FYI.

This story is over 5 years old.

High Hui

Așa arată cinci generații de dependenți de benzodiazepine

Oameni de diferite vârste povestesc cum au ajuns să depindă de medicamente ca Xanax şi valium.
Max Daly
London, GB
Ioana Pelehatăi
translated by Ioana Pelehatăi
dependenta
Rosalind, 72 de ani. Ilustrații de Owain Anderson

De la dealeri adolescenți care vând folii de Xanax pe rețelele sociale până la studenți care folosesc benzodiazepinele ca să combată atacurile de panică sau efectul de a doua zi după droguri, VICE UK investighează creşterea consumului de Xanax contrafăcut în Marea Britanie. Citește aici mai multe articole din serie și vezi cel mai recent film produs de VICE UK despre sănătate psihică și Xanax fals: „Xanxietate: Falsa epidemie de Xanax din Marea Britanie”, aici .

Publicitate

De la Valium - sau „micuțul sfetnic al mamei” -, prescris cu milioanele casnicelor stresate și anxioase în anii 60, la Xanax - un medicament folosit în automedicație şi scopuri recreaționale de adolescenții din ziua de azi - benzodiazepinele tranchilizează și adeseori dăunează oamenilor de generații întregi.

Am vorbit cu utilizatori britanici de benzodiazepine în vârstă de 17, 26, 31, 52 și 72 de ani despre motivul pentru care au început să le ia, cum le-a evoluat dependența și efectul pe care l-au avut asupra vieților lor.

AMY, 17 ani

Un prieten mi-a dat Xanax la o petrecere când eram mai mică, a zis că o să fie super tare. L-am păstrat și l-am luat când am ajuns acasă. Mi-a plăcut cum m-a făcut să mă simt, așa că am mai cumpărat și săptămâna următoare. Aveam anxietate socială care îmi provoca foarte mult disconfort. Mă împiedica să mă duc la școală în unele zile, iar Xanaxul a făcut asta să dispară.

Majoritatea oamenilor pe care-i știu în Londra iau Xanax la petreceri, dar eu luam ca să mă ajute cu problemele. La început, m-am simțit ca o persoană complet diferită, chiar m-a ajutat. Eram mai încrezătoare, vorbeam mai mult la ore. În câteva săptămâni, practic luam o pastilă de două miligrame în fiecare zi. Am făcut asta timp de nouă luni. Mi-a afectat foarte tare memoria pe termen scurt. Dacă purtam o conversație cu cineva, uitam complet unde voiam să ajung, se întâmpla asta des. Dacă rămâneam la cineva peste noapte, trebuia să iau una în plus la mine. Dacă nu luam Xanax de dimineață, deveneam agitată și furioasă la școală. Prietenii mei observau.

Publicitate

Am lipsit două zile de la școală și au venit nişte prieteni pe la mine să vadă dacă sunt ok. Eram într-o stare foarte nasoală, pentru că luasem destul de multe în ziua aia și nu mă comportam normal. S-au dus jos să vorbească cu mama și așa au aflat ai mei. Nu s-au înfuriat, doar voiau să caute pe cineva care să mă ajute. Doctorul mi-a spus că, practic, sunt dependentă. Imediat ce m-am lăsat, anxietatea s-a înrăutățit.

1521032111771-xanax-generations-luke

Luke

LUKE, 26 de ani

Din cauza alcoolului am ajuns pe valium. Când am mers la Universitatea Durkham, la 20 de ani, aveam deja o problemă cu băutura. Am avut un episod nasol acolo, o bețivăneală de-o săptămână, pe alcool și mefedronă. Medicul de familie mi-a prescris un medicament și chiar m-a ajutat, mă simțeam foarte bine. Era un tratament scurt, o folie cu şapte pastile de diazepam de 2,5 miligrame. A înlăturat durerea de după bețivăneala aia. Aveam o senzație ușor euforică, simțeam puţină confuzie şi ceva cald care-mi gonea prin tot corpul, cum că totul o să fie ok. Nu mai conta niciuna dintre problemele pe care le aveam. Era foarte plăcut.

Când m-am întors la universitate, am început să iau multe droguri ca să mă distrez și mi-am cumpărat valium de pe net, la o liră pastila de zece miligrame. Mi-am dat seama că, pe valium, pot să mă bețivănesc trei zile la rând fără să mă simt de căcat. Alină sevrajul, senzația de anxietate de la mahmureală. Benzodiazepinele erau un fel de permisiune să iau tot ce voiam. Așa că am început să beau o sticlă de vodcă de 22 de lire într-o zi și jumătate. Pentru că valiumul era ieftin și accesibil, am ajuns, ca prin ceață, să le iau tot timpul. În punctul ăsta, luam o pastilă de zece miligrame care mă ținea 24 de ore, așa că eram mereu sub influența lor. Nu-mi amintesc să fi fost spart în mod special, dar îmi amintesc că am fost prins falsificând o rețetă pentru valium.

