Educatie

După ce am dat bacul am înțeles de ce examenul ăsta n-are nicio treabă cu educația

Sistemul antifraudă de la bacalaureat și încrâncenarea supraveghetorilor te fac să te simți vinovat, chiar dacă n-ai niciun gând să copiezi.
examen bacalaureat romania bac liceu scoala romaneasca invatamant
Persoana din imagine n-are legătură cu conținutul articolului. Fotografie via Pexels

În toți cei patru ani de liceu ni se bagă în cap ideea că bacalaureatul este cea mai importantă etapă, că o să ne găsim scopul vieții în trei ore de scris, per materie.

Am fost unul dintre cei 136 000 de elevi români care au susținut examenul și pot să-ți spun că am simțit presiunea din toate părțile. Nota de la bac îți condiționează multe lucruri în viața ta de tânăr al generației Z: dacă o să intri la facultate (acolo unde nu e cu examen), dacă o să te dea ai tăi afară din casă, dacă o să primești telefon nou, dacă mai ai voie să pleci la mare și multe altele, pe care nu le-am realizat pe moment.

Publicitate

Am dat bacul într-un liceu din Bihor. Prima probă scrisă a fost pe 25 iulie și am rămas șocată de ce am văzut și ce-am simțit. Nu ai cum să nu ai emoții, din moment ce îți poate pica orice și trebuie să știi destul de bine, să nu te încurci, să te exprimi clar și frumos. Dar sunt și alți factori care îți creează un stres inutil și-ajungi să te împiedici mai degrabă de o securitate exagerată, situații absurde sau un personal mai catolic decât Papa.

Nu am crezut că toate astea se vor petrece în cele mai importante zile de școală din viața mea (după cum mi s-a tot zis), așa că îți las aici ce am învățat eu din experiența asta. Am înțeles acum de ce-i zice că e un examen al maturității. Pentru că îți arată cum o să ți-o dea viața pe mai departe, în România.

PREGĂTIREA PE CARE TREBUIE SĂ O FACI CĂ ALTFEL SE TERMINĂ VIAȚA

Noroc că elevii din clasa a opta trebuie să se pregătească pentru examenul de capacitate, că dacă nu, începeau de pe atunci cu pregătirea pentru bac. Nu vreau să zic că nu m-a ajutat, dar accentul care a fost pus pe ea a fost o exagerare totală. De la începutul clasei a 12-a, am fost luați de la ore pentru pregătire. Am recapitulat materia la română de trei ori. Nu e nimic rău în asta, rău e că profesoara ne amintea mereu că sigur o să ne încurcăm.

Am încercat să-i notez sfaturile, să le rețin pe toate, n-am putut. Iar româna este punctul meu forte, deci nu ar fi trebuit s-ajung să mă gândesc că o să pic doar pentru că am lipsit de la o pregătire.

Publicitate

Totul se desfășoară într-un ritm alarmant, disperat, haotic. Dacă nu te pregătești, viața ta se termină aici.

La mate nu am înțeles nimic, până când am întâlnit o profesoară extraordinară care mi-a explicat cum să fac dacă mă încurc, mi-a spus că nu trebuie să mă stresez. La anatomie, am spus că pic sută la sută. Asta până când am fost la medic și mi-am dat seama că înțeleg mai bine ce îmi spune mulțumită cunoștințelor mele minime. Din momentul acela, biologia a fost pentru mine cultură generală și învățatul a mers perfect.

SECURITATEA DE LA EXAMEN E UN MIC MOSSAD

În primul rând, toată lumea e disperată să nu copiezi. Da, acum zece ani se copia la greu, odată cu introducerea camerelor de filmat în școli, lucrurile s-au schimbat și rata de promovare a scăzut de la 78,30% din elevii înscriși (în 2008) la 68,1% (în 2016). Anul trecut rezultatele au fost mai bune, dar tot avem cel mai ridicat nivel de analfabetism funcțional din Uniunea Europeană.

Pentru mine, supravegherea de la bac a fost mai degrabă o formă de intimidare (nu știu de ce era nevoie de asta). Nu am avut voie cu geantă, cu ceas, cu un penar cu două pixuri, cu apa de acasă. În cinci minute am răspuns la o sută de întrebări. Am intrat în sală, liniște mormântală. Salut doamnele de la supraveghere, nicio reacție, sunt întrebată direct numele, alte detalii n-au nicio relevanță. Ni se repetă pentru a 50-a oară de ce nu e bine să copiem, că e fraudă, să nu mai vorbim între noi, că se înregistrează audio-video.

