Am încercat o săptămână IQOS ca să văd care-i faza cu tutunul ăsta încălzit

Șapte zile, cam atât am rezistat fără nicio țigară prin buzunare, ca să testez cum se cuvine tehnologia aia futuristă, care zice că oferă „aroma autentică de tutun, dar fără ardere, pentru fumătorii adulți”. Nu știu cum e treaba cu aroma autentică de tutun, că eu una nu am putut să o asociez decât cu niște pliculețe stoarse de ceai, dar măcar m-am simțit o dată în viață adult. Zic asta pentru că în adolescență abia aveam bani de țigări la bucată, deci nu prea era vremea potrivită pentru a visa la dispozitive de milioane și mucuri de ceai supraevaluate. Asta e, măcar la fumat să fiu adult, dacă în rest mă legitimează la Lidl.

Mi-am zis că-i vremea să văd câtă dreptate au toți oamenii din bulă, care m-au mințit frumos că după o săptămână nici nu o să mai știu din ce o să trag. Totuși, nici acum nu pot să trec peste aromă, chiar dacă-i ceva să fumezi la caldură, în vreme ce săracii tremură cu bricheta în gerul din București.

Am înțeles de ce unii „fumători adulți” ar putea pune deoparte țigările pentru IQOS, doar că nici dispozitivul ăsta nu-i lipsit de defecte. În ultima săptămână, am putut să fumez direct din pat, dar asta nu m-a scăpat de întrebările existențiale despre efectele pe termen lung, de care nimeni nu are habar când e vorba de IQOS.

În Statele Unite, compania mamă a vrut să comercializeze tehnologia de încălzire a mucurilor de tutun drept o metodă mai sigură de a fuma, ci nu doar pentru că ai șanse mai mari de a scăpa cu perdelele intacte. Însă, un panel consultativ de experți FDA a decis prin ianuarie că nu există nicio dovadă că-i mai bine pentru sănătatea ta să renunți la țigări pentru IQOS. Ceea ce e mai amuzant e că și acum așteaptă aprobarea FDA pentru a intra pe piața din SUA.

Însă lucrurile sunt ceva mai simple în țările din UE. Reglementările europene nu prea te lasă să pretinzi cai verzi pe pereți, așa că au renunțat rapid la ideea că încălzirea de tutun e mai sigură decât arderea sa în țigări. Sigur, s-ar putea să te alegi cu mai puțin gudron și monoxid de carbon. Dar „poate” e un termen important în acest context, că cei de la IQOS nu vor să afișeze conținutul de gudron și monoxid de carbon pe pachetele de HEETS.

Până la alte descoperiri extraordinare, nu le rămâne decât să vândă ideea acelor fumători adulți, care vor să se bucure de aroma autentică de tutun, dar fără țigări normale. Oricum, asta nu le oprește pe promoterițe să vândă ideea extraordinară de a fuma fără gudron sau monoxid de carbon, chiar dacă la mijloc e vorba de o minciună nasoală, iar compania doar fentează legea pentru a nu afișa informațiile care strigă cancer pe pachetele de HEETS.

Unii sunt dependenți de țigări, dar pentru alții e mai degrabă o scuză bună de socializare. Eu una fac parte din categoria fumătorilor sociali și nici nu prea mă interesează țigările atunci când stau singură la căldură. Totuși, pe mulți alții i-a lovit rău la corason legea care a interzis fumatul în spații închise cu minimum trei pereți, iar de aproape doi ani trebuie să tremure cu țigara în fața barurilor, cluburilor și corporațiilor. O adevărată tragedie într-o țară unde un sfert din populația adultă se declara fumătoare în 2016.

Totuși, eu nu am putut decât să mă bucur că voi avea șosete cu mai puțin miros de țigară, chiar dacă voi tremura din oase pentru socializare. Așa că, dacă încerci să-mi vinzi o țigară de fumat în interior, s-ar putea să nu fiu prea dată pe spate, că îmi omoară oportunitățile de socializare la ger.

Bine, nu am putut să nu apreciez că pot fuma direct din pat, fără o tură de spălat perdele asigurată. Am mers și într-un bar din centru, unde barmanul m-a lăsat să pufăi ca o locomotivă stricată chiar lângă un semn uriaș cu fumatul interzis. Ce pot să zic, e plăcut atunci când afară ninge și în casă arde focul, dar mucurile de tutun cu aromă de ceai stors par un preț prea mare de plătit pentru o țâră de confort.

Știi și tu toate acele momente când ai rămas fără baterie la telefon și te-ai întors la tehnica din anii '90 de a găsi un prieten în mulțime, dar în lipsa unei metode de comunicare. De asta mi-am luat o baterie externă de 10 000 mAh, dar tot se întâmplă să uit de prize și să mă rătăcesc fără GPS în cel mai cuțitar cartier din Iași.