Publicitate

M-am dus la consiliere anti-drog la facultate ca să primesc ajutor, dar nu mi s-a părut util. Era generic și condescendent, doar făceau ce ziceau regulile. Cu finanțare de la bunicii mei, care erau tutorii legali, am fost la reabilitare pentru alcool și benzodiazepine în 2015. Eram prăjit când m-am trezit acolo, deci inițial habar n-aveam unde mă aflu. Locuiam cu străini, eram în sevraj, iar consilierii erau toți culturiști scoțieni. A fost una dintre cele mai nasoale chestii prin care-am trecut în viața mea. Ne trezeam la şapte și spălam pe jos, treceam prin cei 12 pași și ni se spunea să credem în Dumnezeu.

N-am băut și n-am luat nimic nouă luni. Aveam o iubită, dar când ne-am despărțit am luat-o din nou pe valium, cumpărăm pastile de căcat de zece miligrame de pe net și luam opt pe zi. Era ca și cum aș fi zăcut în o mie de perne. Totul era în ceață, dar am reușit să muncesc. Eram reporter și intervievam oameni în timp ce eram pe valium. Pentru că reușeam să fac chestii, mi se părea justificat să continui să le iau. Mi-am dat seama că trebuie să mă opresc când a venit un prieten la Durham, a stat peste noapte și s-a enervat foarte tare că nu mi-am amintit nimic despre asta peste câteva zile. M-am băgat singur într-un sevraj hardcore fără să scad doza, pentru că, dacă te simți de căcat câteva săptămâni, te oprești. N-am vrut să mă las așa de ușor. Acum m-am lăsat, dar m-aș chinui într-o țară în care se vând fără rețetă. Dacă mi-ai pune una în față acum, aș lua-o.

Publicitate


EMMA, 31 de ani

Făceam un master academic şi simţeam foarte multă presiune. Stăteam mult la bibliotecă, izolată. Am absolvit, dar intensitatea perioadei m-a lăsat cu o anxietate debilitantă. Îmi era rău în fiecare dimineață și după ce mâncam. Aveam medic privat de familie care mi-a prescris 20 de miligrame de Diazepam, 1,5 miligrame de Clonazepam și un sedativ, ca să pot să dorm.

Benzodiazepinele au eliminat toate simptomele fizice, gen inima care bătea prea repede și răul. Dar, după o vreme, medicamentele m-au făcut să am gânduri îngrijorătoare - supra-analizam totul și mi s-a schimbat personalitatea; aveam mai puține inhibiții, deși, în mod normal sunt timidă. M-a neliniștit că s-a întâmplat asta din cauza unui medicament, pentru că îmi dădea peste cap ideile despre cine eram. Mi-am dat demisia de la jobul în vânzări, am încetat să mai ies și m-am mutat înapoi cu ai mei. Am goluri totale de memorie din perioada aia. Am pierdut doi ani din viață.

O parte din problema mea cu benzodiazepinele era relația cu medicul meu, un doctor celebru care tratează o groază de vedete. Eram tânără și femeie, tot ce spuneam era luat drept un exces emoțional. El credea cu tărie în medicamentele psihiatrice și nu voia să ia în calcul ideea că pot avea efecte adverse. Se purta cu superioritate. Ori de câte ori am încercat să vorbesc despre asta, m-a respins. Simțeam o rușine profundă, ca și cum îmi spunea că sunt, în esență, nebună.

Publicitate

Am încetat să mai merg la el la consultații, așa că s-au oprit și rețetele. Timp de vreo patru luni n-am prea dormit. M-am dus la un grup de sprijin pentru consumatorii de benzodiazepine și mi-au spus să le reiau într-o doză mică și să reduc dozajul, și am început să dorm din prima. Acum n-am mai luat pastile de 16 luni și am avut timp să mă gândesc de ce sunt atât de predispusă la anxietate. În casa în care am crescut era multă violență domestică, tata o bătea mult pe mama. Am trecut peste partea cea mai nasoală a anxietății fără să mă folosesc de medicamente, dar înțelegând, în schimb, ce anume a provocat-o de la bun început.

1521032137407-xanax-generations-bob-1

BOB, 52 de ani

BOB, 52 de ani

Când iei benzodiazepine, lumea de zi cu zi pare atrăgătoare. Te înghit și-ți dau senzația de siguranță. E o viață goală plină de mediocritate. Poți să te uiți la niște filme de căcat pe Channel 4 la trei după-amiaza și e ok - nu trebuie să cauți nimic atrăgător, pentru că poți, pur și simplu, să iei o pastilă.

