Femeia care spune că vom fi salvați de un OZN condus de Arhanghelul Gabriel

Se crede că Grădina Edenului din Biblie s-ar fi aflat pe undeva pe teritoriul Irakului de azi. Dar ce nu știe multă lume e că mai există un Eden – un loc secret, unde oamenii se pregătesc de sfârșitul lumii, fix în mijlocul capitalei Indoneziei.

Acum două săptămâni, m-am trezit la porțile Edenului. Mi-era prea teamă să sun la sonerie. În copilărie, auzisem povești despre Edenul din Jakarta, o sectă misterioasă condusă de o femeie pe nume Lia Eden, care susține că are linie directă către Dumnezeu. După spusele ei, Dumnezeu e furios pe omenire pentru că am lăsat religia să distrugă planeta. Situația e atât de nasoală încât singura cale spre progres e ca puținii „purificați” să se suie într-un OZN pilotat de Arhanghelul Gabriel și să călătorească spre un alt Pământ, într-o altă galaxie, unde să putem lua civilizația de la capăt, fără efectele negative ale religiei.

E o afirmație destul de îndrăzneață pentru o țară în care blasfemia e ilegală, iar Lia Eden – pe numele ei adevărat Lia Aminuddin – chiar a fost închisă de două ori pentru că a insultat religia. În 2005, în timpul primului ei arest, am auzit pentru prima oară de Lia Eden și secta ei. Oamenii spuneau că e o persoană „rătăcită” care susține că e profetă sau înger. Alții spuneau pur și simplu că e dusă cu capul.

Condamnările la închisoare, una din 2006 și a doua din 2009, i-au decimat organizația. Eden se lăuda odinioară cu mai bine de o sută de membri, dar azi e o grupare la scară mai mică. În plus, e și mult mai secretoasă. Grupul și-a închis porțile și a încetat să mai vorbească cu presa, după notoriul incident Monas (mai multe despre asta mai încolo), și s-a ocupat cu „purificarea”, nu cu răspândirea credințelor lor către public.

Habar n-aveam cum urmau să reacționeze când se trezeau cu un jurnalist la ușă. Sigur, am mai stat cu sectanți – am ars-o cu adepții sectei Swissindo care crede în ștergerea datoriilor – dar nu există două grupări la fel. O să mă lase măcar să intru pe ușă?

M-a văzut un vecin că dau târcoale ușii și a venit la mine să-mi ofere ajutor. Brusc, s-a auzit o voce puternică dintr-o boxă a camerei de supraveghere: „De unde sunteți și pe cine căutați?” La scurt timp după, a deschis o femeie pe la 60 de ani și m-a invitat înăuntru. Mi-a spus că și-a petrecut ultimii 21 de ani alături de Lia Eden, înainte să-mi explice că nu poate să-mi spună cum o cheamă, pentru că Dumnezeu le-a interzis să facă orice gest care i-ar scoate în evidență. Așa că, în loc, o să-i spun Eve. (Au refuzat și să fie fotografiați, motiv pentru care o să vezi doar poze cu mine în articolul ăsta.)

Eve m-a condus până la o mică terasă frumoasă și liniștită din fața casei. N-o să mint, grădina Edenului era un mic colț de rai. În orașul ăsta nu ți se-ntâmplă în fiecare zi să găsești un loc plin de flori și de copaci. Într-un mic iaz cu pești curgea o cascadă minusculă, inundând astfel întreg locul cu sunetul liniștitor de apă curgătoare. M-am trezit că mă simt super relaxată și aproape uitasem că era cald ca dracu’ afară în ziua respectivă.

M-am așezat pe un scaun, iar Eve mi-a oferit un pahar din ceea ce a numit „apă din Eden”, explicându-mi că e luată direct de la o sursă descoperită de însăși Lia Eden acum zeci de ani. Apa venea direct de la un robinet și era ok s-o beau fără să fie trecută printr-un sistem de filtrare, mi-a spus Eve.

„Te rog, bea această apă din Eden”, mi-a zis ea. „În casa asta, avem trei puțuri. Cel din față are apa cam sălcie la gust, ăsta cu apă de băut e un pic dulce, cel din spate e un pic sărat și folosit de obicei pe post de medicament.”

În mod normal, n-aș bea niciodată un pahar cu apă nefiltrată, direct de la robinet. Apa noastră în Jakarta, ca-n mare parte a lumii, e plină de bacterii și tot soiul de chestii care te-mbolnăvesc rău de tot. Dar voiam să fiu politicioasă, așa că am luat o gură. Avea gust de apă normală, poate un pic dulceagă, precum siropul de cocos.

Eve s-a așezat lângă mine și mi-a explicat că liderul lor, o femeie căreia-i spun „Paduka Bunda Lia”, nu mai dă interviuri jurnaliștilor sau cercetătorilor. A hotărât că nu mai vorbește cu noi, după ce a fost eliberată din închisoare a doua oară. Se aplică și celor circa 20 de adepți, cărora li s-a interzis să vorbească cu mass media.

