revoltă și, spre surprinderea noastră, foarte multe trupe rock și hip-hop au zis că o să vină la Vaslui.

Așa ne-am încărcat cu putere din primul an, chiar dacă nu știam cu ce se mănâncă un festival. Aveam trupe, aveam un loc și am făcut un event la care au zis că participă o mie de oameni de pe Facebook. Ne-am trezit că suntem ca la ziua Izabelei. Bugetul pentru prima ediție nu a sărit trei mii de lei.

Dacă nu știați cu ce se mănâncă un festival, care au fost primele chestii de care v-ați lovit?
Ne-am dat seama că nu aveam curent, că nu aveam nimic în pădure și că sonorizarea ne ajungea undeva la treii mii de euro. Atunci m-a ajutat faptul că lucram în presă, iar un coleg i-a explicat primarului ce vrem să facem noi. După vreo săptămână de discuții, cei de la primărie au acceptat să ne ajute cu sonorizarea. Apoi cu greu am făcut rost de generator și am zis că începem să contăm în Vaslui.

Bine, am fost chemați și la poliție, unde am întânit un reprezentat de la fiecare instituție: Jandarmerie, Ambulanță, Pompieri. Am aflat că mai erau două zile până la eveniment și noi trebuiam să obținem o autorizație pentru ceva ce nu s-a mai făcut vreodată la Vaslui.

Și cum v-ați descurcat?
Păi ne-au cerut un calendar de activități. Eu nici nu știam ce înseamnă asta. Am scris repede ceva și am intrat la Poliție. Ca să nu pară ceva mic, am trecut acolo o groază de activități, orice mi-a trecut prin cap, inclusiv un foc de tabără. Asta s-a dovedit o problemă. Când au văzut foc de tabără și formațiile din listă, care se numeau pe vremea aia Furnici Coapte ori Cap de Craniu, ne-au întrebat ce reprezintă focul de tabără pentru noi, dacă suntem sataniști, dacă este vorba de vreun sacrificiu. Am zis gata. Abandonăm ideea. Oricum, ne puneau o groază de condiții pe care le-am refuzat imediat. De exemplu, ne cereau să-i identificăm pe toți participanții cu nume, prenume și CNP. Cu chiu cu vai am primit aprobare și asta pentru că trupele erau deja pe drum și le-am zis că nu putem să ne facem de râs.

Știu că, în primul an, toată treaba era rudimentară, iar formațiile cântau într-un foișor. Cum ați ajuns de aici să aveți și o scenă?
În al doilea an am reușit să mutăm treaba din foișor pe o scenă. Mult spus scenă, că am făcut-o chiar noi dintr-o prelată luată din bazar și niște lemne de la Direcția Silvică. Da’ era important că aveam susținere din partea autorităților locale. Când ne-am dus să obținem autorizație, jandarmii ne-au felicitat pentru că nu am avut niciun incident la prima ediție și nici nu ne-am lăsat păgubași după 2010. Chiar dacă ei se așteptau la asta.

Atunci am și ridicat mult nivelul, prin comparație cu ediția de trei mii de lei. În seara de hip hop i-am avut pe Dragonu, pe Raku. La rock am avut Bucovina și Ginger - o trupă ucraineană care face acum turnee prin Australia. Bine, am avut multe peripeții, cu ploaia care a întrerupt festivalul, cu trupe care nu au putut cânta și nici noi nu am avut cum să le plătim în întregime onorariul. Asta pentru că depindeam de banii veniți din bilete, iar atunci mergeam pe bilete de 10 lei pe noapte și 20 de lei abonamentul, deci era și greu să strângi bani. Dar am trecut peste și ușor-ușor am ieșit din anonimat, iar din al treilea sau al patrulea an i-am avut chiar pe cei de la Subcarpați.

S-a schimbat pe parcurs și relația cu autoritățile locale?
Păi, autoritățile locale nu ne pun piedici, nu au făcut niciodată asta. Totuși nu ne ajută cine știe ce. Dacă în alte orașe, primarii au acordat un ajutor substanțial pentru organizarea de festivaluri de muzică, asta nu prea se întâmplă în Vaslui.

Dacă la primele ediții eram chiar mulțumiți și nu ne venea să credem că, pentru o idee copilărească, ne ajută chiar și primăria, acum lucrurile s-au schimbat. Eu am făcut întotdeauna un exercițiu de sinceritate și am realizat că, la cum arăta treaba în primii doi ani, nu știu dacă se justificau cheltuielile acoperite de autorități. Adică doar cât costă să închiriezi un generator și să faci sonorizarea. Din păcate, ei au rămas cu același pachet, în vreme ce noi am crescut enorm ca festival. Adică avem mai mult de cinci sute de oameni care vin din alte orașe. Când ai atâția participanți din țară, iar orașul se confruntă cu o criză de imagine, e important ca primăria să se implice foarte mult într-o treabă cum e Open Camp.

Ne dau un generator, sonorizare și toalete publice. Ne sprijină, dar nu ne ajută. În același timp, se dau foarte mulți bani pentru organizarea Zilelor Vasluiului, pentru trupe ca Voltaj și Proconsul.

De ce nu dau bani și pentru Open Camp?
Motivația este că festivalul este în afara granițelor orașului, iar ei legal nu pot să ne ofere mai mult sprijin financiar. Poligonul este pe raza comunei Pușcași. Prin urmare ar trebui să cerem finanțare de acolo. Asta nu se poate. Primarul ne laudă, vine la festival să ne felicite, da’ se oprește când e vorba de finanțare.

