Am fost la întâlnirea CpF unde PSD a spus că trebuie să ducem referendumul antigay în lume

Nu vor fi primiți jurnaliștii la conferință, îmi spune un organizator când ajung în fața sălii Avram Iancu din Palatul Parlamentului. E vorba despre conferința „Referendumul pentru Căsătorie în România: Perspective Naționale și Internaționale”, a Coaliției pentru Familie, în scopul de a pune presiune pe politicieni să organizeze o dată referendumul ăla împotriva căsătoriilor gay. Totuși, pe masa cu legitimații destinate invitaților observ numele lui Florin Pușcaș, redactor la site-ul știripesurse.

Deci nu-i vorba despre toți jurnaliștii, are și CpF preferații ei.

Presa „sexo-marxistă” e invitată într-o sală micuță de la Senat, unde, între 9 jumătate și 10, principalii invitați țin o scurtă pre-conferință.

Ne încântă cu prezența (dar și cu vorba) oameni precum Mihai Gheorghiu, președintele „Comitetului de Inițiativă Cetățenească”, Ana Corina Săcrieru, reprezentanta Platformei „Împreună” (a nu se confunda cu partidul lui Cioloș), Sophia Kuby, directoarea ADF International, Zeljka Markic, reprezentanta CpF-ului croat, și Ludovine de la Rochere, reprezentanta CpF-ului francez.

Doamna Săcrieru, avocată de meserie, vorbește mai puțină legaleză decât de obicei, dar tot reușește să adoarmă audiența. E mâhnită că o inițiativă civică de asemenea amploare e amânată și sabotată de trei ani. Oricum, treaba asta e de neacceptat într-un stat de drept, completează ea, mai ales dacă ții cont că, potrivit unui „sondaj profesionist”, 87% dintre români consideră just demersul celor trei milioane de români care vor să schimbe Constituția astfel încât căsătoriile gay să fie interzise pentru totdeauna (chiar dacă și în acest moment sunt interzise prin lege).

Îi pasează microfonul Sophiei Kuby, de la ADF International (îi poți spune „CpF Internațional”). Curios cum niște obsedați de suveranitatea poporului au invitat atâția lobby-iști străini, dar divaghez.

Sophia zice că organizația pe care o reprezintă apără libertatea de conștiință la nivel internațional. Doar a oamenilor „normali”, cum ține să precizeze:

Urmează o altă doamnă, Ludovine, de la CpF-ul francezilor. Ludovine confirmă că există consecințe serioase pentru politicienii care nu ascultă vocea poporului în privința familiei. Îl dă exemplu pe Hollande, care în 2012 a legalizat căsătoria între persoane de același sex și iată că, la ultimele alegeri, partidul fostului președinte, Partidul Socialist, a scos doar 6%.

Un scurt research îmi arată că nu de asta s-au dus socialiștii din Franța pe apa sâmbetei. Macron, actualul președinte, e cât se poate de pro-căsătorii între persoane de același sex, deci nu asta era buba lui Hollande.

Apoi, cetățenii care susțin gay marriage sunt majoritari în Franța de prin ‘96, an în care, la noi, Constantinescu îl bătea pe Iliescu cu o întrebare despre Dumnezeu. Zeljka Markic, din Croația, vine cu aproximativ aceeași poveste, doar că a ei e cu final fericit: politicienii croați n-au ascultat vocea poporului, au încercat să extindă drepturile comunității LGBT, CpF-ul local a contracarat cu un referendum, iar acum în Constituție scrie că familia înseamnă uniunea dintre un bărbat și o femeie.

În plus, guvernarea de centru-stânga a fost înlocuită cu una conservatoare începând cu 2016. Victorie, dar nu completă, pentru că progresiștii croați au apucat totuși să legalizeze parteneriatele civile între persoane de același sex.

La finalul mini-întâlnirii cu presa, un fotograf îl roagă pe organizator, Mihai Gheorghiu, să ne lase și-n sala Avram Iancu, să facem și noi, sexo-marxiștii, niște poze cu politicienii și înalții prelați invitați să stea la taclale cu CpF.

