8 lucruri pe care aș fi vrut să le știu înainte să mă mut la cămin, în București

Imaginează-ți asta: fată venită din Suceava la capitală, nu văzuse niciodată Bucureștiul, era abia despărțită de gagică-su, prietenele ei cele mai bune erau în colțuri diferite ale țării și a fost pusă să stea într-o cămăruță cu încă trei persoane și baie mixtă pe hol. Să nu înțelegi că am trăit în puf în Suceava pentru că nu e vorba de asta, dar eram timidă și fără încredere. După câteva sesiuni de plâns în toate mijloacele de transport din capitală, mi-am revenit și am reușit să mă acomodez.

Se schimba ceva dacă știam cum avea să fie viața de student în București înainte să mă mut la cămin? Ai mei oricum n-aveau bani de chirie, dar măcar n-aș mai fi fost atât de surprinsă. Aș fi vrut ca ai mei să aibă bani de chirie? Bani aș fi vrut să aibă, dar tot la cămin aș fi vrut să stau.

Oamenii care stau la cămin în principiu ori sunt foarte studioși, ori foarte prietenoși și au chef de caterincă. Mai ales la începutul anului, oamenii tind să fie foarte deschiși că încearcă să-și găsească parteneri de bere sau de jucat cărți. Cred că eram încă în prima săptămână când m-am dus la baie și era un tip care își spăla hainele la chiuvetă și când a zis „salut”, eu nu înțelegeam pe cine salută, că eram singura de acolo și nu-l cunoșteam. În scurt timp ne-am împrietenit atât de bine, încât intra random în cameră să-mi arate ce adidași noi și-a luat și încerca să mă convertească la muzică techno.

Colega mea de cameră își găsise chiar o replică bună de a-și face prieteni. Mergea la studenții care fumau singuri pe balcon și-i întreba „de ce ești supărat?”. Bineînțeles că nu erau neapărat supărați, dar așa reușea să deschidă o conversație.

Adevăratul romantism nu mai e în cărțile lui Nicholas Sparks și în niciun caz în Titanic, adevăratele povești de dragoste se nasc la cămin în momentul în care spălați împreună vasele și vă bateți cu apă. Chestiile încep standard, bați în ușă și ceri ceva. Ori o brichetă ori tigaia sau de cele mai multe ori un tirbușon, ca mai apoi să poți întreba subtil dacă vrea un pahar de vin.

Ce trebuie să înveți din asta? Că dacă ție îți ține ușa de la intrare și îți zice că ești frumoasă, e posibil să le mai spună încă la vreo două. În fiecare cămin există în jur de doi-trei băieți care combină fete pe bandă rulantă, eu îi numesc Don Juani de cămin.

Tu nu mănânci mazăre, nu dormi cu lumina aprinsă și reușești să înveți doar dacă e liniște perfectă. Cât o să te țină asta la cămin? Depinde de încăpățânarea ta. Când n-o să mai ai mâncare, o să te mulțumești cu tot ce prinzi, iar când colega de cameră are de învățat până la patru dimineața, ajungi să înveți să dormi și cu reflectoarele pe tine. Petreceri oricum sunt și n-ai ce să faci.

Cel mai nașpa o să fie în sesiunea din vară, o să fie atât de cald la cămin, încât o să vrei să te tăvălești pe hol doar să simți puțin cimentul rece. Sau cum făcea colegă-mea de cameră, învăța la chiuvetele de la baie. Stătea cu fundul pe blatul de la chiuvete și în afară de faptul că era mai răcoare, mai schimba și vreo două vorbe cu oamenii care spălau vase.

Eu nu am avut multe probleme cu colegii de cameră, am stat trei ani cu aceeași persoană care mi-a devenit și prietenă și maximum ne-am certat de la cine duce coșul de gunoi sau cine dă cu mătura; eu uitam mereu să o fac.

Dar, în anul I, ne-am împrietenit cu niște băieți și obișnuiam să mai jucăm cărți până târziu. Într-una dintre serile alea, li s-a făcut foame băieților și, ca tot studentul, au scos salamul. Cearta a început de la „de ce tai salamul așa gros?”, a continuat cu „tu mereu îmi spui ce să fac!” și a ajuns la multe frustrări, un dulap rupt și o oglindă spartă.

Următoarea dată se certaseră de la cine a mâncat pâinea și s-au certat așa tare încât vreo două săptămâni după, noi am folosit doar o baie pentru că de la nervi reușiseră să spargă cumva câteva uși.