Publicitate

Am vrut să mă mai duc la baie, dar n-am mai avut voie, odată ce am intrat în sală. Cele două căni de ceai de acasă se resimțeau puternic. După o oră de scris la Eminescu, mă rugam să fac pe mine, numai să mă pot concentra să mai scriu. Bine, faza cu toaleta s-a aplicat doar în cazul sălii mele, că așa au înțeles doamnele de la supravegheat.

Orice se consideră semn. Nu avem voie să îngroșăm, să tăiem cu X, să tăiem cu două linii etc. Lucrarea ta o să se amestece cu alte zece mii și o să meargă la profesori total necunoscuți dintr-un județ oarecare. Cu toate astea, trebuie să fii conștient că orice linie pe care o faci e semn distinctiv.

Un coleg a îngroșat un cuvânt și doamnele l-au pus să rescrie lucrarea. A refuzat. Au insistat. I-au spus că poate o să fie eliminat. Că nu o să mai aibă voie să dea numai peste doi ani. Bine că a refuzat, că avea de scris șase pagini. Alt fericit a fost certat că ținea o mână pe picior. Oare ce vrea să facă cu ea? Și nu o dată, de cinci-șase ori. Le-a explicat că nu stă comod, că poartă cămașă. Nu l-au crezut. E jale. Camerele sunt cea mai mică problemă.

EFECTE ADVERSE - PĂRINȚI, STRES ȘI NEÎNCREDERE

M-ar mira să aud că sunt elevi care s-au simțit umani în ultima perioadă. În primul rând, majoritatea relațiilor sociale se destramă, din cauza stresului și lipsei aparente de timp liber. Ai impresia că trebuie să înveți non-stop, că nu poți să faci nimic în afară de repetat, memorat etc., că orice altceva ai face, e greșit.

Publicitate

Pe de altă parte, părinții sunt teribili. Am auzit toate poveștile posibile, de la dat afară din casă până la amenințări că își vor angaja copiii la groapa de gunoi. Personal, am fost dezamăgită de comportamentul alor mei. Îmi spuneau că trebuie să învăț, să mă concentrez, dar îmi dădeau sarcini care mă distrăgeau, iar apoi îmi reproșau că nu iau în serios nimic și, normal, veșnica replică, îmi spuneau să îmi caut loc de muncă la bandă, în caz că nu iau bacul.

CUM SE SIMTE O DEZAMĂGIRE LA FINALUL CELOR PATRU ANI DE LICEU

După patru ani și după tot ce s-a întâmplat în ultima perioadă, mă întreb de ce toată lumea consideră examenul de bacalaureat o necesitate. Am crezut că lucrarea asta este pentru a ne evalua cunoștințele. De fapt, cred că a fost un test de tărie de caracter. Oricum, toți avem emoții. Dacă se suprapun cu nevoile fiziologice, ba mai mult, afli că mai ai cinci minute în loc de 15, nimic nu mai iese. Sau iese, dar la un nivel mult mai scăzut decât știi tu că poți.

Suntem împinși de toată lumea să luăm bacul, să facem o facultate, să luăm licența, să facem și un master. Apoi, după toți acești ani, ajungem să stăm în fața televizorului și să ne întrebăm de ce nu mai vrea nimeni să lucreze ca muncitor necalificat. Suntem băgați de școală în aceeași oală și ți se spune că dacă ești mai jos față de colegii tăi, ești un fraier fără niciun fel de viitor.

Examenul ăsta de bac mi-a arătat că nu vreau ca, peste 20 de ani, copiii mei să treacă prin același proces: să fii stresat constant jumătate de an, în ultima lună să nu mai poți discuta nimic cu ei. Apoi, în ziua cea mare, să te lovești de oameni acri și de un sistem antifraudă care te consideră vinovat dinainte să clipești.

Am luat bacul cu 9,33, media finală, dar asta nu contează, pentru că am rămas cu un gust amar după toate lucrurile pe care le-am văzut și simțit.