Pașii prin care afli dacă ești în stare să ai grijă de un animal în cuplu

Simon, 32 de ani, și Marina, 27 de ani, au împreună un ciobănesc german în vârstă de șase luni pe nume Ellie. Sunt împreună de doi ani și Simon locuiește într-o casă din Toronto împreună cu trei colegi de apartament, iar Marina locuiește cu mama ei. Casa ei e sediul principal al lui Ellie.

Simon și Marina o hrănesc pe Ellie, o plimbă și au grijă de ea și cu ajutorul colegilor lui de apartament, ceea ce înseamnă că Ellie n-a rămas niciodată singură mai mult de patru ore.

E important să iei în considerare niște lucruri atunci când adopți un câine în cuplu. Contează foarte mult stilul vostru de viață, finanțele, mediul și țelurile voastre comune.

Rachel Zar, o terapeută din Chicago specializată în relații, a zis că fiecare relație evoluează în ritmul ei. Când e vorba de un animal de companie, trebuie să gândești lucrurile pe termen lung, cu excepția cazului în care adoptați un animal bătrân.

Ea spune că cel mai greu e pentru cuplurile de douăzeci și ceva-treizeci de ani, pentru că se pot întâmpla foarte multe pe parcursul unui deceniu. Câinii au o speranță de viață medie între zece și 13 ani, iar pisicile de 15 ani.

„Dacă nu sunteți dispuși să aveți o conversație vulnerabilă și înfricoșătoare despre relația voastră și ce vă doriți fiecare de la viitor, atunci e prea devreme să adoptați un animal”, a zis Zar. Ea avertizează că multe cupluri sar peste etapa asta și presupun că dacă partenerul a fost de acord să adopte un animal, înseamnă că va fi dedicat. Dar nu e așa și e necesar să aveți discuția despre seriozitatea relației înainte să faceți asta.

Contează și câtă încredere ai în partener. Zar sugerează să analizezi dacă acesta se ține de promisiuni – de exemplu, atunci când îți spune că te va ajuta cu ceva. Ea recomandă să începeți mai întâi cu ceva mai ușor, precum un pește sau o plantă.

Dacă decideți că relația voastră e suficient de importantă ca să adoptați un animal, Hannah Sotropa, purtătoare de cuvânt pentru Toronto Humane Society, sugerează să mai așteptați oricum două luni, timp în care să vă documentați despre ce înseamnă să ai grijă de un animal.

Dacă nu aveți stabilitatea financiară necesară ca să aveți un animal, atunci decizia e ușoară – nu adoptați un animal. Cercetările făcute de platforma financiară RateSupermarket.ca arată că, pentru un cățel, costurile necesare în primul an pot ajunge la 2 150 de euro, iar pentru o pisică, la 1 585 de euro.

Trebuie să fiți pregătiți și pentru cheltuielile ascunse, cum ar fi problemele de sănătate neașteptate, consultații la veterinar și medicamente. Plus cheltuieli de călătorie, dacă luați animalul cu voi.

Sotropa spune că cel mai bine e să ai o asigurare de sănătate pentru animal, ca să n-o iei razna când animalul tău va trebui să fie operat la genunchi și afli că operația costă mii de euro.

Chiar dacă pisicile trăiesc, de obicei, mai mult decât câinii, Sotropa a zis că un câine cere o dedicare mai mare și o schimbare a stilului de viață. Analizați împreună ce program aveți, ce fel de activități. Dacă unuia dintre voi îi place să iasă cu colegii la bere după job, cine va scoate câinele afară? Ce o să faceți dacă vă îmbolnăviți sau trebuie să călătoriți?

Apoi, mediul în care aduci animalul e foarte important. Trebuie să luați în considerare toate persoanele care locuiesc în casă, inclusiv vecinii, vizitatorii și animalele lor.

Trebuie să aveți un plan de rezervă în caz că trebuie să vă mutați rapid din locuință.

Acum doi ani, când Sotropa avea 21 de ani, a hotărât să se mute din casa părinților într-un apartament, ca să fie mai aproape de locul de muncă. Cățelul ei shih tzu, pe nume MacKenzie, s-a stresat enorm din cauza mutării și a încercat să sape prin perete să iasă din casă cât timp ea a fost plecată la muncă. Până la urmă, a trebuit s-o ducă pe MacKenzie înapoi la părinții ei.

Decideți de la început ce se va întâmpla cu animalul în caz că vă despărțiți. Scrieți hotărârea pe hârtie, ca să nu existe loc de interpretări mai târziu. Zar a zis că a asistat la procese foarte urâte în tribunal pentru custodia animalelor. „Oamenii se atașează ca de un copil”, a zis ea.

Toată bătălia poate escalada foarte ușor, cu replici de genul: „Eu l-am scos mai des afară” sau „eu i-am plătit tratamentul”. 

Spre deosebire de un contract prenupțial oficial, cel pentru animal nu are obligații juridice, dar ajută mult să aveți un plan pentru custodie. 

Sotropa a zis că mulți oameni nu se gândesc cum se va înțelege animalul cu noul partener, în caz că relația nu rezistă. Dacă animalul tău va fi stresat de apariția unei noi persoane în viața ta? Trebuie să iei totul în considerare când adopți un animal.

Nu în ultimul rând, „găsiți un mod de a vă bucura că sunteți părinții unui animal, fără să-l transformați într-o povară. Nu uitați că nimeni nu v-a obligat să-l adoptați și nu e vina lui. Evitați să vă vărsați nervii pe el”, a zis Zar.