18+

Nimeni nu știe ce trebuie să faci ca să ai o relație perfectă

Să trăiești cu altă ființă umană este foarte dificil. Din fericire, am niște sfaturi.

de Kate Carraway; ilustrat de Lia Kantrowitz; translated by Irina Gache
24 Aprilie 2019, 4:00am

Voi vorbi despre dating și cum să intri într-o relație cu altă ocazie. În articolul ăsta este vorba despre „a fi” într-una. Mi se potrivește la fix, fiindcă tocmai ce i-am sugerat soțului meu, care e un drăgălaș nevoie mare și de care sunt îndrăgostită lulea, că ar trebui să petreacă mai mult timp cu prietenii și să vorbească mai rar cu mine.

Creați împreună

În orice relație, cultura și atmosfera se schimbă constant. Da, ca universul. De multe ori, realitatea unei relații este de fapt rezultatul faptului că două persoane sunt sau cred că ar trebui să fie împreună. Iar asta e de fapt „rău”. Nu este adevărat că să fii „tu însuți” înseamnă că nu încerci. Sinele noastre, atât de maleabile, disponibile și făcute în mare parte din alegeri, sunt locul de unde vine relația, deci ideea corectă este să „fii” sau să ocupi sinele într-un mod favorabil și plin de sens.

Ideea asta mi se pare foarte frumoasă și intimidantă. Adică ideea că decid cine sunt ca persoană și cum sunt în relații, dar și faptul că mă schimb în fiecare minut, moment, este copleșitor. Gândește-te de ce fel de energie ești responsabil, cu ce contribui (asta dacă crezi că ești într-o relație bună, respectuoasă și echilibrată, fără niciun fel de abuz și fără un ego care tocmai a zvâcnit precum ghiuleaua din tanc) și ce teren fertil și lumină ai putea aduce în schimb. Nu-i așa???

Mutatul împreună

În același mod în care vulnerabilitatea emoțională este mult mai reală decât orice versiune cool de protecție personală, nu există nimic în viața normală la fel de nebunesc ca atunci când îți oferi inima unui străin, prin faptul că vă mutați împreună. Pentru că asta le conține pe toate, bani, mâncare, sex, lucruri, obiceiuri nocive și așteptări ridicate, stări depresive și somn. Totul! Succes!

Somnul

N-am nicio soluție la problema somnului alături de alt om (un fel de joacă despre care credeam că era nasoală și enervantă până când am descoperit că unora chiar le place?) decât să adormi singur/ă în fiecare noapte, într-o poziție în care organele tale genitale sunt literalmente și teoretic vorbind singure, pot respira, ca un rege! Iar somnul tău este o paradă silențioasă la temperatură adecvată sub pilotă, după care te trezești fără să fi fost deranjat/ă de absolut nimic cu excepția adormitului îmbrățișat lângă persoana pe care o iubești și cu care trăiești. Dar da, până când ajunge știința la asta, chiar nu știu ce să-ți zic altceva. Nu este cumva deprimant?

Modele

Cred că e important să-ți aduni o gașcă de cupluri ale căror comportamente din relație sunt pe gustul tău și de pe urma cărora ai putea să te modelezi, mai ales dacă nu ai multe exemple funcționale de relații în viață. Asta e o idee bună chiar și când vine vorba de relații unde stilul și durata îți sunt nefamiliare sau neatrăgătoare. (Sau, folosește oameni care sunt în relații și pe lângă asta își trăiesc viața și arată cum ți-ar plăcea ție să ajungi, dar asta e mai greu de făcut pentru un etalon de dragoste fără „zona de așteptare” separată sau super-structura unei relații, pentru că totul/toată lumea este de fapt un fel de piure al vieții emoționale.)

Părinții mei au fost mereu într-o super iubire eternă, deloc comună, genul ăla care pare normală din afară, dar când te apropii strălucește din orice unghi, plus că sunt foarte interesanți în lipsa de ego: niciunul dintre ei nu trebuie să aibă dreptate, fiindcă fac o echipă completă, dar nu dintr-o banală evitare, ci fiindcă ei chiar se distrează! Să te uiți la ei e ca și cum ai vedea un serial pentru copii despre doi bătrânei simpatici care vorbesc. Ar fi un serial grozav. Deci ăsta este obiectivul meu principal: să nu-mi protejez poziția, să-mi acopăr ego-ul nebun, să-mi exercit statutul și individualitatea, dar să o fac pentru echipă trup și suflet. Oricum, nu voi ști dacă funcționează pentru încă vreo 50-100 de ani.

Și cu toate astea

Tot trebuie să fii tu însuți în relație ca să fii în acea echipă, deci va trebui să observi când opui rezistență ca să nu strângi frustrările în tine și să fuți toată treaba. Să-ți dau un exemplu personal: Urăsc conversațiile de complezență - „Cum ți-a fost ziua?” sau „Ce ai făcut azi?” fiindcă arată un mod de comunicare violent! - deci am obligația să conștientizez și că „Asta mi se pare nepoliticos și enervant fiindcă mă simt monitorizată de toate aceste întrebări și evaluată de pe urma răspunsurilor mele!” și să realizez că este un lucru drăguț prin care unii îți arată că le pasă. Apoi trebuie să găsesc o modalitate prin care să intru și să ies din acel moment (răspunsul este o băutură rece și o plimbare călduroasă unde vorbitul este practic opțional, dar în special descurajat).

Intimitate versus discreție

Intimitatea este bună, secretele sunt rele, este o maximă pe care am învățat-o din serialul Difficult People, iar asta descrie perfect cum să-ți gestionezi viața online cu cea romantică. (Internetul face relațiile să pară monogame sau nu; sexul este atât de departe pe lista intimităților relevante, ca un nou fenomen care nici măcar nu se pliază pe ideea că „au existat mereu modalități prin care să înșeli”).

Odată ce l-am auzit pe Phil, despre care am crezut mereu că era doar un spiriduș televizat, când a spus că nu ar trebui să faci nimic din ce n-ai face dacă persoana ta (bineînțeles că a zis „soție”) ar fi în cameră. Deși nu tind să accept sfaturi de la el, este de fapt o gândire foarte bună pentru orice relație, indiferent de normele care se aplică: având în vedere că adevăratele reguli de a fi într-o relație, sau doar „într-o relație”, nu sunt atât de folositoare pentru nimeni când ți se impune ce este ok și ce nu, în absența contextului. Dar este în general o regulă bună (și una dintre cele Four Agreements, favorita secretă a tuturor) să te „ții de cuvânt” și să o ai atât de bine integrată, încât ce faci aici, singur/ă, să nu fie în dezacord cu ce faci altundeva, cu persoana ta, chiar dacă e vorba de o grămadă de căcaturi ciudate. Căcaturile ciudate sunt grozave.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.