Am vorbit cu doi părinți minori din România despre cum e să începi o familie când ești copil

Salomeea, o tânără romă de 15 ani, îmbrăcată într-un capot roșu, scoate din cutie o sticluță de picături pe bază de plante. Rică, partenerul ei, de 17 ani, i-o ia din mână și citește instrucțiunile. Fata spune că ia picăturile ca să-i treacă „sperietura”. În urmă cu câteva zile, Patricia, fetița lor de un an, a căzut și s-a lovit cu ochiul de soba din casa în care locuiesc cu frații, părinții și bunicii lui Rică, într-un cartier de romi din Ploiești. Fetița n-a rămas cu niciun semn, dar Salomeea a avut un șoc.

„În timpul acelei vârste, tânăra mamă se află la adolescență, care este o perioadă de dezechilibru psihologic, dezechilibru emoțional, este perioada trecerii spre maturitate. Deci faptul că se naște un copil e un factor suplimentar care interferează cu acest echilibru psihologic și emoțional pe care îl are tânăra mamă”, spune Daniel David, psiholog și profesor universitar la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.

Salomeea este una din cele aproximativ 9 000 de tinere minore care nasc anual în România, cifră care ne situează pe primul loc din Uniunea Europeană la capitolul ăsta, potrivit celor mai recente date publicate de Eurostat. În anul 2015, au născut 9 282 de mame cu vârste între 10 şi 17 ani, dintre care 676 aveau între 10 şi 14 ani. România are un număr mai mare de naşteri în adolescență decât state precum Rwanda, Trinidad Tobago sau Emiratele Arabe Unite.

Vârsta medie de începere a vieții sexuale în România e de 15 ani jumate, potrivit unui studiu realizat de UNICEF.

În ultimii ani, 28 de Direcţii Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din țară împreună cu ONG-ul SERA România „au implementat programe destinate prevenirii sarcinii nedorite”, mi-a comunicat Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA). „În aceste județe, echipe compuse dintr-o asistentă medicală și o asistentă socială asigură informare, consiliere și mediază accesul la mijloace contraceptive și îngrijiri de sănătate”, adaugă ANPDCA. Cu toate astea, statisticile sunt îngrijorătoare.

Din cauza nivelului ridicat al sărăciei, județele Dolj, Vaslui și Vâlcea sunt fruntașe la numărul mamelor care mor în timpul sarcinii sau după sarcină: în județul Dolj, rata mortalității materne este de patru ori mai mare decât rata națională, în timp ce în Vâlcea și Vaslui rata mortalității materne este de două ori mai mare decât rata națională, a mai comunicat ANPDCA.

În județele astea, fundația World Vision „dezvoltă și implementează un model integrat de servicii de îngrijire maternală și de planificare familială, care vizează femeile fertile vulnerabile din România rurală, susţinând eforturile guvernamentale pentru îmbunătățirea asistenței medicale maternă”, mai spune ANPDCA.

Conform Institutului Național de Statistică, aproximativ 11% din mamele minore ale României sunt de etnie romă.

Gelu Duminică, sociolog și profesor universitar la Universitatea București și la SNSPA, spune că mariajele timpurii în rândul romilor au fost inițial o reacție adversă a părinților romi la o realitate socială din perioada sclaviei, care a fost abolită acum 162 de ani. Atunci „exista ceea ce se numea ius primae noctis, adică dreptul boierului de a petrece prima noapte cu fata care era în stăpânirea lui, de a o dezvirgina”, spune Duminică.

În prezent, însă, faptul că fetele rome se căsătoresc de mici are mai degrabă legătura cu situația economică și socială, decât cu specificul unei etnii, spune Gelu Duminică. „Într-un grup mult mai sărac, mult mai slab educat, e logic ca chestia asta să se întâmple într-o mai mare măsură, pentru simplul motiv pentru că ignoranța este mai mare, accesul la contraceptive este mai mic, patriarhatul, rolul familiei, familia tradițională, toate astea se întâmplă mai mult în zonele mai marginale decât în zona asta mai bine educată și cu acces la informație.”