În anii 2000, lucram ca asistent medical în Midlands, când am început să le iau. Eram stresat, pentru că treceam printr-o luptă pentru custodia unui fiu pe care-l iubeam. Erau foarte accesibile, pentru că le procuram de la camera de gardă. Luam între 40 și 50 de miligrame pe zi, două albastre de dimineață și două seara. La început luam valium, pentru că mă simțeam ca și cum aș fi învelit în lână de bumbac și ca să mă detoxifiez de heroină, pe care o folosisem intermitent, cu tot cu crack, ani de zile. Dacă îmi era un pic rău de la heroină, apelam la valium. Dar, în scurt timp, valiumul a devenit și el încă o dependență.

Publicitate

Mi s-a cerut să-mi dau demisia după ce am adormit în timp ce acordam îngrijiri unui pacient. Din fericire, nimeni nu a fost rănit. Am început să cumpăr online, dar m-am trezit când, odată, am adormit la volan pe valium și am intrat cu mașina într-un excavator JCB, pe care l-am răsturnat. Iubita mea de-atunci mi-a prezentat Xanaxul, care acționează pe termen mai scurt, dar e mai puternic decât valiumul. Am început să iau două până la trei miligrame pe zi și am ajuns la zece miligrame pe zi. Luam Xanax de dimineață și heroină și crack după-amiaza.

Ce deosebește benzodiazepinele de toate celelalte droguri pe care le luam e că nu-mi aminteam nimic. De la băutură nu-ți amintești o noapte. Dar cu benzodiazepinele pierzi zile, săptămâni. Asta mă înfioară la ele, că nu știi ce se poate întâmpla sau s-a întâmplat. Întrebam oamenii dacă fusesem OK ieri sau dacă o luasem razna. Benzodiazepinele mi-au cultivat tendința de a fura din magazine. Nu chestii necesare - în principal cărți, pentru că ești în lumea ta, în propriul cocon, și te gândești: „Ei, e OK, nu mă vede nimeni”.

În 2011 m-am dus din nou la reabilitare. De data asta, am observat că detoxifierea de benzodiazepine era destul de horror, ține o grămadă; nu te simți bine un timp îndelungat. E mult mai nasol să te lași de benzodiazepine decât de heroină și de crack. Am stat pe bară trei ani, dar în 2015 am început din nou să cumpăr valium de pe net. Apoi am mai avut un accident de mașină; m-am răsturnat. M-am dus din nou la reabilitare și cam asta a fost - mă duc la Narcoticii Anonimi acum, unde sunt o grămadă de oameni cu probleme cu benzodiazepinele. Trebuie în continuare să fiu pe fază. Am mare noroc.

Publicitate

ROSALIND, 72 de ani

Am luat benzodiazepine un timp atât de îndelungat, încât mi-e greu să spun cum aș fi fost fără ele. M-au transformat într-o altă persoană. Am fost bolnavă pe tot parcursul vieții copiilor mei. Cred că modul în care se prescriu benzodiazepinele e unul dintre lucrurile cele mai strigătoare la cer din vremurile noastre.

În anii 60, eram atât de fericită: studiam să mă fac profesoară la Portsmouth și mi-am cunoscut soțul. La 26 de ani, după ce am născut primul nostru copil, mi-am făcut o histerectomie și m-a izbit în plin menopauza. Nu aveam voie să fac tratament hormonal și nu puteam să dorm noaptea, așa că medicii mi-au zis să iau trei pastile de zece miligrame de Nitrazepam seara. La momentul respectiv habar n-aveam, dar ăsta a fost începutul a 36 de ani pe benzodiazepine, insomnii foarte nasoale, transpirații îngrozitoare noaptea și anxietate foarte acută. M-am lăsat de ele în 2012, dar sunt extrem de bolnavă.

Pe vremea aia, habar n-aveam de ce sufeream de anxietate acută și tahicardie [bătăi accelerate ale inimii în stare de repaus] după ce luam pastilele alea. Când mă duceam la doctori, spuneau doar că sufeream de simptomele menopauzei. N-au recunoscut niciodată. Nu exista internet. Doctorii mi-au redus doza, dar așa am ajuns în sevraj, de la care aveam dureri musculare nasoale. Mi-au prescris valium pentru dureri și încă o altă benzodiazepină, Temazepam. Mi s-au prescris în continuare diverse benzodiazepine de-a lungul următorilor 40 de ani, inclusiv zece miligrame de Temazepam pe seară, din 1987 până în 2007.

Nu există prea mulți oameni care să fi luat atâta timp benzodiazepine și să mai fie în viață. Asta e partea tragică. Au răpit atât de multe vieți. Am văzut atâția oameni care s-au sinucis, e horror. Mi-am petrecut mult timp sunând la urgențe. Am înființat un grup de sprijin în 2015, pentru conștientizare. Sincer, e o poveste îngrozitoare, dar acum e mai vizibilă. Grupul m-a ținut pe picioare: am învățat despre asta și am transmis totul mai departe.

Numele au fost schimbate pentru a proteja anonimatul respondenților.

Articolul a apărut iniţial pe VICE UK.