Gândește-te la cele mai enervante lucruri din viață. Sunt sigură că, pentru marea majoritate, unul dintre ele e să te taie pișarea. Spun marea majoritate pentru că există și o mică minoritate pentru care nevoia disperată de a urina e o chestie extrem de dezirabilă.
Pentru cei neinițiați, omorashi – termenul japonez pentru „te-ai udat” – e un fetiș pentru disconfortul vezicii pline. Ca orice fetiș, are diverse grade de extremitate: unii membri ai comunității omorashi se excită când încurajează pe cineva să bea mai multă apă până simte că îi crapă vezica, pe când alții au orgasm dacă văd că o persoană se scapă pe ea și e copleșită de rușine.
Fetișurile pentru urină nu sunt ceva nou – dușurile aurii și urofagia sunt fetișuri bine documentate. Diferența la omorashi e că se concentrează pe incontinența urinară care pătează hainele. Nu se știe câte persoane au acest fetiș, dar e clar că nu e vreun fetiș nou. Își are rădăcinile în emisiunile japoneze de tip concurs în care concurenții se străduiesc să se abțină cât mai mult să urineze, dar omorashi nu are fani doar în Japonia. Publicația australiană Wet Set Magazine are drept public țintă fetele cărora le place să se pișe pe ele. Pe prima pagină a revistei scrie: „Fetele noastre sunt mereu disperate să meargă la baie, dar adoră să se pișe în chiloți!”
Întrebarea e: cum găsești alte persoane interesate de asta când ai acest fetiș? Am vorbit cu Nick, un agent imobiliar pensionar din Mexic, care face parte din comunitatea omorashi încă de când era adolescent. Nick a luat contact prima oară cu acest fetiș când avea 13 ani și locuia în Arizona. Deși tatăl i-a interzis să o tachineze pe vecina lui de aceeași vârstă, Amber, care avea probleme cu incontinența urinară, el își amintește că mereu îl excita să facă asta și s-o vadă cum se rușinează. „Mă gândeam adesea că o să mă trăznească Dumnezeu că sunt așa un pervers nenorocit, dar nu mă putem controla”, mi-a zis el.
După o vreme, Amber i-a zis că a observat că el se excita de câte ori ea avea un accident urinar și i-a propus o soluție: „Dacă mă lași să mă joc cu penisul tău de câte ori ai erecție, mă piș pe mine când vrei tu.” Cei doi au făcut jocul ăsta timp de un an în 1970, o perioadă în care Nick spune că s-a simțit ca în rai, după care Amber s-a mutat din America.
După mai multe încercări nereușite de a întâlni femei cu același fetiș, Nick a găsit o parteneră de joacă omorashi, pe Isabel, o asistentă din California care a închiriat o casă de la el. La fel ca și în cazul lui Amber, totul a început cu indicii subtile. Îmi dădea mesaj: Aș mai sta de vorbă, dar trebuie să găsesc o toaletă, altfel o să fac pe mine! Iar eu îi răspundeam: Se mai întâmplă și accidente, iubito.”
Cum Isabel nu mai avusese vreun iubit cu acest fetiș, i-a fost teamă să se dezvăluie din prima. Până la urmă, cei doi au luat un picnic la care și-au confesat unul altuia dorințele ascunse. Așa au aflat că și-au găsit, în sfârșit, un partener de omorashi.
„Isabel s-a plâns că polenul o face să strănute. Apoi a început să strănute incontrolabil și a strigat: Mă piș pe mine! Am văzut cum i se întinde pata pe picior. Avea pantalonii uzi fleașcă și se udase până jos pe coapsa stângă. Și-a dat seama după reacția mea că eram excitat.”
Cum cei doi se întâlnesc de câteva ori pe an din cauza distanței dintre ei, au început să găsească diverse moduri de a incorpora fetișul în viața lor sexuală. „De multe ori nu trebuie decât s-o gâdil”, a zis Nick, „dar alteori construim un joc întreg.” Un astfel de joc e s-o facă pe Isabel să râdă în hohote, într-un bar, cu vezica plină. „La un moment dat, un hohot de râs a făcut-o să-și piardă controlul și s-a scăpat pe ea”, povestește Nick înduioșat.
Deși Isabel s-a înroșit instant de rușine, Nick își amintește că a excitat-o teribil gândul că bărbații din bar au văzut că s-a pișat pe ea.
Cum omorashi se bazează, în mare parte, pe fantezie, Nick e norocos că a reușit să găsească o parteneră de joacă. Dar lucrurile n-au stat mereu așa. Înainte petrecea ore în șir pe site-uri care nu duceau nicăieri.
Mulți omorashi nu au curajul să introducă fetișul în viața lor de zi cu zi sau să spună cuiva despre asta. Nick știe foarte bine de ce: Trebuie să ai mare încredere în cineva ca să-i spui despre un fetiș neobișnuit. „Știu oameni care au fost căsătoriți cu o persoană zece ani și n-au avut curaj să-i vorbească partenerului despre omorashi.”
Nick a pățit la fel cu fosta lui soție, cu care s-a căsătorit la treizeci și ceva de ani: „Știam că a avut un trecut aventuros și că încercase multe lucruri. Dar au trebuit să treacă niște ani ca să am curajul să-i spun de omorashi.”
Tocmai de aceea nu e de mirare că pe internet există o grămadă de grupuri ale comunității omorashi, unde membrii distribuie fotografii și videoclipuri în care ei și partenerii își udă pantalonii. Există și pagini de Tumblr cu desene și povești pe aceeași temă, cât și forumuri unde membrii comunității își împărtășesc experiențele și poveștile erotice.
Tom, un membru al comunității omorashi, ne-a povestit că a început să-l intereseze fetișul după o relație în care el și iubita lui urinau unul pe altul în timpul sexului. „Dar nu face parte din viața de zi cu zi, îl practic uneori, de distracție.”
Ai zice că un astfel de fetiș de nișă îi unește pe oameni, dar se întâmplă rar ca membrii comunității să construiască relații durabile pe un forum de fetișuri. „Poți schimba zeci de mesaje cu cineva pe tema fetișului, dar asta nu înseamnă că te conectezi neapărat cu adevărat cu ei. Pe Amber și Isabel le-am cunoscut natural, fără nicio legătură cu activitatea mea online.”
Nick e convins că nu e deloc greșit să te atragă lipsa controlului vezicii urinare, chiar dacă nu e o chestie acceptată de societate.
„Societatea ne învață ce ar trebui să ne placă pe plan sexual. Ne spune, direct sau indirect, ce ar trebui să ne excite. Dar eu zic că nimeni n-ar trebui să se teamă să exploreze.”