OK, acum imaginează-ți că nici măcar nu poți să fumezi pe stradă, pentru că ai rămas fără baterie la țigară. Mi s-a întâmplat de trei ori într-o săptămână și asta e deja o statistică proastă pentru experiența mea cu IQOS.

Ce pot să spun, nu prea mă descurc cu prizele și încărcătoarele, deci poate că ar trebui să rămân la varianta neandertaliană de a fuma, aia care nu implică baterii, luminițe extraterestre, filtre, dispozitive de curățare și alte tehnologii furate de pe OZN.

Acum, am ajuns să cred că-i mai ușor să te milogești pentru un foc la margine de drum, decât pentru un cablu, o priză, un încărcător sau un fulger. La un moment dat, te gândești că merge orice urmă de electricitate, care să-ți aducă aroma aia de tutun pentru fumătorii adulți ai României.

Când te apuci de alternative, s-ar putea să te trezești că viața ta se ghidează după alte principii. Așa merge treaba și cu încălzirea mucurilor de tutun pentru fumătorii adulți. În a doua zi de fumat futurist, m-am trezit că-i cam greu să vezi în soare luminița verde, care te anunță când treaba e suficient de fierbinte pentru a o băga în gură.

Aproape îmi era dor să mă bat cu viscolul, zăpada și ploaia torențială ca să-mi aprind țigara în condiții meteo nefavorabile speciei homo sapiens.

Acum, doar mă chioram spre un beculeț și îmi băgam dispozitivul sub mânecă în speranța că luminița mult așteptată va ajunge și pe retina mea. Știi și tu, noi dispozitive și noi probleme, nu ai cum să scapi vreodată din ciclul continuu al torturii.

Sunt atât de atehnică, încât scriu acest text pe un laptop care rulează pe Windows 8. Știi și tu, doar cel mai urât sistem de operare produs vreodată de domnu' Bill. Și pe ăsta îl am instalat de aproape trei ani, adică de pe vremea primului meu job în presă, când băiatului de la tehnic i s-a făcut milă și mi-a pus un nou Windows. Deci poate că nu am cele mai bune interacțiuni cu noile tehnologii, dă-mi o daltă și o piatră și mă apuc mai bine de epopeea lui Ghilgameș.

Pentru că sunt atât de străină tehnicii moderne, n-am reușit să deschid, în primele cinci zile, nici dispozitivul de încălzit mucuri de tutun și nici peria de curățat. Deja disperam, iar dispozitivul futurist funcționa din ce în ce mai greu. Parcă și aroma de pliculeț de ceai stors devenea mai greu digerabilă și voiam să-mi frec limba de un trunchi de copac după fiecare utilizare.

Am rezistat și apoi am cerut ajutor de la o doamnă în etate din redacție, care din două mișcări mi-a arătat cum se deschide drăcia și mi-a explicat cum se curăță.

Femeia a avut toată răbdarea de pe lume, așa că, în ultimele două zile din acest experiment, am fumat ca-n prima zi, fără așchii de tutun încălzit pe toate degetele și prin toate buzunarele. Oricum, dacă te știi fără afinități deosebite pentru tehnologie, zic că nu-i de tine IQOS.

IQOS te costă ceva bani, chiar dacă promoterii te invită la reduceri uriașe de fiecare dată când stai la coadă să-ți iei pizza din Berceni. Un pachet cu mucuri de tutun costă tot cât un pachet normal de țigări și nici nu fumezi mai puțin. Eu una am fumat chiar peste cele două pachete săptămânale, doar pentru că-s leneșă din fire și nu am chef să ies la geam ca să fumez, așa că aleg să nu fumez. În schimb, săptămâna asta am putut să pufăi direct din pat, iar confortul ăsta m-a usturat mai mult la buzunar.

Oricum, ceea ce m-a enervat pe mine este că nu poți să-ți reaprinzi mucurile de tutun, cum fac tinerii săraci și liberi cu țigările alea de oameni normal. Ei îți spun că pierzi aroma „autentică de tutun” dacă te apuci să reaprinzi mucuri, deși nu am cunoscut o asemenea aromă. Mai clar, e un dispozitiv anti oameni săraci și chestia asta se simte în fiecare detaliu.

Însă am descoperit un truc, nerecomandat de compania mamă. Îți zic și ție că dacă scoți acel muc de tutun, închizi dispozitivul, îl pui la încărcat trei minute și apoi reîncepi, atunci s-ar putea să funcționeze. Da' de la atâta efort, aproape nici nu mai merită.