Ăsta e un caz extrem, dar ideea rămâne clară, o să te cerți cu colegii de cameră de la fel și fel de prostii. Poate doar pentru că ai avut o zi nașpa și ajungi acasă și lui nu-i mai tace gura, poate doar pentru că ai uitat să duci gunoiul sau nu știi că dacă cineva doarme, tu clar nu vorbești la telefon în cameră. Sunt patru pereți și foarte puțin spațiu, așa că de obicei se strâng ușor frustrările, iar un lucru simplu ca o felie de pâine poate să le aducă la suprafață. Important e să te rogi să prinzi un coleg de cameră pe aceeași lungime de undă cu tine, în așa fel încât să vă împrieteniți și să ieșiți la bere și în afara căminului. Altfel, riști ca certurile astea să fie mai hardcore.

Dacă ai prieten și stă și el la cămin sunt mai rare momentele în care puteți să fiți drăgăstoși, dar mai ales să faceți sex. Dacă ai o singură colegă de cameră, roagă-te să stea aproape de București și să aibă niște relații nemaipomenite cu familia, ca să poată pleca mai des acasă. Când ai trei colege de cameră e deja misiune imposibilă, oricând poți intra peste cineva care încearcă să facă sex și să auzi replica „ne băteam!”. Asta se aplică și în cazul băieților din cămin.

Chestia asta te poate să ajungi să cauți un prieten care stă în chirie, doar să te asiguri că nu faci sex din an în Paște.

La început o să te sperie gândacii și aproape o să vomiți dacă vezi mâncare stricată uitată în colțul frigiderului. O să crezi că mucegaiul de pe pereți e un blestem pentru toate păcatele pe care le-ai făcut și n-o să te simți bine dacă n-o să dai cu mătura în fiecare zi. Stai liniștit, astea trec. O să dezvolți abilități pe care nu te gândeai că o să le poți avea vreodată. O să înveți noi tehnici de a omorî gândacii ăia care put îngrozitor și o să devii imun la mirosul de mâncare stricată, caserolele pe care la început poate le aruncai, acum le cureți cu avânt.

În anul I stăteam la un cămin fără nimic, bucătăria pe hol era fiță. Deci, nu prea puteai fi Master Chef, dar ai fi vrut și tu să faci o mână de cartofi prăjiți. Mi-am luat o plită electrică și am reușit în cele din urmă să mai gătim din când în când, pe hol, cu plita pusă pe jos. În cameră n-aveai cum că umpleai hainele de miros, așa că te adaptai. La un moment dat știu că reușisem să-mi scap o eșarfa în tigaia cu ulei.

Dacă ești la o petrecere în cămin și apare poliția, nu trebuie să te sperii și să te gândești că te bagă la pușcărie. Maximum iau datele de la câțiva oameni și te roagă, uitându-se fix în ochii tăi, să nu-l faci să mai vină a doua oară. Așa că dai muzica mai încet și dansezi cu poftă la fel de mare. Însă, nu-ți trebuie multe ca cineva să cheme poliția. Doar să se strângă doi-trei oameni și să se facă multe glume, încât să se audă prietenul ăla care râde al naibii de ciudat până la etajul cinci și gata, a venit poliția.

Știi zilele alea nașpa în care efectiv parcă te-au lovit trei camioane și pe fața ta parcă scrie cu litere mari „aici a murit mult alcool aseară”? Eh, fix în ziua aia nu ai mâncare, niciun strop de apă (și știm cu toții cât de vitală e apa după o petrecere) și nu e nimeni care să se poată duce la magazin în locul tău. Așa că, arătând ca un zombie, trebuie să te strecori până la magazin.

În ultimii doi ani, reușeam să mă ascund după blocuri și aproape că nu mă vedea nimeni cunoscut. Acum, că m-am mutat într-un campus, zici că fix când am o zi proastă, lumea face event pe Facebook „hai să ne strângem să râdem de Alexa”. Și atunci se întâmplă să te întâlnești cu fostul tău prieten, care sperai tu să regrete că te-a pierdut. Mai apare și fosta actualului tău, vreo doi băieți drăguți și eventual și un copil care se uită urât la tine.

Treaba șmecheră e că oricui i se întâmplă și clar nu trebuie să te machiezi, dacă mergi până la baie. Prietenii tot prieteni îți rămân și la beția de noaptea trecută, și la mahmureala de dimineață, când vă strângeți toți să faceți omletă.