Apoi a intrat în cameră o a doua femeie, care mi-a făcut o plecăciune. Nici ea n-avea nume, așa că mă gândesc ca aici să-i spunem Eve 2. Eve 2 avea vești bune. Vorbise cu Paduka Bunda Lia, care, la rândul ei, tocmai terminase de vorbit cu Dumnezeu și, împreună, ridicaseră interdicția de a vorbi cu presa.

Eve 2 a spus că stă de vorbă bucuroasă cu mine, atât timp cât vorbim despre o singură chestie – apocalipsa. Eden e obsedată de sfârșitul lumii. Site-ul grupării, care a fost blocat de către guvernul indonezian în repetate rânduri, e plin de liste cu chestii despre care spun că sunt semne ale apocalipsei iminente. Semnele Zilei Judecății de Apoi includ surpările de teren (produse de bombe nucleare), dispariția avionului MH370, al Malaysian Airlines (polii magnetici s-au inversat), precum și ceva numit gaura rât (e o gaură neagră minusculă din Louisiana).

Mai sunt mult mai multe, dar ideea e că vine sfârșitul lumii și doar cei îndeajuns de puri o să aibă voie să se suie în OZN-ul Arhanghelului Gabriel, ca să plece naibii de-aici până nu-i prea târziu.

A fost un interviu greu. Ori de câte ori întrebările alunecau dincolo de Judecata de Apoi, femeile mă întrerupeau și încercau să mă redirecționeze, spunându-mi: „A, să nu intrăm în asta. Ai venit doar să ne-ntrebi despre Judecata de Apoi, nu?”

Singura întrebare pe altă temă la care au fost dispuse să răspundă a fost dacă Eden e o sectă sau nu. Nu, au zis, bineînțeles că nu e. „Paduka Bunda Lia Eden e pur și simplu un personaj care primește mesaje de la Dumnezeu”, mi-a explicat una dintre femei.

OK, deci, revenind la sfârșitul lumii. Eve mi-a explicat că fix la final, când se apropie ultimele zile, o să apară Arhanghelul Gabriel să-i salveze de la zilele negre care urmează. O să-l însoțească și o să-și înceapă noile vieți pe noul Pământ, un loc unde nu există efectele distructirve ale religiei organizate, după cum mi-a spus Eve.

„Se cheamă civilizația raiului”, a explicat aceasta. „Și acolo o să existe categorii de oameni. Cei care nu sunt aleși vor fi lăsați în urmă și vor fi nevoiți să treacă prin Judecata de Apoi. Altora li se vor schimba firile. Toți vor fi categorisiți după propria karmă.”

Aveam atâtea întrebări, dar prima care mi-a ieșit pe gură a fost: „Cum?” Cum o să ajungă la acest nou Pământ.

„Cu avionul, desigur!”, a spus Eve.

„Cu OZN-ul!”, a clarificat Eve 2. „Cu un OZN de-un oarecare fel!”

S-au mai fript când au vorbit despre OZN-urile astea. În mai 2015, membrii Eden i-au trimis Președintelui Joko Widodo o scrisoare prin care îi cereau permisiunea pentru aterizarea unui OZN în incinta Monumentului Național (Monas) din mijlocul orașului. Scrisoarea a fost trimisă de Lia Eden însăși, într-o cutie albastră cu alte șase plicuri și câteva DVD-uri.

În scrisoare, Lia Eden îi spunea președintelui că Arhanghelul Gabriel e pe drum să-i ia pe toți înainte să se pogoare Apocalipsa. N-aveau nevoie decât de permisiunea lui, să dea voie navei spațiale să aterizeze.

Președintele nu a răspuns niciodară, iar OZN-ul nu a sosit niciodată.

„Noi am știut că e un test de la Dumnezeu”, mi-a spus Eve 2. „Am fost complet umiliți de Dumnezeu în fața tuturor. Dar acum suntem mai puternici. După incidentul Monas, Dumnezeu ne-a trimis din ceruri atât de multe revelații extraordinare și noi cunoștințe, inclusiv cum arată Dumnezeu și cum funcționează Pământul. Astea ne-au parvenit după incidentul Monas.”

Femeile mi-au spus să caut la ele pe site mai multe despre revelațiile astea. Printre ele se numără noi descoperiri, despre cum Dumnezeu e o minge uriașă (detalii în „Forma lui Dumnezeu e sferică, precum cea mai uriașă minge”) și cum, în ciuda a ceea ce susțin NASA și ESA, universul clar nu e un cub (detalii în „SCRISOAREA DUHULUI SFÂNT către NASA și ESA, cu privire la ipoteza Universului într-un cub, avansată de uniii oameni de știință”.)

Dar descoperirile lor despre Judecata de Apoi sunt cele mai importante. Semnele sunt peste tot: ghețarii care se topesc eliberează gaz metan, dezastrul cu erupția vulcanului noroios Lapindo și, desigur, amenințarea iminentă a războiului nuclear.