Gheorghiu încuviințează. Mă strecor și eu, deși nu-s fotograf. Găsesc un consilier parlamentar din USR, mă lipesc instant de el. În caz că mă trimite cineva la plimbare, am o minciună relativ credibilă de vândut: sunt în sală la invitația USR-ului, documentez viața de consilier parlamentar. Sau ceva de genul.

N-a mai fost nevoie de minciuni. Jurnaliștii sunt poftiți de două ori să părăsească sala, pleacă doar cei mai timizi dintre ei. De altfel, în lipsa jurnaliștilor, sala ar deveni jenant de golașă. Invitații se strâng greu și oricum nu rezistă mult. Mai ies, mai dau un interviu, mai schimbă o vorbă, mai trag o fugă până la baie - par convinși că nu vor rata nimic vital. Important e să-și spună poezia, nu contează părerea celorlalți.

La conferință sunt prezenți politicieni de toate culorile. De la PSD îi remarc pe Florin Iordache, Titus Corlățean și Ioan Deneș, ministrul Apelor și Pădurilor. De la PNL, participă Viorica Cherecheș (mama celebrului primar din Baia Mare) și Daniel Gheorghe, unul dintre cei mai conservatori parlamentari liberali. De la USR: Sergiu Moroianu - matematician de geniu, antivaccinist și soț al doamnei Clotilde Armand - și pe Matei Dobrovie, deputatul care a declarat război decibelilor.

Apoi, locurile mai sunt ocupate de publiciști, activiști conservatori, jurnaliști apropiați Bisericii și CpF-ului, doctorul Pavel Chirilă, clerici catolici și ortodocși, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, un pastor și un rabin care de-a lungul conferinței mai mult doarme decât vorbește.

Când un organizator anunță că CCR a respins sesizarea opoziției privind legea referendumului, niciunul dintre invitați nu schițează vreun gest. Probabil era un rezultat previzibil. Asta înseamnă că președintele e complet scos din joc la referendum. Cale liberă pentru Parlament.

Politicienii încep să-și spună și ei poeziile. Deneș, care acum un an declara că homosexualii ce se țin de mână pe stradă îi încalcă nu știu câte libertăți, își reafirmă susținerea pentru demersul de „clarificare a noțiunii de familie”.

A fost o luptă grea, ce se apropie de final. Duminica referendumului va rămâne în istorie drept „Duminica Luminii” pentru România, iar frații europeni ar putea importa „această pronunțare istorică”.

De asemenea, nu uită să precizeze că el, în calitate de creștin, iubește toți oamenii, doar că urăște păcatele unora. Doamne ajută.

Titus Corlățean se simte edgy. E mândru că noi, prin acest demers, „mergem împotriva valului” din Europa. Europa și-a cam pierdut calea, deși părinții fondatori ai Europei au fost creștini, spune el. De exemplu, știai că pe documentele oficiale din Franța nu mai scrie „mamă” și „tată”, ci „părinte 1” și „părinte 2”?

Aici trebuie să intervin pentru că adevărul e un pic mai nuanțat. E vorba totuși doar de o propunere și e valabilă doar pentru Paris, nu pentru toată Franța.

Tot Corlățean mai zice că în Canada sexul biologic este diluat prin folosirea neutrului „it”.

Corlățean îl ceartă pe Iohannis pentru declarațiile anti-CpF din trecut, apoi proclamă că-n România se dă o veritabilă bătălie spirituală împotriva „progresismului care ne omoară pe unii dintre noi”.

Intervine iarăși invitata croată, Maricica. Vrea ca cei din sală să știe că instituția căsătoriei nu a fost creată în interesul iubirii și a indivizilor, ci în interesul familiei, adică a copiilor, pentru că ei reprezintă viitorul unei nații. Iar copiii, în caz că ai chiulit de la orele de anatomie din liceu, pot fi creați doar prin penis+vagin. Curios să auzi o conservatoare ce reduce totul la biologie, credeam că progresiștii sunt obsedați de partea carnală a iubirii.

