Fotografii cu oameni care locuiesc în „Grădina Raiului”
Basna are pe cap pături proaspăt spălate. Trăiește în mlaștini de când era mică. Fotografii de Tamara Abdul Hadiare 
Călătorii

Fotografii cu oameni care locuiesc în „Grădina Raiului”

Fotografa Tamara Abdul Hadi a petrecut timp cu oamenii care trăiesc în mlaștinile irakiene.
12.4.18

La intersecția râurilor Tigru și Eufrat, în centrul vechii Mesopotamii și în sudul Irakului, e o zonă de mlaștini cunoscută sub numele de Ahwar. Localnicii se plimbă pe ape cu bărci cioplite de ei, printre bivoli de apă. În acest loc, cândva între mileniul trei și mileniul patru, și-au construit sumerienii casele din stuf și papură, o practică la fel de vie și în ziua de azi.

Unii cred că în această regiune a fost, pe vremuri, prima utopie a lumii: grădina Edenului. Dar și dacă ar fi adevărat, înseamnă că s-au schimbat multe de la decăderea omului încoace. În anii 1950, guvernul a început să sece pământul ca să creeze teren arabil, iar la scurt timp au început și săpăturile după petrol. Apoi, între 1980 și 1990, Saddam Hussein a distrus o parte din zonă ca să-și împiedice dușmanii să se ascundă acolo. Abia după căderea lui în timpul invaziei americane în Irak din 2003, au început eforturile de conservare ale zonei și oamenii s-au întors să locuiască în mlaștini. Un deceniu mai târziu, în 2016, zona a intrat în patrimoniul UNESCO. Dar conform World Heritage Outlook, trei din patru componente nu sunt considerate zone protejate, iar guvernul exploatează în continuare petrol în zonă, ceea ce înseamnă că apa potabilă nu e întotdeauna disponibilă. Dar oamenii de aici – arabii de mlaștină – nu au renunțat să spere la paradisul strămoșilor lor.

Într-o dimineață cețoasă din luna martie, m-am întâlnit în mlaștinile irakiene cu familia lui Sayyid Raad. Oamenii ăștia trăiesc departe de confortul modern al orașului și iubesc acest stil de viață. I-am văzut cum mult bivolițele. Nihaya, care înseamnă „sfârșit” în arabă, o fetiță de aproximativ zece ani, se plimba încolo și încoace cu încrederea în sine a unui văcar cu experiență. Mulgea o bivoliță, apoi trecea la alta. Femeile din mlaștini sunt puternice. Muncesc toată ziua – duc bivolii la păscut, mulg bivolițele, pescuit, culeg trestie.

În noaptea aceea am dormit în casa lor din trestie. (Multe famili din aceleași triburi locuiesc în astfel de structuri). La ușa colibei lor a dormit toată noaptea un bivol care s-a scărpinat încontinuu. Când m-am trezit, soția lui Sayyid Raad, Halima, pregătea micul dejun pentru toată lumea, în timp ce băiețelul ei de doi ani dormea lângă ea pe podea. După ce am mâncat, am ieșit afară și am văzut că toți bivolii plecaseră să-și facă plimbarea zilnică prin mlaștină. Urmau să se întoarcă abia deseară, ca de fiecare dată, așa cum s-a întors și familia lui Sayyid în paradis.

O casă din trestie abandonată pe malul râului Eufrat.

Ali, 17 ani, printre trestii.

Um Haider transportă trestie.

Nihaya stă pe unul dintre bivolii familiei la răsărit.

Hamdiyah merge cu barca să adune trestie pe care s-o vândă la piață.

Jassem, 11 ani, lângă casa lui situată pe o insuliță în mlaștina Hammar.

În această cameră mică mănâncă și se odihnesc pescarii după tura de noapte.

Um Jassem rupe trestie în mlaștina Hammar.

O tânără irakiană culege trestie pe care părinții ei o vor vinde în districtul Al-Chibayish.

Zahra, 14 ani, alături de bivolul familiei. Familia ei se trezește la ora 4 dimineața, mulge vacile și hrănește puii.

Um Mahdi vinde trestie pe marginea drumului.

O casă de trestie din districtul Al-Chibayish.

Articol publicat inițial de VICE US.