LGBT+

Cum e să fii escortă masculină pentru bărbați cu dizabilități

Fă cunoștință cu Pedro, primul lucrător sexual specializat în persoane cu dizabilități.
13 Iulie 2020, 4:00am
sex cu persoane cu dizabilitati, escorta pentru persoane cu dizabilitati

Nu e vreun secret că persoanele cu dizabilități au aceeași nevoie de intimitate, afecțiune și sex ca tot restul lumii. Doar că sexul le e mult mai puțin accesibil. În Melbourne, chestia asta i-a oferit lui Perdro Amigo, o escortă masculină din Argentina, o oportunitate unică de afacere.

L-am găsit pe Pedro pe Rent.Men, unde profilul lui susținea că bărbații gay cu dizabilități sunt bineveniți. Curios, am luat legătura cu el și mi-a zis că îi primește pe clienți la el acasă, unde are și pantă pentru scaune cu rotile. „Am văzut tot felul de oameni de-a lungul timpului, mi-a zis el via WhatsApp. Persoane amputate, cu probleme de auz sau de vedere, persoane cu autism sever și probleme la coloană. Toți au nevoie de atingeri și iubire.”

Escortele masculine specializate în clienți cu dizabilități sunt rare, mai ales în Australia, unde oamenii sunt destul de reticenți cu privire la sex și dizabilități. Am luat legătura cu Pedro ca să aflu cum a ajuns să aibă jobul ăsta. Am ajuns și la el acasă, unde am descoperit că munca lui nu e doar plină de compasiune, ci și profitabilă.

Iată povestea lui Pedro, în cuvintele lui.

Sunt cel mai mic dintre șase frați și, în adolescență, m-am mutat în Australia cu toată familia, acum 25 de ani. M-am născut în Argentina și de asta mi-am ales nickname-ul Pedro Amigo, care înseamnă Pedro cel prietenos. După facultate, am început să lucrez la bancă și inițial mă descurcam bine, dar, din păcate, criza financiară globală m-a lovit greu în 2008. Într-o noapte, vorbeam cu una dintre cele mai bune prietene despre cum urma să-mi pierd jobul și îmi amintesc foarte clar cum m-a luat de mână, m-a privit în ochi și mi-a zis dramatic: „Fii atent, o să-ți spun ceva. Cum crezi că am reușit să-mi cresc cei doi copii și să mă pot întreține după ce m-a părăsit soțul meu?” Apoi mi-a zis că lucrase ca escortă în ultimii doi ani, și nu secretară, așa cum le zisese prietenilor noștri.

Inițial am fost surprins – aproape șocat – dar în noaptea aceea l-am creat pe Pedro Amigo. Banii și stilul de viață mi se păreau tentante și profitabile. Sunt bărbatul latin stereotipic – pasionat de sex și cu energia necesară ca să fac sex. Așa că, iată-mă, sunt escortă masculină de peste zece ani. Da, e un job part time, pentru că mi-am păstrat și jobul în servicii financiare. Jobul de escortă ar fi trebuit să fie temporar, dar uite că, pe măsură ce au trecut anii, am ajuns să jonglez cu ele și să am o viață dublă.

Lista mea de clienți include bărbați gay, bisexuali și bi-curioși de toate vârstele, cât și domni cu nevoi speciale precum schizofrenie, autism sever, probleme la coloană, sindromul down, orbire, probleme de auz, membre amputate sau obezitate morbidă. Odată am avut un client care cântărea aproape 180 de kilograme și a fost greu să găsesc o poziție potrivită să-l penetrez. Mi-a zis că, din cauză că s-a îngrășat atât de mult, partenerii lui anteriori nu aveau răbdare să facă sex cu el. Cred că oricine are nevoie de atenție și afecțiune, iar eu reușesc să le ofer asta, cu compasiune.

Desigur, serviciile mele costă bani. Cer 250 de dolari pe oră, iar persoanele cu dizabilități vor de obicei o ședință de două ore. Pe de altă parte, sunt clienți care vor o ședință rapidă, de numai jumătate de oră. Așa că venitul meu e variabil. Noroc că am și celălalt job, chiar am reușit să fac o grămadă de bani cu amândouă.

Probabil ești curios cum am ajuns să mă specializez în persoane cu dizabilități. Astfel de oportunități de obicei îți ies ele în cale. Primul meu client cu o dizabilitate a fost un tip căruia i s-a amputat un braț la mult timp după ce ne-am văzut prima oară. Era unul dintre clienții fideli, un tip hetero căsătorit, în vârstă de cincizeci de ani. Deodată, n-a mai programat nicio întâlnire timp de multă vreme. După doi ani, m-a sunat. Mi-a zis că avusese un accident când urca pe munte și își strivise un braț. După ce trecuse cu bine de niște operații, voia să ne vedem din nou.

„Bineînțeles, ești binevenit oricând!” i-am zis. Dar apoi mi-am făcut o mie de griji: „Oare o să mă descurc? Oare e bine să mă uit la brațul lui sau să încerc să-l ignor? Oare e ok să-l ating pe braț? Dacă da, trebuie să-l întreb înainte?”

