Toate grupurile de chat în care ești îți distrug viața aiurea

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.

1. Orice grup chat din lume e oribil. Absolut groaznic! Știu că știi, dar nu vrei să recunoști. Nu a existat în toată istoria omenirii civilizate o conversație bună în șase persoane, iar tehnologia nu o să schimbe asta cu nimic. Recunosc, și eu sunt în grupuri de chat (au devenit o parte a vieții de neoprit. E aproape imposibil să nu faci parte dintr-un grup, dar asta nu înseamnă că sunt OK!). M-am și distrat în grupurile astea și momente când le-am apreciat.

Mai ții minte când a apărut clipul ăla cu un cuplu care și-o trăgeau în gară, la oră de vârf? Aia a fost o zi uimitoare. M-am urcat pe acoperiș și am mulțumit Soarelui, singurul meu Dumnezeu. „Mulțumesc, bilă de foc!”, am spus eu uitându-mă direct la soare. „Mulțumesc pentru grupurile de chat, futăcioșii în public, darul și măreția ta.” Asta nu scuză toate momentele groaznice în care a trebuit să îndur grupurile de chat, aia a fost excepția. Ca o lumină care dovedește existența umbrei.

2. Există trei tipuri de grupuri de chat, din câte am observat eu, dar vreau să clarific că un anumit tip de grup chat e infinit mai groaznic decât celelalte două, deși sunt vehement când spun că toate trei sunt foarte foarte insuportabile. Deci categoriile de grupurile chat sunt în felul următor:

i. Un grup cu persoanele de care ești legat în imediata proximitate. Asta include:

– Familia ta, rudele de gradul întâi (iar aici intră, în mod normal, în mama ta care pune poze cu cățelul și vorbește despre planurile de a reuni familia de sărbători, iar din când în când taică-tu își aduce aminte de vreo pagină cu meme și intră într-un maraton de share-uri cu glume de tați. Iar restul timpului chat grupul familiei e încă o modalitate în care părinții te controlează).

– Toți colegii de apartament, pe care trebuie să-i înduri („Cine a înfundat chiuveta?? Ăstea-s vasele tale murdare!!”).

– Toți colegii de clasă cu care ai trebuit să faci un proiect mai mare și acum toată lumea îl folosește ca să mai afle chestii de la școală, unde postează unul, doi mai conștiincioși și restul dau cu seen.

- Grupul de la muncă, cel mai enervant și insuportabil. Momentul în care stai și tu liniștit în weekend și încerci să uiți de jobul tău de rahat și hop primești un mesaj cu nu știu ce întrebare care putea să aștepte până luni.

Toate chat-uri astea sunt ca o otravă care te ucide încet, dar sigur.

ii. Chat-ul cu cei mai buni prieteni ai tăi, tovarășii cu care îți petreci majoritatea timpului liber, un chat pe care l-ați făcut cu ocazia unei zile de naștere sau o ieșeală mai mare și a rămas pentru că era caterincă și glumele curgeau, dar nu poți să negi că încet încet, și-a cam pierdut din farmec și poantele nu mai sunt atât de bune și lumea nu prea mai răspunde sau interacționează. Dar îl păstrezi pentru că uneori e practic și util și când nu ai chef de el îl dai pe mute, pentru că oricum te bagi în seamă doar când ai nevoie de ceva și ce rost are să te bipuie toate ziua cu meme-uri pe care le vezi și tu pe feed-ul tău și nu mai e nimic nou, iar tu ești complet apatic, viața a devenit liniară și fără sens, motivația a dispărut, iar tot ce ți-a rămas e acest chat grup.

iii. Chat-urile de grup formate pentru un scop anume, în care ți se spune ce să faci, care sunt cele mai groaznice din toată omenirea.

3. Nunți, botezuri, logodne, un autocar închiriat ca să ajungi la cumetria aia din afara orașului, o călătorie cu mai mulți, ziua de naștere a unui prieten super dramatic, o excursie în Berlin cu băieții, grupurile în care ești blocat și nu poți ieși, iar ăstea sunt cele mai ce.

