„Panica satanică” prin care zeci de părinți au fost acuzați de pedofilie

Era 5 dimineața în ziua de 12 noiembrie 1998, când Lorena Morselli a auzit soneria. Avea patru copii și era educatoare la o grădiniță în Massa Finalese, lângă Modena, în nordul Italiei. Când a deschis ușa, în față o așteptau șapte polițiști cu mandat de percheziție.

Agenții au căutat prin lucrurile familiei și au confiscat casete vechi cu petreceri și botezuri. Morselli nu înțelegea ce se petrece. I-au zis să-l trezească pe soțul ei și pe copii.

La secția de poliție, cuplul a primit un ordin de protecție de urgență, care susținea că Lorena Morselli și soțul ei, Delfino Covezzi, permiteau unui grup de pedofili să le ia copiii de acasă și să-i ducă în cimitirele din zonă ca să participe la ritualuri satanice. Copiii le-au fost luați imediat și duși într-un loc nedezvăluit.

Derutați și panicați, cuplul a mers acasă la mama Lorenei și a găsit-o plânsă. Poliția fusese și la ea acasă și îl arestase pe soțul ei și pe doi dintre frații Lorenei, pe motiv că molestaseră copiii familiei. Tot orașul era în stare de șoc: familia Morselli era una foarte respectabilă. Nu avuseseră niciodată probleme cu nimeni, cu atât mai puțin cu legea.

Când au ajuns înapoi acasă, Lorena Morselli s-a băgat în patul fiicei ei și a plâns până a adormit. Încă nu știa că aceea urma să fie ultima oară când își va vedea copiii.

Numit de presa italiană „Diavolii din Modena de Jos”, cazul „Panica Satanică” a fost redeschis anul acesta după ce s-au găsit noi dovezi dezgropate de un podcast din 2017 intitulat Veleno (Otravă), care conținea dezvăluiri tulburătoare făcute de copiii implicați.

Povestea a început în 1997, când membrii unei familii sărace din Modena, Galliera, au fost acuzați că abuzau minori. Cel mai tânăr fiu al lor, Dario Galliera, fusese luat de acasă de Protecția Copilului, din cauză că părinții aveau probleme financiare, și trăia împreună cu o altă familie. Își vizita părinții biologici din când în când.

În perioada respectivă, Dario i-a spus mamei adoptive că fratele lor Igor făcea trucuri sub cearșaf cu el și sora lui. Îngrijorată, aceasta l-a pus în legătură cu un psiholog pediatru din zonă, Valeria Donati. În următoarele luni, Dario a introdus în poveștile lui tot mai multe persoane, oferind detalii tulburătoare. Până la urmă, toată familia lui a fost arestată.

Autoritățile s-au gândit că au găsit o bandă de pedofili care abuzau copiii atât în casa familiei Galliera, cât și în afara ei. Tatăl lui Dario a fost acuzat că punea copiii să facă acte sadomasochiste pentru bani și că vindea fotografii și videoclipuri cu ele.

După mărturiile depuse de Dario, cinci alte persoane din afara familiei au fost investigate și li s-au luat copiii, inclusiv o mamă singură, Francesca Ederoclite, care s-a sinucis în luna septembrie 1997. A fost primul deces asociat cu acest caz.

Procesele „Pedofilii-1” au început în 1998. Procurorii și-au bazat cazul pe mărturiile copiilor și pe rapoartele medicale efectuate pe victime de un medic ginecolog respectat. Șase persoane au fost condamnate la închisoare. La câteva săptămâni după condamnare, una dintre ele a făcut atac de cord și a murit.

Pe lângă procese, investigația procurorului districtului Modena s-a extins și la alți copii. Poveștile despre abuzuri au fost și mai extreme și descriau ritualuri nocturne în cimitire, în cadrul cărora copii erau obligați să ardă cruci și să ucidă pisici. Spuneau că niște adulți îmbrăcați în mantii negre îi puneau în sicrie și îi obligau să participe la orgii satanice și la uciderea altor copii, ale căror corpuri fuseseră aruncate într-un râu din apropiere.

Liderul acestei bande de pedofili a fost descris de Dario ca fiind un primar sau un doctor pe nume Giorgio, care purta haine negre lungi și cizme cu toc.

Șocate de detaliile îngrozitoare, autoritățile au arestat un preot local, pe Giorgio Govoni. Nu au reușit niciodată să facă rost de pornografia infantilă pe care fusese acuzat că o deține, dar i-au confiscat din casă două lucruri: o pereche de cizme cu toc și calculatorul, pe care căutase termenii „fetiță”, „tare” și „prieteni ai copiilor”.

Deși a avut susținerea bisericii și ai membrilor comunității locale, preotul Govoni a fost condamnat în a doua rundă de procese, „Pedofilii-2”, alături de alte 15 persoane. În timpul proceselor, a făcut un atac de cord și a murit în biroul avocatului său. Câteva zile mai târziu, 12 dintre cele 16 persoane acuzate au fost găsite vinovate și condamnate la un total de 157 de ani de închisoare. Părintele Govoni a fost declarat postum „liderul sectei”.

La un an după prima mărturie a lui Dario, 16 copii fuseseră luați din sânul familiilor lor și trei persoane muriseră. Locuitorii din Modena erau suspicioși și speriați.

Dar exista o singură problemă cu cazul: dovezile erau circumstanțiale. Trupurile copiilor uciși n-au fost găsite niciodată, nu existau dovezi că cineva ar fi intrat în cimitir sau ar fi făcut focul, rapoartele clinice ale ginecologului au fost contrazise de alți experți și nu existau alți martori.