Chestia e că, imediat ce a intrat la mine în casă, am realizat că, cu sau fără braț, era aceeași persoană. Aceeași voce, aceeași energie pozitivă, același mod de a mă privi în ochi – poate mai puțin sigur pe el, dar aceeași ființă umană. Sexul s-a desfășurat foarte natural.

Sincer să fiu, experiența respectivă mi-a deschis mintea și am realizat că părinții, școala, media sau societatea nu m-au învățat niciodată să mă conectez cu persoanele cu dizabilități. Deși eu ofer servicii sexuale doar ca tip activ (top), cunosc tipi paralizați care pot avea erecție, își pot penetra partenerii și pot avea orgasm. Pe lângă asta, chiar și în cazurile în care unii sunt privați de sensibilitate rectală, tot simt plăcere să-și vadă partenerul în acțiune, le place să se uite la expresiile lui faciale, să-i audă gemetele, să-l sărute, să se uite în ochii lui sau să-și folosească imaginația pentru a-și crește plăcerea.

Odată, m-a sunat o femeie care a apelat la serviciile mele pentru fiul ei. Mi-a zis că are 19 ani, e extrem, de politicos și deștept, dar e paralizat. „Oare ai putea petrece niște timp cu el?” m-a întrebat.

Desigur, prima oară când primești un telefon de la o mamă care te angajează ca escortă pentru fiul ei, poate părea ciudat – dar orice mamă vrea ce e mai bun pentru copilul ei, iar sexul face parte dintr-o viață normală și sănătoasă. Unele persoane preferă să evite să gândească așa, dar persoanele cu dizabilități au dorințe sexuale, fantezii și nevoi, la fel ca restul lumii. În orice caz, fiul ei avea mobilitatea limitată – era complet paralizat de la gât în jos, așa că am fost de acord să merg eu la ei acasă. „Eu o să fiu la alt etaj al casei, așa că nu vă faceți griji de prezența mea. Simte-te confortabil și ajută-l și pe el să se simtă confortabil”, mi-a zis femeia când am ajuns.

Am intrat în camera lui și am stat de vorbă câteva minute. Mi-a zis că nu avusese niciodată un iubit, așa că era dornic de intimitate și afecțiune. Mi-a zis și că era ok dacă voiam să renunț, pentru că prima escortă pe care o angajase mama lui se speriase și fugise din cameră, lăsându-l singur. I-am zis că nu îl voi lăsa singur, apoi m-am dezbrăcat și m-am întins lângă el. Am început să-l sărut pe gât, pentru că era foarte sensibil acolo, după care am făcut sex cu blândețe până a terminat.

Unul dintre clienții mei preferați e orb și, odată, m-a rugat să mă leg cu ceva la ochi, ca să înțeleg cum e sexul pentru el. Am zis da și uau, a fost o experiență magică. Sexul cu el e foarte intens și senzual: te scanează cu degetele și palmele, cu tot corpul.

Bineînțeles, nu toate zilele au un final atât de fericit. Odată, un client a avut o criză în timpul sexului. Din fericire, am un certificat de prim ajutor și am știut să-l ajut, dar tot m-am panicat. Altă dată, a trebuit să calmez un client cu autism care s-a panicat când l-am invitat să facem duș împreună. Tot repeta că nu vrea să facă duș, din ce în ce mai tare, timp de zece minute. Când s-a relaxat în sfârșit, mi-a zis că nu mai voia să facă sex cu mine și a plecat. După cinci minute, m-a sunat și mi-a zis: „Hei, m-am răzgândit. Vreau să fac duș. Pot să mă întorc la tine să facem sex?”.

Recunosc că am fluturi în stomac de câte ori mă duc să mă întâlnesc cu un client nou. Încerc să sparg gheața de când deschid ușa până la primul sărut. Da, îmi place să mă sărut și mi se pare esențial în conexiunea cu clientul. Și cred că în anii ăștia am învățat nu doar să fiu un iubit mai bun, ci și o ființă umană mai conștientă.

Ți-ai imaginat vreodată de câtă planificare e nevoie, ca persoană cu dizabilități, ca să te vezi cu o escortă? De exemplu, nu toate mijloacele de transport sunt prietenoase cu persoanele cu dizabilități. Odată, un client cu sindromul down mi-a zis că nu ar vrea niciodată să facă sex cu cineva ca el, pentru că preferă pe cineva normal. Așa că i-am zis că e frumos, eu așa îl vedeam. N-am mințit. M-a îmbrățișat și a plâns, în timp ce repeta că e frumos.

Societatea ne învață să simțim doar milă pentru persoanele cu dizabilități, iar ele nu vor și nu merită asta. Pot spune că am două vieți diferite: una de tip obișnuit cu un job obișnuit, alta de specialist în dizabilități. Și ambele coexistă în armonie.

Articolul a apărut inițial pe VICE AU.