Ies puțin la aer. Pe holul din fața sălii, după o tentativă eșuată de a vorbi cu Dobrovie de la USR (mereu mă evită - și IRL, și la telefon), Daniel Gheorghe îmi acordă un scurt interviu. În cazul în care Constituția nu e modificată în sensul dorit de CpF, spune el, există riscul să apară legi care interzic anumite drepturi și libertăți. Îi cer exemple concrete, nu prea are. Bâjbâie ceva despre încălcarea libertății de conștiință în SUA și Marea Britanie, dar nu poate pune degetul pe ceva anume.

Cert e că, în opinia lui, societatea nu poate fi regândită așa, peste noapte:

Dar oare demersul Coaliției nu e tot un soi de impunere? „S-a vorbit foarte des, în mod eronat, despre redefinirea familiei. E o definire a familiei în baza valorilor culturale, morale și sociale ale românilor. E firesc ca noi să înțelegem și să răspundem favorabil unei chestiuni naturale. Preluăm o realitate, o chestiune practică și înțeleasă în subconștientul românilor și prin ea clarificăm Constituția. Nu se restrâng niciun fel de drepturi, nu are impact asupra nimănui. Nu e o chestiune care să deranjeze pe absolut nimeni.”

Necesitatea demersului e pusă pe seama contextului internațional. În Occident, o sumedenie de ideologii au izvorât așa, „din revoluția culturală, de la Lenin, altele de la Gramsci, altele de la băieții ăia de la Frankfurt”, mai zice Gheorghiu.

Dacă tot a avut oaspeți francezi, îl întreb ce efecte negative a avut legalizarea căsătoriilor gay în Franța. Din nou, pare mai degrabă preocupat să-și etaleze anxietățile ideologice decât să-mi ofere ceva palpabil: „Asta dă naștere la o serie de dezechilibre ce țin nu neapărat de latura morală, a valorilor creștine, ci și de felu-n care individul se raportează la societatea și de capacitatea societății de avea continuitate. Nu continuitate biologică, atenție, ci continuitate din punct de vedere socio-cultural, identitar, economic.

Sunt consecințe care apar de aici, dincolo de aspectul moralității. Există forme de reeducare care sunt introduse în curricula școlară în anumite țări și care, pe undeva, încalcă principiul constituțional conform căruia părinții au dreptul de a-și educa și forma copiii minori conform propriilor puncte de vedere și conștiințe.”

La finalul discuției, e curios dacă nu cumva sunt de la VICE. Îi confirm suspiciunea. Cică m-a ghicit după atitudine, pentru că ne mai citește, din când când. Îl felicit pentru alegere.

Înapoi în sală, un anume publicist vorbește despre rata violenței domestice în cuplurile gay. E foarte crescută, aparent. De aia se opune CpF căsătoriilor netradiționale, de teamă că se vor bate homosexualii între ei. Se gândesc la siguranța lor.

Câteva minute mai târziu, ia și Matei Dobrovie cuvântul. E supărat că PSD a confiscat demersul asta, dar un reprezentant al Coaliției îl întrerupe și îl invită să-și joace meciurile politice în altă parte.

Dobrovie nu se dă bătut. Le bate obrazul pesediștilor că-n Parlamentul european votează agende progresiste, în timp ce acasă se dau mari tradiționaliști. Intervine avocata Săcrieru, care-i amintește lui Dobrovie că face parte dintr-un partid (USR) ce se opune oficial Coaliției pentru Familie. Cu asta-i închide gura.

La final, Mihai Gheorghiu întreabă dacă presa are întrebări. Care presă, că o parte a fost gonită verbal, cealaltă a plecat acasă din plictiseală. Doar eu și alți 2-3 nefericiți am mai rămas prin sală, dar nu întrebăm nimic, am auzit destule în cele patru ore de chin.

Și nu aș încheia înainte să-ți spun că Florin Iordache a anunțat tot ieri că referendumul ar putea avea loc pe 10 iunie. Deci, ar trebui să te aștepți la cât mai multe conferințe din astea în care minciunile se amestecă cu jumătățile de adevăr. Dar te-ai obișnuit deja.