Știri

Românii care vor referendum pentru evacuarea romilor sunt apogeul prostiei și al rasismului

Câțiva constănțeni certați cu logica cer epurarea etnică a unui cartier creat de Radu Mazăre fix ca zonă de locuințe pentru oamenii evacuați din restul orașului.
Fotografie de Cristi Cimpoeș / Mediafax Foto

Referendumul, promovat odată cu inepția propusă de Coaliția pentru Familie care vrea să le interzică gayilor din România un lucru care deja este ilegal, a devenit emblematic pentru incapacitatea populației din România de a înțelege ce înseamnă o democrație. Nu vreau să dau lecții nimănui, dar nu majoritatea dictează într-o republică semi-prezidențială, oricât umblă lumea cu definiția de dicționar în gură.

Publicitate

În sensul ăsta, s-a lansat recent o propunere de referendum care cere mutarea forțată a romilor din cartierul Henri Coandă, din Constanța. Pe lângă motivele clișeice, etnicizarea situației sociale și economice a cartierului reprezintă vârful de lance. Eu am rude în acest cartier și cunosc situația din orașul Constanța în general, așa că mă întreb de unde știu proponenții acestei petiții ce identitate culturală sau etnică își asumă locuitorii cartierului? Că-ți dai seama că nu decizi tu etnia omului.

Pe lângă asta, nu cred că oamenii și cei care comentează înțeleg cum s-a construit acest cartier. Pe lângă efortul de gentrificare a centrului vechi, Henri Coandă reprezintă o promisiune electorală a lui Mazăre și a PSD-ului de a oferi locuințe sociale, fix ca soluție în scandalul evacuărilor și retrocedărilor. Practic, cei care vor referendumul ăsta vor evacuarea unor oameni care au fost evacuați deja din alt loc și au fost mutați acolo. S-a construit oricum cu scandal, printr-o licitație cu o singură firmă și suspiciuni de corupție.



Nu de alta, dar poate au și ei rude în acest cartier și nu și-au dat încă seama. Știu sigur că au existat și etnici români care au trăit în locuințele naționalizate înainte de 1989. Astfel, nu doar romii sunt prezenți la Henri Coandă, ci și românii, turcii și alte etnii care au avut de suferit în urma retrocedărilor. Dar autorul face diferență între romii care trebuie evacuați și „persoanele care într-adevar merită o locuință socială", pentru că, într-o ierarhie a nevoilor, romii nu se califică. Ei reprezintă „derapajele de la civilizație".

Vechea narațiune a romilor care trăiesc în afara normelor societale se repetă în secolului XXI, într-un proces democratic prost înţeles. Nişte probleme prezentate destul de vag în petiţia online răsună ca un ecou istoric în care romii, sau cei percepuți de norod a fi „țigani", sunt întotdeauna țapul ispășitor. Știu, înțeleg, dacă romii erau așa și pe dincolo, erau tratați altfel și alte bla bla-uri cu tentă civilizatoare. De parcă romii s-au dezvoltat așa într-un univers paralel, nu împreună și în societatea românească. La cum au abordat ăștia cu petiția problema vizavi de teme sociale și economice, în care soluția este strămutarea unor populații întregi, pare a politică de genocid, nu de țară europeană, în care ne pretindem civilizați.

Petiția se termină cu încă un clișeu vag, comun euroscepticismului, ăla pe care il auzi de obicei la cârciumi, nu în presă sau petiții: UE doar dictează, dar nu oferă nimic în schimb. Mai mult, apără drepturile minorităților, coșmarul ultim al oricărui român ne-rom, care știe că el e republica.
Până la urmă, măcar în cârciumi ajungi la o concluzie logică: bagi o mioritică „noi să fim sănătoși", nu scrii petiții pentru epurare etnică.