Cât de grea e viața pentru copiii care cresc în familii queer

Pentru Megan McKnight, primul pas natural după înscrierea la universitatea DePaul din Chicago a fost să se integreze în comunitatea queer a școlii. Megan a fost crescută de o mamă lesbiană în Grand Rapids, Michigan. A crescut în sânul culturii queer, a participat la activism LGBTQ și a luptat mereu pentru integrarea familiilor queer în instituții care n-au fost conteuite pentru a integra astfel de familii. Dar când a participat prima oară la o întâlnire a organizației LGBTQ DePaul, a fost etichetată drept „aliat".

„Și mi s-a părut scârbos", a zis ea. „Termenul nu conținea conexiunea cu comunitatea și implicarea mea activă în cadrul ei, felul în care homofobia a avut impact asupra mea pe tot parcursul vieții. Dar nu știam cum să le spun că mă identific drept mai mult decât un aliat."

Cum sunt fiica a doi tați gay, înțeleg perfect cum se simte Megan și alți oameni care au crescut în familii queer. Am fost crescuți de părinți queer și vedem lumea diferit. Fie că suntem straight, gay sau de orice altă orientare, educația noastră ne-a făcut să ne identificăm cu comunitatea LGBTQ și cu lupta lor pentru acceptare, chiar dacă noi nu suntem queer. Și ne confruntăm cu propriile probleme psihologice din cauză că am fost nevoiți să navigăm prin adolescență și propria sexualitate în afara normelor hetero.

Una dintre organizațiile care ne ajută să ne descoperim identitatea e COLAGE, o organizație non-profit care le oferă educație și susținere copiilor și adulților cu părinți lesbi, gay, transgender și queer. (Eu mă ocup de sediul din Los Angeles.) COLAGE a crescut din nevoia unui spațiu doar pentru copii, separat de grupurile de suport LGBTQ conduse de părinți. Din cauza luptei pentru drepturile gay, mulți dintre copiii părinților queer se simt uneori ca o povară; așadar, COLAGE le oferă un spațiu unde pot vorbi despre familiile lor fără să fie judecați. Așa au ocazia să cunoască alte persoane cu structuri familiale similare cu ale lor, cum e cea a lui AJ Costa.

AJ are două mame, ambele albe și creștine. Tatăl lui biologic e pakistanez și musulman. Deși e hetero, a fost educat de un grup de bărbați gay din comunitate „cum să se îmbrace, să se bărbierească și să facă cumpărături", după spusele lui. Identitatea lui nu e ușor de plasat într-o categorie.

AJ nu a realizat ce norocos fusese cât a crescut în Houston până nu s-a mutat în Texas, unde a urmat cursurile unei facultăți creștine private. Înainte să ajungă acolo, AJ nu se simțea discriminat. Mai degrabă avea probleme cu faptul că trăia printre albi și se simțea deconectat de tatăl lui.

În liceu, AJ era foarte deschis cu privire la familia lui, dar în facultate, unde auzea zilnic vorbe urâte despre persoanele gay, a început să ezite să mai fie deschis.

„Parcă duceam două vieți", a zis el. „Și nici măcar nu sunt gay! Până la urmă am hotărât că nu mai am chef să îi duc cu zăhărelul pe toți și să-mi fac griji ce părere o să aibă alții despre viața mea."

Pentru unii e eliberator să plece de acasă. Natalie Perry a fost crescută de doi tați în Boise, Idaho. În liceu, a făcut parte din Alianța Gay Straight, dar familia i-a zis că nu are voie să vorbească despre tații ei. Familia ei nu vorbise niciodată deschis despre asta pentru că tatăl ei biologic era un judecător renumit din Boise. Când a plecat de acasă la facultate în Long Island, a fost o ușurare pentru ea să le poată spune tuturor că familia ei e queer.

„Dar a fost, în același timp, și o retragere din comunitatea gay", a zis Natalie.

Părinții lui Natalie nu participau la marșuri gay sau alte evenimente cu specific gay, dar aveau un grup intim de prieteni gay care au fost ca o familie pentru Natalie. De multe ori, copiii părinților queer nu realizează decât după ce pleacă de acasă că, deși nu sunt LGBTQ, sunt queer din punct de vedere cultural.

În adolescență, am locuit cu tata și partenerul lui în Dallas, Texas. Ne petreceam după-amiezele în baruri de lesbiene unde jucam biliard, sau în Oak Lawn, cartierul gay din Dallas. De fiecare Crăciun, mergeam să vedem The Turtle Creek Chorale, un cor de bărbați gay care cânta colinde. Am crescut în anii '90, când era încă în floare epidemia de SIDA și am plâns, împreună cu părinții mei, moartea multor prieteni dragi din comunitate. După douăzeci de ani, m-am mutat în Houston, unde am lucrat într-un birou juridic conservator. Nu m-am simțit confortabil să discut despre familia mea și m-am simțit deconectată de viața pe care o știam. Când am auzit prima oară termenul de queerspawn (copii cu părinți queer), mi s-a părut perfect, pentru că descria ce simțisem în toți acei ani. Deși sunt o femeie cis hetero, eram queer, în comparație cu lumea heteronormativă în care mă învârteam.

Când copiii părinților queer se identifică drept LGBTQ, mulți se luptă cu o identitate separată de cei care au părinți hetero. Kira Findling, fata unor părinți queer din Sebastopol, California, se identifică drept „queer de a doua generație".

„Faptul că am părinți gay m-a făcut să fiu mai deschisă la minte, dar nu cred că sunt queer pentru că ei sunt gay. Cred că oamenii au adesea percepția asta greșită", a zis Findling.

Din acest motiv, Findling a zis că îi e mai ușor să vorbească despre părinții ei decât despre propria sexualitate. În prezent, are un iubit, deci trece drept hetero. E studentă la Oberlin, o universitate liberală din Ohio.

„Am tot vrut să merg la mai ulte evenimente queer, dar m-am temut că lumea o să-mi spună că nu sunt queer doar pentru că am părinți queer", a zis ea. „Așa că trebuie să-mi dau seama cum să relaționez cu această comunitate."

Cum mulți copii de părinți queer sunt activiști LGBTQ pe parcursul vieții, vor să continue aceste eforturi și după ce ajung adulți și să mențină legătura cu comunitatea gay. Nu sunt singura care își dorește asta – AJ lucrează la Montrose Grace place, un centru pentru tinerii LGBTQ fără adăpost. Natalie colaborează cu Consiliul pentru Egalitate între Familii. Iar Megan lucrează la Callen-Lorde, un centru de sănătate LGBTQ din New York.

„Uneori simt că nu suntem recunoscuți de comunitate", a zis Natalie. „Anul trecut, la marșul Pride, în boxe răbufneau discursuri despre persoanele gay și frații și surorile și părinții lor, dar nimeni n-a zis nimic despre copiii lor."

Comunitatea LGBTQ laudă mereu vedetele care le sunt aliate, dar cel mai mare ajutor le-a venit de multe ori din partea propriilor copii. Am suportat cu toții homofobia alături de familiile și comunitățile noastre. Iar acum ne unim și noi într-o comunitate a noastră și vrem să fim acceptați atât de comunitatea hetero, cât și de cea queer.