„Panica satanică” e un fenomen bine documentat în Marea Britanie și Statele Unite. Criticii cazului cred că și Italia i-a căzut victimă la sfârșitul anilor 1990.

Expresia a fost inventată de psihiatrul Lawrence Padzer, coautor al cărții Michelle Remembers. Într-o biografie din 1980, o femeie își amintește abuzurile comise asupra ei de părinți, niște presupuși membri ai bisericii satanice. Povestea a fost complet inventată, dar a cauzat un scandal imens în Canada și Statele Unite.

În același timp, o formă controversată de tratament psihologic, numită terapia recuperării amintirilor oprimate, câștiga popularitate printre psihoterapeuți. În cadrul acestei terapii, mii de persoane au susținut că fuseseră victimele unor abuzuri și ritualuri satanice, lucru care a declanșat procese pe tot teritoriul Statelor Unite.

Cel mai cunoscut exemplu a fost cel al familiei McMartin, care avea o grădiniță în Manhattan Beach, California. În 1983, au fost acuzați că ar fi abuzat peste patru sute de copii. Cazul a devenit cel mai lung și scump proces din istoria sistemului de justiție american. A durat șapte ani și, la finalul lui, membrii familiei McMartin au fost absolviți de orice vină.

După o serie de dezbateri judiciare, panica s-a calmat în Statele Unite până la sfârșitul anilor 1990. Dar în multe țări europene, printre care și Italia, panica satanică a ajuns mult mai târziu.

E 13 noiembrie 1998, la o zi după ce copiii familiei Morselli și Covezzi au fost preluați de autorități. Într-o întâlnire cu serviciile sociale, cuplul a primit vestea că toți copiii lor sunt fericiți în noua familie și că nu vor să se întoarcă acasă. Morselli e șocată. Nu se aștepta la așa ceva. „Copiii mi-au fost luați fără să mi se pună întrebări, nici la școală, nici acasă, nici la cercetași, nimic”, mi-a spus ea.

Morselli și soțul ei au fost investigați abia în martie 1999, la peste un an de când le fuseseră luați copiii. Una dintre fiicele lor îi implică și ea, până la urmă, în niște ritualuri satanice, lansând astfel a treia serie de procese, Pedofilii-3. Între timp, Morselli află că e însărcinată. Fuge în Franța ca să-l nască pe cel de-al cincilea fiu, Stefano, de teamă că îi va fi luat și el.

Noile procese, Pedofilii-4 și Pedofilii-5, sunt deschise de procurorii împotriva tatălui lui Morselli, a fraților și a primului ei avocat, care e acuzat că ar fi intimidat copiii.

Procesele n-au reușit să dovedească niciodată niciun fel de ritualuri satanice. Majoritatea acuzaților sunt absolviți de vină după procese îndelungate. Procesul lui Morselli și al soțului ei a fost cel mai lung – a continuat până în 2014. Dar Covezzi n-a apucat să prindă sfârșitul – a murit de un atac de cord la câteva luni după ce a fost găsit nevinovat.

Lorena Morselli mi-a zis: „Nu a murit doar soțul meu. E o dâră lungă de sânge. Multe familii distruse, multă durere.” Iar acum că totul s-a încheiat, copiii ei nu se mai întorc.

În 2014, jurnalistul italian Pablo Trincia a redescoperit povestea și a hotărât să facă un podcast despre ea. „Mi-am dat seama imediat că nu e o poveste despre pedofilie sau satanism. Era ceva mult mai grav. Avea legătură cu multă isterie, amintiri false, sistemul de justiție, sistemul de asistență socială și multe altele.”

Împreună cu colega Alessia Rafanelli, Trincia a început o investigație de trei ani în care a examinat interogările din tribunal, a vorbit cu experții și oamenii implicați și a vizitat locurile unde au avut loc evenimentele. Podcastul rezultat, Veleno, a fost publicat de ziarul La Repubblica în șapte episoade.

Trincia și Rafanelli au explicat conceptul de amintiri false, descris de Trincia, ca pe „o deviație a memoriei, care face pe cineva să creeze în minte o ficțiune care e imposibil de distins de amintirile adevărate”.

Cei doi cred că, prin punerea unor întrebări sugestive, „riști să plantezi în capetele lor îndoiala și, apoi, amintirile false”.

Asta suspectează ei că s-a întâmplat în acest caz. Și nu sunt singurii. În verdictul final din procesul Pedofilii-3, tribunalul a numit psihologii și asistenții sociali implicați în caz „neexperimentați” și le-au numit abordarea „condamnabilă”.

În plus, Trincia și Rafanelli au reușit să găsească trei dintre copiii implicați în caz, inclusiv pe Dario. „Ne-a spus că e convins că a fost spălat pe creier”, a zis Trincia. Celelalte două fete sunt Sonia și Marta. Sonia susține că nu i-a acuzat niciodată pe părinții ei și a fost luată de lângă ei din cauza mărturiei unui alt copil. „M-am simțit răpită de asistenții sociali”, spune ea într-un episod al podcastului. Marta e fiica mamei singure care s-a sinucis la începutul procesului. Acum spune că inventase toată povestea.

Datorită acestor mărturii, cazul a fost redeschis și unele proceduri judecătorești sunt, în prezent, revizuite. Morselli speră că acuzații se vor dovedi nevinovați, dar cel mai mult își dorește ca investigația să se concentreze pe adevăratele victime ale poveștii: copiii.

„Suferința mea e a mea – sunt adult și încerc să mă apăr cum pot. Dar copiii? Cum pot ști dacă au suferit sau au plâns? Au dreptul să știe adevărul ca să poată decide ce să creadă”, a zis ea.

Articolul a apărut inițial pe VICE IT.