„Asta încercăm să evităm”, mi-a spus Eve 2. „Programul de purificare ar trebui să ne ajute să evităm războiul nuclear.”

Religia, mai exact religiile avraamice, sunt de vină pentru sfârșitul inevitabil al umanității, au explicat femeile.

„Religia e folosită pentru orgoliul personal, pentru putere”, a spus Eve 2. „Așa că Dumnezeu o să le șteargă de pe suprafața Pământului. În Eden, cel mai important lucru este monoteismul absolut. Dacă te încrezi întru totul în dumnezeu, n-o să mai existe religii instituționalizate. O să rămână doar conceptul de divinitate.”

Această critică vocală la adresa religiei e ce l-a determinat pe cercetătorul Al Makin să studieze grupul. În cele din urmă, a scris o carte despre perioada petrecută cu Eden, intitulată Challenging Islamic Orthodoxy: Accounts of Lia Eden and Other Prophets in Indonesia, în care susținea că Eden e o Mișcare Religioasă Nouă (MRN), nu o sectă.

Al Makin a trasat apariția grupurilor de genul Eden până la începutul noului mileniu, ca reacție la agitația politică a epocii și a credințelor că ne apropiem de finalul zilelor – pentru că 99 e numărul final, iar 00 e un sfârșit sau un nou început, în funcție de cum te uiți la el.

A descoperit că nu mai puțin de 1 300 de MRN-uri se încetățeniseră în Indonezia, de când țara și-a declarat independeța în 1945. Majoritatea erau preocupate de sincretism, de amestecul religios, cultural și al școlilor de gândire. Eden era singura care oferea o critică argumentată la adresa religiilor organizate. Membrii Eden chiar citiseră toate textele sfinte ale religiilor avraamice, le studiaseră și foloseau scripturile și versetele în încercarea de a-și susține propriile credințe, mi-a spus Al Makin.

„Eden a fost singurul grup care-a îndrăznit să-și expună criticile la tribunal”, a spus acesta. „Lia Eden a fost închisă de două ori și de ambele dăți a susținut că e tradițional în societatea noastră să critici islamul. A spus că n-ar trebui să fim înguști la minte și să concepem islamul strict ca putere teologică. Mi-a plăcut ideea asta. În clipa de față e greu să critici Islamul. Nu poți să faci asta decât în Indonezia. E imposibil s-o faci în Arabia Saudită, darămite un loc precum Afganistanul.”

Eden au criticat tranșant Islamismul fundamentalist și ramurile conservatoare ale creștinismului, a explicat acesta. Rar găsești astfel de critici fățișe la adresa religiei oriunde altundeva în Indonezia.

„Trebuie să fim critici față de guvern, pentru că se bazează prea mult pe teologie”, a spus Al Makin. „Musulmanii indonezieni încă sunt foarte teologici, foarte sensibili. Și ce-i mai rău e că politicienii noștri profită de asta.”

Dar în ciuda perspectivei sale pozitive asupra grupului, pe membrii Eden i-a supărat destul de tare cartea lui Al Makin. Au publicat o reacție de 101 de pagini la carte și au spus că cercetarea lui e „îndrumată greșit”. Despre concluzii spune că sunt irelevante sau se bazează pe idei pe care Eden le-a abandonat de-atunci.

Astăzi, grupul e mult prea închis ca să mai permită unei persoane ca Al Makin să se întoarcă. Nu mai recrutează membri noi și par să-și depună toată energia în site și în canalul de YouTube.

În scurt timp, s-a încheiat și interviul nostru. Odată ce-am acoperit noțiunile de bază despre sfârșitul lumii, femeile n-au mai fost interesate să-mi vorbească despre Lia Eden sau despre celelalte credințe ale ei.

Așa că am plecat. Dar conversația noastră m-a făcut să mă gândesc la chestiile pe care le reprezintă grupul. Dincolo de tot discursul despre OZN-uri, găuri negre și finalul timpului, Eden propovăduiește un viitor lipsit de unele dintre prejudecățile cu care toți ne confruntăm azi. Sigur, nu e perfectă, dar pe măsură ce mă gândeam mai mult la ea, a ajuns să-mi placă versiunea lor de paradis. Majoritatea religiilor descriu raiul drept loc de plăcere nesfârșită, un paradis în viața de apoi, rezervat doar celor mai sfinți dintre noi.

Dar, pentru Eden, raiul nu e un paradis. E șansa s-o iei de la capăt și să încerci să construiești o lume nouă, după propria viziune. Iar cei circa 20 de adepți rămași chiar par să creadă asta, indiferent dacă pe drum pierd prieteni, rude sau propria libertate.

În timp ce ieșeam pe ușă, am trecut pe lângă o poză cu Lia Eden stând în ceea ce părea a fi o celulă de închisoare. Sub imagine scria: „Am fost închisă pentru un singur motiv – promovarea libertății pașnice a religiei.”

Articolul original a apărut pe VICE Indonezia.