Fiica cea mare dintr-o familie cu doi copii din Radu de Afumați, un cartier de romi din Ploiești, Salomeea a fost dată la școală la vârsta de șapte ani. Când era într-a IV-a, în clasa ei a intrat într-o pauză un băiat îndrăzneț, cu ochi căprui și pătrunzători. Îl chema Rică și era elev la aceeași școală, cu doi ani mai mare decât ea. Copila de 11 ani i s-a părut cea mai frumoasă din clasă: avea părul lung și blond și ochii mari. N-a avut curaj să-i spună nimic și, așa cum fac mulți puști în copilărie, le-a spus mai întâi prietenelor ei că-i place de ea și după câteva zile i-a scris pe Facebook.

Când îl vedeau pe stradă pe Rică, părinții Salomeei îi spuneau să le lase fata în pace, că e prea mică pentru relații serioase. „Și eu le-am spus: «OK, o las», dar în sinea mea știam că n-o las. Și uite așa părinții ne interziceau: «Nu mai vorbiți, că sunteți mici» și s-a pus ambiție în mine.” Nici Salomeea nu i-a ascultat.

„Mama zicea că sunt mică, pentru că eu sunt al doilea caz care s-a măritat mică, o fată de doișpe ani de-aici după ulicioară și eu.”

Măritatul de care vorbește Salomeea înseamnă, de fapt, începerea vieții sexuale. La romi, obiceiul este ca fata să rămână cu băiatul care a dezvirginat-o. Nimeni însă nu vorbește cu ei despre asta, iar autoritățile nu se bagă aproape niciodată.

Corina, mama lui Rică, spune că a fost împotriva relației, dar că n-a avut încotro.

„A venit direct cu ea acasă. Ce să-i mai zic? Mi s-a părut că sunt amândoi foarte mici, eu le-am zis să mai stea până la 18, 19, 20 de ani. N-a ascultat. Dacă a luat-o, a luat-o.”

La scurt timp, atât părinții lui, cât și ai ei au acceptat situația. Și ei se luaseră de mici. Mama lui Rică a rămas însărcinată cu el când avea 14 ani și a fost mereu casnică, iar mama Salomeei a rămas gravidă la 18.

După vreo doi ani de relație, când ea avea 13 ani, iar el 15, și-au zis unul altuia că vor să aibă o familie împreună. Rică a plătit din banii părinților o cameră la un hotel din oraș, unde au făcut sex pentru prima dată. El spune că știa de la 12 ani cum să se poarte cu o fată în pat, când prietenii i-au făcut cadou de ziua lui o noapte cu o tipă mai mare care să-l dezvirgineze.

Salomeea nu vorbise cu nimeni despre sex înainte. Părinții ei nu au pregătit-o în niciun fel, prietene cu experiență nu avea, iar la școală nici vorbă de educație sexuală. A învățat totul pe pielea ei.

Când au făcut sex în camera de hotel, Salomeea și Rică au pus o față de pernă de culoare albă sub ei. Sângele fetei era prețios. Peste trei săptămâni, după ce părinții lor au făcut „înțelegerea”, adică și-au dat consimțământul pentru ca fiii lor să fie împreună, a avut loc „rachiul”. Au dat o petrecere în curtea casei lui în care au jucat cămașa, adică au arătat tuturor fața de pernă cu pete roșii, pe care o păstraseră până atunci într-o pungă, semn de mândrie pentru ambele familii că fata a fost virgină.

Când am întrebat-o pe Salomeea de unde știa la vârsta aia că-l iubea pe Rică, mi-a răspuns: „Eram îndrăgostită” . Nu s-a gândit c-ar fi prea mică pentru a-și întemeia o familie. „Nu m-am mai gândit la nimic. Mi-a plăcut comportamentul lui, vorbea frumos, făcea tot ce voiam eu.”

Spune că până la el a mai avut câțiva prieteni de aceeași vârstă cu ea, dar niciunul nu era ca el.

„Într-o societate ca a noastră, în care educația este tot mai importantă, nașterea la o vârstă mică poate să o scoată pe mamă definitiv sau temporar din traseul educațional, ceea ce după aceea o să îi afecteze și funcționarea socială și statutul social, deci consecințele sunt grave atât psihologic, și cât social”, spune psihologul Daniel David.

După o lună de la logodnă, Salomeea a rămas însărcinată. Când i-am întrebat dacă au continuat școala, ea mi-a răspuns:

„El da, eu nu, că am rămas însărcinată repede și… mă duceam la școală așa?”.