Ele au un pattern bine definit: prima zi în care toată lumea se familiarizează cu toată lumea, un val de gif-uri și emoji, apoi afirmații despre cât de tare o să fie. Partea în care cineva schimbă numele grupului de vreo trei, patru ori, apoi partea practică în care cineva intervine (ca să scape odată) și clarifică scopul grupului. „Deci toată lumea trebuie să pună câte trei sute de lei”, „Plecarea e la cinci dimineața, pentru că doar atunci erau cele mai ieftine bilete, și sunt în timpul săptămânii”, deci tot trebuie să-ți iei câteva zile concediu pe nu știu ce considerente, nu contează inventează ceva.

Apoi încep negocierile zilelor disponibile în care toată lumea spune când poate și când nu poate, iar printr-un algoritm complex sau magie, se stabilește o dată și după vreo nouă ore, cineva care avea chat-ul pe mut se trezește că nu poate pe data aia și coșmarul nu s-a terminat și îți vine să-ți bagi picioarele în ea de excursie și să pleci singur de nebun. Apoi urmează o serii de discuții între cei atât de entuziasmați că nu se pot abține în a pune meme și alte mizerii în anticipația aventurii, după care mesajele în drum spre aeroport, apoi event-ul în sine, în care oamenii întreabă unii de ceilalți, unii rătăciți, alți morți prin colțuri întunecate ale clubului.

Te întorci acasă, crezi că tot coșmarul s-a terminat, faci un duș, te schimbi în pijamale și te întinzi în pat la un film și, deodată, ping ping, începe avalanșa de poze din excursie și glume care nu au fost amuzante atunci și nu sunt nici acum mai breze, iar după vreo trei zile se trezește cineva și întreabă dacă nu ieșiți la o bere, iar tu știi că nu mai ai cum să ieși cu oamenii ăștia o bucată de vreme, dar ești blocat aici pentru ce pare a fi o eternitate, o închisoare socială care te-a transformat într-un om ranchiunos, care nu vrea decât să-i eradicheze pe toți de pe fața pământului.

4. Numărul ideal de oameni dintr-un chat este de patru. (Am ajuns la concluzia că nu mă pot lupta cu morile de vânt și voi scăpa cu adevărat de grupurile de chat). La cinci oameni întinzi coarda, dar mai merge. Șase sunt prea mulți. Când ajungi la șase, sigur ai pe unul mai ciudat și complet pe dinafara grupului. „E OK dacă o chem și pe fosta mea?”, chestii de genul, „Am un fost coleg de liceu care trece pe la mine în weekend, stați să-l bag și pe el pe grup”, iar deodată tot vibe-ul chat-ului se schimbă, se acrește ca laptele și se dezbină în chat-uri mai micuțe, fără persoana străină, deși cel original rămâne acolo, doar că mai tăcut.

Eu am două grupuri chat care-mi plac: unul în mare parte tăcut, cu trei dintre prietenii mei (numărul perfect de prieteni), iar unul cu nepoțica mea, care urcă poze cu jocuri din când în când, și toată lumea o laudă. Fiecare grup de chat în care am fost adăugat l-am pus pe mute imediat sau am ieșit. Nu am nevoie de atât zgomot de fundal și o tonă de notificări în viața mea. Dacă e ceva important, poți să-mi dai direct mesaj text. Pur și simplu nu e nevoie de un grup chat. Nu văd de ce atât de mulți oameni ar vorbi laolaltă în telefonul meu. E cea mai proastă invenție.

5. Poate îmi urăsc toți prietenii, și telefonul meu, și societatea în sine, și nevoia înfiorătoare de a aparține unei comunități. Poate orice formă de comunicare cu mine e un jeg. Poate îmi urăsc familia, cu prejudecățile lor superioare și nevoie rudelor de a să lăuda, și poate nu-mi plac city break-urile ieftine din Europa de Vest. Chiar urăsc totul? Eu sunt problema? O formă foarte populară de a comunicare, care e folosită aproape de toată lumea de pe planetă, iar eu, un tip, singurul, căruia nu-i place. Ce se întâmplă? Poate eu sunt de vină sau poate nu. Nu mai înțeleg nimic.

6. Poate tu te simți bine pe grupurile tale de chat, habar n-am. Poate ție ți se par tari, dar greșești amarnic, să trăiești și să gândești așa. Orice grup (chat) e nasol. Recunoaște.