Și cum a crescut numărul de participanți?
Am crescut organic, fără să investim foarte mult în promovare. Dacă în primul an au venit vreo 300-400 de oameni, acum adunăm până la 3 000-4 000 de oameni în fiecare seară. Anul ăsta cred că ajungem și la cinci mii.

E amuzant, că în primii ani aveam obsesia să mă uit la cei care au dat attend pe Facebook. Îi cunoșteam pe toți, că erau din oraș. Asta până ce am văzut că vrea să participe și un motociclist din Satu Mare, iar apoi unul din Constanța. Nu credeam că o să vină, dar am dat de ei la coadă la bere și m-am dus să-i salut de parcă erau niște rockstars veniți la Vaslui. Astăzi, cei mai mulți vin din Iași și Bacău, dar avem și mulți oameni care sunt din București.

Când oprește trenul în gară coboară câteva vagoane cu oameni. De exemplu, mie mi s-a ridicat părul de pe mâini acum câțiva ani, când a trebuit să merg să ridic o trupă din gară. Ei veniseră în tren alături de o sută de oameni din alte orașe, care erau cu corturi după ei și întrebau oamenii din gară cum să ajungă la Open Camp.

De ce e important festivalul pentru tinerii din Vaslui?
Momentan este singurul eveniment adresat tinerilor, dincolo de Hora din Străbuni și muzica populară din Copou. În oraș a existat întotdeauna o cultură underground, cu un liceu de rockeri și chestii de astea. Așa că, tot ce acumulează adolescenții un an întreg, vin și se eliberează la Open Camp.

Pe lângă asta, noi ne-am propus întotdeauna să oferim o platformă de lansare pentru trupele locale de tineri, chiar dacă sunt formații de o vară. Noi vom oferi întotdeauna un loc de exprimare pentru trupele de liceeni la Open Camp. Vorbim de oameni care repetă prin parcuri și descoperă ce e sonorizarea pe scena de la Paiu. Sigur, avem și episoade în care trupe extrem de slabe cântă înaintea unor nume mari. Dar mi le asum, pentru că așa capătă încredere formațiile mici.

E un festival deschis, liber, cu puține reguli. Îți poți pune cortul unde vrei, poți aduce câinele, nu oprim oamenii pentru că au apă sau ceva de mâncare în geantă. Poți intra cu bere, vin, țuică, pentru că nu avem contract de exclusivitate cu nimeni. Uneori vezi puști de 15 ani aduși cu mașina de bunici care le lasă o sticlă de cinci litri cu vin de țară. E o treabă foarte Vaslui!

Că tot veni vorba, știu că anul ăsta ați promis experiența Vaslui. Despre ce este vorba?
Am pornit o inițiativă prin care am ales cinci fete și cinci băieți, pentru a le oferi experiența Vaslui. Am scris un text mai amuzant și bazat pe stereotipuri despre vasluieni, am distribuit postarea și a ajuns la vreo 60 000 de oameni. Îi îndemnam pe cei care au râs și au distribuit glume despre vasluieni să vină la festival și să vadă cum este experiența adevărată. Cazare și abonament oferite de noi. Cred că s-au înscris 180 de oameni din cele mai interesante locuri din România.

Mai dați premiul pentru ultimul om și ultima femeie?
Chestia cu ultimul om a pornit din Secu. Acolo îi spuneai cuiva că este ultimul om când era mort de beat sau făcea o tâmpenie. Am zis că ar fi ceva să acordăm un premiu pentru ultimul om. În primul an am făcut un toiag și o scurtă ceremonie pentru ultimul om, un tip care era punkist hardcore pe vremea aia și ne-a încântat la costumul lui Adam. Nu facem asta ca să ofensăm pe cineva și în niciun caz nu încurajăm comportamente extreme.

Care sunt cele mai ciudate chestii pe care le-ai văzut la Open Camp?
E un episod amuzant cu ultimul om de la prima ediție. Era obosit, așa că și-a luat ceva de mâncare de la o rulotă a unor oameni din Iași. Când s-a pus la masă a scos un cuțit, l-a înfipt în masă și a făcut o glumă cu dați-mi carnea sau mușc din voi. Toată lumea s-a activat. Am văzut cum oamenii de la pază și jandarmii fug la deal, iar omul meu de la bilete țipa ca din gură de șarpe că se taie ăștia. Adică în mintea lor era vorba de un măcel. L-au ridicat și l-au băgat în dubă, în timp ce el se ruga să-i lase măcar micii că nu a mâncat nimic toată ziua. Până la urmă, jandarmii și-au dat seama că a fost o isterie și i-au dat drumul. Între timp, omul s-a liniștit și într-un an a venit la festival direct de la jobul din Iași.

Tot în primul an țin minte c-am avut oameni care au venit la festival chiar în căruță.

Ce reacție primești de la oamenii mai în vârstă din Vaslui?
Anul trecut, voluntarii noștri au mers prin oraș și au întrebat persoane de vârsta a doua și a treia ce cred despre festival. Am dat de oameni bătrâni care spuneau „lasă-i maică să se distreze, lasă-i să se exprime, lasă-i să nu mai adune atâta răutate în ei”. M-a sunat și unul dintre viceprimarii orașului ca să-mi spună că cei mai bătrâni participanți la festival sunt părinții lui, care au venit pe jos până la Paiu.

În opt ani, nu s-a raportat niciun caz de comă alcoolică, nicio bătaie, nu s-au găsit droguri. Asta pentru că suntem și noi foarte implicați, dar și pentru că se aleg oamenii. Singura recenzie negativă pe care am primit-o în presa locală a fost: e cam scump burger-ul pentru Vaslui.