Am încercat să înțeleg motivele pentru care el a putut să se mai ducă la ore, iar ea, nu. Mi-a zis, cu ochii în pământ:

„La noi, aicea, când rămâi însărcinată sau când te măriți, e aiurea să te mai duci la școală. Dar ca băiat e altceva.”

România, dacă nu știai deja, e fruntașa Europei și la abandonul școlar. Doi din zece elevi ajung să renunțe la școală, adică vreo 50 000 de copii în fiecare an. Cei mai mulți dintre ei sunt din mediul rural și provin din familii sărace. Pe lângă sărăcie, sarcinile sunt un motiv destul de des întâlnit în rândul acestor familii.

Așa a văzut că se face în jurul ei, nu are o motivație exactă. Spune că nu-i pare rău că s-a lăsat de studii și că e mulțumită că a apucat să învețe să scrie și să citească.

Salomeea a devenit mamă la 14 ani. Deși a născut natural, iar travaliul a durat șase ore, spune că nu s-a chinuit, pentru că mama și soacra i-au fost aproape.

Rică nici nu simte că e tată. „Am foarte mare ajutor de la mama și de la tata. N-am trecut prin greu până acum și sper să nu trec. Bine, noi tragem cu ea noaptea când nu doarme, când face febră, noi stăm. Doamne ferește dacă e mai grav, venim la mama și la tata.”

Copilul riscă să fie afectat din punct de vedere psihologic, spune Daniel David, „pentru că părinții sunt încă nematurizați și ei au acest dezechilibru emoțional și psihologic. Mai mult, dacă părinții nu mai reușesc să se înscrie în traseul educațional, funcționarea și statutul social vor fi scăzute, astfel încât nici șansele lui din start, la nivel social nu vor fi suficient de mari, mai ales dacă familia nu este o familie bogată sau care să poată să compenseze lipsa de educație prin bani”.

Rică și Salomeea trăiesc pe banii părinților și ai bunicilor. „Ne dau de țigări, de suc, dacă vrem să ieșim la un restaurant.” Tată lui Rică e bodyguard la un club din oraș și garda de corp a unui politician, iar bunicii lui au pensie. Prietenii de vârsta lor nu au copii, așa că atunci când ies în oraș, merg ori doar ei doi, ori fiecare cu prietenii lui.

Pentru că el iese mai des decât ea și cunoaște mai multă lume, Salomeea e de multe ori geloasă. De acolo pleacă toate certurile.

„Eu nu prea sunt gelos, că nu prea am pe ce să fiu gelos. Doar când ne uităm la un film și mai zice și ea e frumos ăla, atuncea”, spune el.

În prezent, Rică e în clasa a VIII-a, la fără frecvență, și după ce termină zece clase, vrea să fie șofer de taxi. Deși spune că nu-i pare rău că s-a lăsat de școală, când am întrebat-o pe Salomeea dacă i-ar plăcea să lucreze și ea când fetița va fi mare, mi-a zis că da. Pentru ea, însă, o meserie e ceva abstract. „Nu știu ce, orice. Nu m-am gândit la ceva anume”.

Când i-am întrebat dacă plănuiesc să mai facă un copil, mi-a răspuns bunica: o să mai aibă altul după ce fetița se face mare și merge la școală.

Înainte de plecare, Silvia, bunica lui Rică, i-a ghicit colegei mele fotografe în cafea și i-a zis că i s-a arătat iubirea în zațul de pe pereții ceștii. După ce ne-a aflat vârstele și că n-avem încă copii, femeia ne-a repetat, aproape ca într-un epilog, filosofia de viață pe care au transmis-o din generație în generație:

„Copilu-ți face familia, casa. Mai dă-i naiba de bani. Oamenii săraci se-mprumută și trăiesc de azi pe mâine. Copilul e totul. Fă-l acum, că o să ai niște ani și n-o să mai ai răbdare să stai cu el. Copilul trebuie să te joci cu el, să-i faci poftele, să ai răbdare de copil. Mai întâi copilul, și apoi averea. Dacă ai făcut averea și nu mai faci copilul tău, ce te faci?”.

Pe de altă parte, e greu să faci și să menții averea fără educație.