Cum au ajuns doi homleși să-și găsească chirie online

În noiembrie 2017, Dirk și Stephan, doi prieteni fără adăpost din Berlin, au postat un anunț pe site-ul eBay, căutând un „proprietar cu suflet” care să-i ajute să scape de pe străzi. „Suntem doi bărbați de treabă, sensibili și fără adăpost, care vor să-și refacă viața”, zicea anunțul. „Avem amândoi cincizeci și-un pic de ani, nu ne drogăm și nu suntem alcoolici.”

Nu plata chiriei era problema. Au împreună câteva joburi part-time: livrează butoaie cu bere, ajută oamenii cu cumpărăturile și le duc animalele de companie la veterinar. „Facem în fiecare lună undeva între 1 800 și două mii de euro”, spune Dirk. „E destul pentru un apartament.”

Totuși, proprietarii din Berlin nu-i acceptau în chirie pentru că nu aveau scor de credit, nu puteau prezenta fluturași de salariu pe câteva luni și nu puteau dovedi că n-au datorii. De asemenea, cei doi nu aveau de unde scoate banii pe care majoritatea proprietarilor din oraș îi cereau pentru garanție.

După ce căutarea lor a devenit publică, Dirk a petrecut ore întregi vorbind la telefon cu televiziuni care le ofereau șansa să apară pe tot felul de posturi, dar Dirk și Stephan i-au refuzat pe toți. Nu voiau acel tip de atenție, tot ce-și doreau era un apartament.

Într-un final, la o lună după apariția anunțului, le-a fost oferit un apartament. Am vorbit cu Dirk despre căutarea lor, despre noua lor casă și despre motivul pentru care cei doi au refuzat șansa de a deveni faimoși.

VICE: Salut, Dirk. Deci cum ați ajuns să găsiți un apartament?
Dirk: Un afacerist italian a luat legătura cu noi. Văzuse anunțul și avea un apartament de închiriat. Nu mi-a venit să cred până n-am semnat contractul săptămâna trecută. Și e și pe perioadă nedeterminată.

Apartamentul e într-o clădire veche și are două camere, o bucătărie și o baie. Plătesc 630 de euro cu toate cheltuielile incluse. E în Moabit, în centrul Berlinului, o zonă minunată.

Știți cum de a decis să vă ia în chirie?
Ne-a zis că l-au contactat peste o sută de persoane când a pus prima dată anunțul. Dar e foarte religios, a spus că vocea lui interioară (sau Dumnezeu) l-a instruit să mai aștepte un pic înainte de a decide cui să îl dea în chirie.

A văzut anunțul nostru câteva zile mai târziu și m-a căutat imediat. I-am explicat că n-avem niciun scor de credit și nici dovezi de venit, dar a zis că e în ordine și că ne dă o șansă. Am aflat mai încolo că, în urmă cu 20 de ani, a fost dat afară din casă de o fostă iubită și a trăit o săptămână pe străzi. Deci ne înțelegea.

V-a abordat multă lume după ce anunțul a devenit viral și l-a preluat presa?
Au luat legătura cu noi foarte mulți jurnaliști, un număr incredibil de oameni ne-au oferit chestii pe Facebook, cum ar fi mobilă. Dincolo de asta, am strâns aproape două mii de euro printr-o campanie de crowdfunding, pentru garanție.

Totuși, mai avem nevoie de o mașină de spălat cu capacul sus. Poți să pui asta în articol? Cu încărcare verticală, nu frontală.

Unii oameni v-au oferit de lucru, așa-i?
Numai să facem față întrebărilor și ofertelor ne-a mâncat ultimele două săptămâni, dar am continuat să mergem la joburile noastre part-time. În viitor, vreau să-mi pornesc propria afacere online.

V-au recunoscut oamenii?
Prietenii mei știau de povestea din presă, dar, din fericire, n-am fost abordat de străini. Nu ne-a recunoscut nimeni din pozele din anunț. Nu mi-ar fi plăcut să ajung faimos, ăsta a fost și unul din motivele pentru care n-am vrut să mergem la TV. Chiar și când ne-au oferit bani, până la 500 de euro pe emisiune, am refuzat pentru că nu am făcut asta ca să devenim vedete. Am vrut doar să găsim un loc unde să stăm. N-aveam cum să merg la televizor sâmbătă dimineața, apoi să mă-ntorc și să dorm pe străzi a doua zi. M-ar fi văzut toată lumea și-ar fi râs de mine.

Articolul a apărut inițial pe VICE Germania.